ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2271/2015

Decizia nr. 2271/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr. x/227/2014, reclamanta A. Fălticeni a chemat în judecată pe pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București și pe Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să achite reclamantei suma de 17.825 lei cu titlul de ajutor de stat cuvenit în temeiul art. 1 lit. b) și art. 6 lit. b) din H.G. nr. 756/2010 și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume începând cu data de 30 iunie 2012 și până la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 644 din 05 martie 2015 Judecătoria Fălticeni a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, că nu poate fi contestat în speță caracterul de organ administrativ al Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, iar dispozițiile invocate a fi încălcate, nu se află în sfera dreptului civil, ci a dreptului administrativ, impunându-se verificarea pretinsei vătămări existente prin nerespectarea dispozițiilor art. 10 - 13 din H.G. nr. 756/2010.

2.2. Prin Sentința nr. 101 din data de 5 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Suceava invocată de reclamanta A. Fălticeni și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni. S-a constatat ivit conflictul de competență și s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în drept să hotărască asupra conflictului.

Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea de apel a considerat că potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Totodată, s-a susținut că părțile au posibilitatea ca, în virtutea principiului disponibilității, în anumite condiții, să lege instanța în privința temeiului de drept, a denumirii cererii sau a căii procedurale alese pentru soluționarea ei, iar conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ. fiindcă în cauză reclamanta a stabilit expres natura civilă a pretențiilor sale și implicit calea procedurală pentru realizarea lor și insistă în soluționarea cererii astfel cum a fost inițial formulată, instanța nu poate proceda la modificarea cererii, întrucât aceasta ar avea drept consecință încălcarea principiului disponibilității părților în procesul civil.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei, ulterior precizată, reclamanta A. Fălticeni a solicitat în contradictoriu cu APIA, APIA - Centrul Județean Suceava și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea pârâților să achite suma de 17.825 lei cu titlul de ajutor de stat cuvenit în temeiul art. 1 lit. b) și art. 6 lit. b) din H.G. nr. 756/2010 și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume începând cu data de 30 iunie 2012 și până la data plății efective și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În soluționarea prezentului conflict ce competență, Înalta Curte va porni de la definiția noțiunii de "contencios administrativ" reglementată prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă pretenții care au ca obiect neacordarea unor ajutoare de stat în domeniul plății primelor de asigurare în agricultură stabilite prin O.G. nr. 14/2010, prin normele de aplicare (H.G. nr. 756/2010) fiind instituită schema de ajutor de stat în agricultură sub forma rambursării unei cote procentuale din suma achitată cu titlu de prima de asigurare.

Astfel, reclamanta a chemat în judecată pârâtele APIA, APIA - Centrul Județean Suceava și pârâtul Ministerul Agriculturii în calitate de "autorități publice" (art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004), care acționează în regim de putere publică în vederea executării unui act normativ, în speță O.G. nr. 14/2010, modificată.

În ceea ce privește aprecierile Curții de apel, Înalta Curte constată netemeinicia acestora.

Drepturile invocate izvorăsc din lege, în care pârâte sunt autorități publice, care funcționează în regim de putere publică.

Persoana care se consideră vătămată de către o autoritate publică prin nesoluționarea unei astfel de cereri, nu are opțiunea de a opta între jurisdicția de drept comun și cea a instanței de contencios administrativ.

Instanța de drept comun este datoare a-și declina competența în această situație, neputându-se invoca principiul disponibilității, pentru a fi eludată competența stabilită prin Legea nr. 554/2004, lege care prevede condiții speciale de sesizare, cu atât mai mult cu cât în cauză este competentă în prima instanță Curtea de apel, dat fiind poziționarea autorității pârâte.

Art. 22 alin. (5), invocat de Curtea de apel Suceava, prevede că judecătorul nu poate schimba temeiul juridic al unei acțiuni, în cazul în care părțile au stabilit calificarea juridică a unui drept cu privire la care acestea "pot dispune", ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul litigiu este inclus în sfera contenciosului administrativ, iar în raport de rangul autorităților publice pârâte, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. Fălticeni în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean Suceava, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură în favoarea Curții de Apel Suceava Secția de contencios Administrativ și Fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN