ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 232/2015

Decizia nr. 232/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 490/R/Cont Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta A. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, împotriva Sentinței civile nr. 1943 din 20 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/109/2012, intimați fiind reclamanții B., în nume personal și cu procură de reprezentare pentru C., D. și E.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B. în nume personal și cu procură de reprezentare pentru C. și D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ulterior, printr-o cerere distinctă, recurentul-reclamant B., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților C. și D. și E. a depus, la dosar, la data de 30 decembrie 2014, prin poștă, precizări și concluzii scrise în cuprinsul cărora a arătat că înțelege să renunțe la judecata recursului și totodată a solicitat să se ia act de acest lucru.

Înalta Curte analizând cu prioritate cererea formulată de recurent constată că aceasta nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 246 C. proc. civ. și urmează să o respingă ca atare.

Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

În speța de față reclamantul nu a fost prezent în ședința publică pentru a renunța verbal la judecată. Acesta a depus o cerere scrisă la instanță, în cadrul căreia a solicitat judecarea cauzei în lipsă și de asemenea a făcut precizări privind renunțarea la recursul promovat. Cererea scrisă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru ca instanța să ia act de aceasta întrucât nu a fost făcută în forma autentică, motiv pentru care nu se poate stabili dacă această cerere trimisă prin corespondență reprezintă voința recurentului B., atât în nume personal cât și pentru ceilalți participanți pentru care avea mandat de reprezentare.

Asupra inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Curtea de Apel soluționând cererea formulată a pronunțat o hotărâre irevocabilă.

Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, recurentul nu s-a conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.

Cum Decizia nr. 490/R/Cont a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca inadmisibil.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant B., în nume propriu și în calitate de mandatar al recurenților-reclamanți C., D. și E., de a se lua act de renunțare la judecarea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul B., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților C., D. și E., împotriva Deciziei civile nr. 490/R/Cont din 4 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2015.