ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2015

Decizia nr. 261/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ îl constituie cererea reclamantului Municipiul Cluj prin primarul A. formulată în contradictoriu cu pârâtul B. de anulare a notei de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului din 25 iulie 2013 si a corectiilor aplicate pentru actele adiționale 2 și 3 la contractul de execuție lucrări din 15 iunie 2011.

2.1. Prin sentința nr. 182 din data de 28 aprilie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj, invocată de pârâtul B. și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București și s-a dispus trimiterea cauzei acestei instanțe spre competentă soluționare.

In esență s-a reținut că între reclamanta C. Municipiul Cluj-Napoca, în calitate de beneficiar și pârâtul B., în calitate de D., prin E., în calitate de organism intermediar pentru D., a intervenit contractul de finanțare prin D., Axa prioritară 1 ”Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere”, Domeniul major de intervenție 1.1 ”Planuri integrate de dezvoltare urbană” nr. 980 din 15 octombrie 2010 (filele 139-152, vol. II), contract în executarea căruia s-au născut raporturile litigioase supuse instanței în cauza de față.

A fost reținută incidența clauzei cuprinse în art. 23 alin. (1) din acest contract, care prevede că în eventualitatea unui litigiu între D. și beneficiar, survenit în executarea acestui contract, se va încerca soluționarea acestuia pe cale amiabilă, iar în situația în care nu se ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București.

2.2. Prin sentința nr. 2445 din data de 22 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență teritorială a instanței; s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, și constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că litigiul derivă direct din actele administrative întocmite in baza O.U.G. nr. 66/2011, iar nu din executarea/neexecutarea unor obligații contractuale, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea notei de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului din 25 iulie 2013 și a corectiilor aplicate pentru actele adiționale 2 și 3 la contractul de execuție lucrari din 15 iunie 2011.

Actele administrative contestate au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Prin urmare, actele contestate în cauză sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, justificate de existența unor raporturi juridice anterioare intervenite între părți ca urmare a unui contract de finanțare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică - parte în contract, a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații contractuale.

Pentru acest motiv, așa cum a reținut și Curtea de Apel București, în cauză, nu poate fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanței competente, întrucât nota contestată a fost emisă în baza legii și nu în baza contractului de finanțare.

Pe cale de consecință, clauza atributivă de competență inserată în art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare este aplicabilă în litigiile având ca obiect drepturi asupra cărora părțile pot să dispună, nu și cu privire la exercitarea de către pârâtă a unor obligații legale, finalizate prin emiterea de acte administrative precum Nota contestată în cauză.

În aceste condiții, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenței teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, reclamantul manifestându-și deja opțiunea de a sesiza instanța de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Tribunalului Cluj, in circumscripția Curții de Apel Cluj.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Municipiul Cluj prin primar A. și B. în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.