ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1975/2015

Decizia nr. 1975/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3616 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Călărași în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 605/2009 și a fost respinsă ca neîntemeiată în rest acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., etc.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții A., B., C., D., E., etc., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată și indicând ca temei al recursului formulat dispozițiile art. 488 pct. 7 din Noul C. proc. civ., respectiv când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

2.1. Principalele argumente invocate

S-a susținut că prin hotărârea pronunțată de curtea de apel s-au creat două categorii de salariați, fiind invocată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3619 din 22 iunie 2011 prin care a fost anulat ordinul care a diminuat sporul de 10% acordat funcționarilor publici pentru condiții de muncă vătămătoare.

Recurenții au susținut că în cauză trebuia introdus Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice de către instanța de fond, având în vedere faptul că avocatul recurenților nu a înțeles să fie prezent în sala de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Călărași a arătat că pretențiile reclamanților sunt inadmisibile, în condițiile în care la data formulării acestei solicitări cadrul normativ cu privire la acest spor este nou, fiind incidente Legea-cadru de salarizare nr. 330/2009, Legea nr. 283/2011 și Legea nr. 284/2010.

De asemenea, s-a arătat că prin Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de MMFPS a fost diminuat sporul pentru condiții vătămătoare de la 10% la 1%, începând cu data de 15 aprilie 2009, conform prevederilor O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 4 februarie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că motivele invocate de recurenți nu pot fi primite de instanța de recurs, care a constatat că instanța de fond a dat o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei.

Motivul de recurs invocat de recurenți privind autoritatea de lucru judecat, cu referire la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3619 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți, este nefondat și va fi respins ca atare de instanța de recurs, având în vedere că autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de obiect, părți și cauză.

Verificând critica adusă de recurenți hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte a constatat că părțile și obiectul deduse judecății în dosarul nr. x/2/2009 sunt diferite față de dosarul de față.

Obiectul cauzei ce a fost soluționat prin Decizia nr. 3619 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți a vizat Ordinul nr. 482 din 29 aprilie 2009, emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, iar reclamanții sunt salariați ai acestei instituții publice.

De asemenea, văzând critica recurenților referitoare la faptul că trebuia introdus în cauză Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice de către instanța de fond, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, cu atât mai mult cu cât se invocă culpa în apărare. Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție a respectat întru totul principiul disponibilității, conform căruia reclamantul fixează cadrul procesual, referitor la părțile în contradictoriu cu care înțelege să se judece, obiectul dosarului și limitele cererii de chemare în judecată.

4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B., C., D., E., etc. împotriva Sentinței civile nr. 3616 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2015.

Procesat de GGC - CL