ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1387/2017

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 10.05.2017 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta A. și s-a dispus amendarea acesteia cu suma de 400 RON, în baza art. 108 indice 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Împotriva acestei măsuri de aplicare a amenzii s-a formulat cerere de reexaminare, susținându-se, în esență, că a formulat cererea de recuzare "cu bună credință, pentru a scoate la iveală ca judecătorii s-au antepronunțat prin respingerea tuturor cererilor sale pertinente pentru a copia hotărârea de la fond și din apel".

Prin încheierea din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a respins cererea de reexaminare a încheierii de ședință din data de 10.05.2017, formulată de petenta A., ca nefondată.

Din lecturarea încheierii de sedință întocmită la termenul din data de 24.04.2017, la care petenta a formulat cerere de recuzare invocând ca judecătorii s-au antepronuntat, rezultă cu evidență că judecătorii au motivat respingerea cererilor de probe formulate de petenta, prin aceea că soluția în discutie în recurs este aceea de respingere a cererii de chemare în judecată pentru lipsa interesului, iar probele solicitate nu vizează acest aspect.

În aceste condiții, nu se punea problema câtuși de puțin a unei antepronunțări, în sensul dispozițiilor invocate de petentă în cadrul cererii de recuzare, ci in discuție era exclusiv exercitarea de către instanța de judecată a atribuțiilor sale de apreciere și jurisdicție, împrejurarea că petenta în raport de propriile aprecieri subiective a fost nemulțumită de măsurile instanței de judecata nejustificând formularea unei cereri de recuzare. Raportat la aceasta derulare a dezbaterilor, cererea de recuzare nu a fost formulata cu bună credință, cum sustine petenta, nefiind menită să înlăture de la judecată judecători care să își fi exprimat opinia asupra cauzei, ci a fost o modalitate prin care petenta si-a manifestat nemulțumirea, în afara cadrului legal însă și în mod abuziv, raportat la scopul instituției recuzării, care nu este acela ca jusțibilialul să înlăture de la judecată judecătorii ale căror masuri îi provoacă nemulțumire, ci pe acela care, datorita unor motive determinate, nu poate asigura o judecată imparțială.

Aceeași este și situația în ce privește recuzarea procurorului, care nici măcar nu dispusese vreo măsură.

În concluzie, în condițiile art. 108 indice 5 C. proc. civ., curtea de apel a respins cererea de reexaminare, ca nefondată.

Împotriva încheierii din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs recurenta A., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii recurate și pe fond admiterea cererii de reexaminare și exonerarea de la plata sumei de 400 RON amendă judiciară.

La data de 18 iulie 2017, recurenta a depus o completare la motivele de recurs, prin care a reiterat aceleași susțineri formulate în cererea de recurs.

Intimatele Academia de Studii Economice și Banca Națională a României au depus întâmpinări prin care au invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului.

Intimata B. a depus întâmpinare, peste termenul legal, prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului.

Recurenta A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Academia de Studii Economice.

La data de 04.10.2017, instanța pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, față de caracterul irevocabil al încheierii atacate, precum și excepția nulității recursului, invocate de intimatele Academia de Studii Economice și Banca Națională a României prin întâmpinările depuse la dosar și a rămas în pronunțare asupra acestor excepții.

Analizând cu prioritate, în baza art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile comune referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac.

Conform dispozițiilor art. 108

5

C. proc. civ. "(1)Împotriva încheierii prevăzute la art. 108

4

, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

(2)Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

(3)Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."

Totodată, art. 299 din C. proc. civ. stabilește ce categorie de hotărâri judecătorești sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs și anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce privește hotărârile sus-menționate, neexistând posibilitatea să se declare recurs și împotriva unei încheieri irevocabile pronunțată în condițiile art. 108

5

alin. (3) C. proc. civ.

Această concluzie este justificată de dorința legiuitorului ca aspectele legate de aplicarea amenzii judiciare sau despăgubirii să fie tranșate în mod irevocabil, încă din faza procesuală în care au fost invocate, printr-o cale de atac specifică, soluționată la nivelul aceleiași instanțe, astfel încât să nu poată fi prelungită durata procesului printr-o eventuală rejudecare, ca urmare a admiterii unei căi de atac și trimiterii sau reținerii cauzei spre rejudecare, în cazul constatării greșitei aplicări a măsurii amenzii sau despăgubirii.

În speță, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva încheierii din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, aceasta fiind irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 108

5

alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, încheierea pronunțată de curtea de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea "recursului la recurs", ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Astfel, recurentul nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, încheierea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2017.