ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2661/2015

Decizia nr. 2661/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.2. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2976 din 8 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul B. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

1.3. Recursul pârâtului

Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive:

Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, întrucât în cuprinsul Notei de Constatare nr. D1/1/2536 din 2 noiembrie 2012, rezulta ca recrutarea s-a făcut la data de 2 februarie 1977 de către Inspectoratul Județean Olt, Serviciul 2 („Contrainformații Economice"). Aceasta se încadrează în prevederile Instrucției nr. 3 pentru prevenirea și tratarea evenimentelor de cale ferată, conform căreia orice eveniment de cale ferată trebuia anunțat organelor de securitate, pe lângă informarea șefilor direcți.

De altfel, a arătat recurentul, și în întâmpinarea depusă la dosar a arătat că Notele informative nu sunt scrise de el și faptul că nu a primit niciodată bani în acest sens. Aceste note puteau fi redactate de către organele de securitate pentru a justifica astfel activitatea pe care trebuiau să o desfășoare. În cuprinsul notelor informative care i se atribuie, nu sunt elemente de natură să aducă prejudicii persoanelor la care se face referire, fiind făcute mențiuni vagi, iar concluziile organelor de securitate sunt ca acele persoane erau cunoscute pentru astfel de fapte.

Mai mult decât atât având calitatea de membru de partid, aceasta era incompatibilă cu calitatea de informator.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ..

Prin încheierea din 26 februarie 2015, completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul disp. art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a recurentului-pârât B.

Verificările au fost efectuate de CNSAS ca urmare a solicitării formulate în acest sens de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit disp. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008: „este colaborator al Securității orice persoană care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Curtea de apel a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru constatarea calității de colaborator al Securității în privința pârâtului B. întrucât acesta a fost recrutat de organele de securitate la data de 2 februarie 1977 de Inspectoratul Județean Olt, Serviciul 2 (Contrainformații Economice - n.n.), în scopul de a preveni comiterea de abateri care puneau în pericol siguranța circulației feroviare în perimetrul stațiilor Mierlești - Potcoava, precum și a altor aspecte care prezentau interes pentru organele de Securitate. La aceeași dată a semnat Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ de colaborator „C.". Din februarie 1989, a mai arătat reclamantul, pârâtul a continuat colaborarea cu reprezentanții Serviciului 2, din cadrul Inspectoratului Județean Gorj, ca urmare a transferării sale la stația C.F.R. Plopșoru.

În baza acestui angajament pârâtul a furnizat către organele de Securitate mai multe note informative prin care se aducea la cunoștința acestora referitoare la atitudinea anticomunistă a unor persoane care făceau comentarii ostile la adresa politicii de partid și de stat, precum și la audierea unor posturi de radio străine și apartenența la culte religioase și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât pârâtul a conștientizat, dar a și acceptat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare, împrejurări susceptibile în mod evident să încalce dreptul la viața privată și dreptul la libera exprimare.

Concluzia instanței de fond este corectă fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de analiză a înscrisurilor administrate și a cadrului normativ incident cauzei.

Din expunerea criticilor recurentului, acesta impută primei instanțe că a pronunțat o sentință fără a avea dovezi clare că prin activitatea sa a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat punctual elementele invocate de părțile litigioase în dovedirea, respectiv combaterea îndeplinirii cerinței art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanelor în legătură cu care a furnizat informații prin notele adresate Securității.

Au fost făcute trimiteri la înscrisuri concrete din dosarul informativ: Nota informativă din 6 noiembrie 1981; Nota informativă din 4 februarie 1982; Nota informativă din 1 mai 1982; Nota informativă din 16 noiembrie 1982 semnate de recurentul-pârât cu numele conspirativ „C.", referitoare la comentariile ostile ale unui coleg de serviciu, M.N. Același tip de informații referitoare la comentarii ostile la adresa politicii de partid și de stat, precum și la audierea unor posturi de radio străine și apartenența la culte religioase, au fost furnizate de pârât în mai multe note informative identificate în dosarele unor persoane urmărite, în perioada 1978, 1987 - 1988.

În mod evident, informațiile expuse mai sus, prin măsurile la care au condus, au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât recurentul-pârât a conștientizat și implicit a acceptat că asupra persoanelor la care s-au referit notele sale informative se pot lua măsuri de urmărire și verificare, susceptibile să încalce dreptul la viața privată și dreptul la liberă exprimare.

Totodată, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că informațiile furnizate de pârâtul-recurent nu se înscriau în activitatea de prevenire a evenimentelor de cale ferată, fiind vorba de chestiuni ce țineau de viața privată a celor vizați.

Nu pot fi reținute susținerile recurentului potrivit cărora declarațiile ar fi fost contrafăcute, de altfel din apărările sale rezultă că recunoaște relația sa cu Securitatea, dar că încearcă s-o justifice prin activitatea profesională în domeniul feroviar.

În ceea ce privește susținerea recurentului-pârât referitoare la calitatea sa de membru de partid, instanța reține că nu este relevantă din perspectiva dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nefiind în măsură să justifice activitățile care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților celorlalte persoane în legătură cu care pârâtul a furnizat note informative.

În consecință, prin raportare la activitatea desfășurată și la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat de către judecătorul fondului în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât B. îndeplinirea condițiilor privind constatarea calității de colaborator al Securității.

Termenul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Având în vedere art. 496 Noul C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva Sentinței civile nr. 2976 din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM