ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.12.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2016

HOTĂRÂRE
13.12.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 3561/2016

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 25 aprilie 2016 petentul A. a înregistrat direct pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimata Direcția Națională de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției, prin care a contestat decizia penală nr. 7 din 14 ianuarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sentința penală nr. 7 din 19 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. x/P/2004 de Curtea de Apel Timișoara prin care a fost obligat la plata sumei de 500.000 ROL, reprezentând cheltuieli de judecată, precum și toate actele de executare declanșate de către Serviciul național de probațiune împotriva titlului de creanță executoriu nr. 86 din 17 noiembrie 2004.

La termenul de judecată din 13 decembrie 2016, în ședință publică, Înalta Curte a calificat cererea ca fiind contestație la executare și a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți privind soluționarea prezentei cauze, în raport de dispozițiile art. 97, art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 94 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Urziceni.

Din analiza motivelor din cererea de chemare în judecată, precum și față de precizările petentului făcute în ședință publică, rezultă că petentul este nemulțumit de executarea sumei de 500.000 ROL.

Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.

Potrivit art. 712 C. proc. civ., „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii”.

Conform art. 713 alin. (1): „Contestația se introduce la instanța de executare.”, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Înalta Curte constată că potrivit somației emise de Ministerul Finanțelor Publice - A.F.P. Urziceni, domiciliul petentului la data sesizării organului de executare se află în localitatea Armășești, jud. Ialomița, astfel că în cauză instanța de executare este Judecătoria Urziceni.

Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legale menționate, rezultă că soluționarea în primă instanță a acestei cauze este de competența Judecătoriei Urziceni și în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a cererii formulate de petentul A., în favoarea Judecătoriei Urziceni.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 164/2016
Decizia nr. 164/2016 Asupra cauzei de față reține următoarele: Princererea înregistrată la data de 06 noiembrie 2015 sub nr. xxx/59/2014* pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr.
ÎCCJ 2018-05-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2215/2018
nr. x/2016, au declarat apel reclamantul A. și pârâta B. S.A., acestea fiind înregistrate pe rolul secției I-a Civilă a Tribunalului Timiș. Tribunalul Timiș, secția a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 1172A din 24 octombrie 2017 a respins
ÎCCJ 2018-04-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1435/2018
Ședința publică din data de 25 aprilie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 05.07.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în jud
ÎCCJ 2017-05-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1780/2017
entul A., invocând prevederile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ. (1865). În motivare, a pretins revizuentul că existentă contrarietate de hotărâri între, pe de o parte, sentința menționată, iar, pe de altă parte, decizia nr. 190 din 17 i
ÎCCJ 2018-10-09
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4163/2018
țe sub nr. x/2016. La termenul din 16 martie 2016, pârâta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că renunță la judecarea cererii reconvenționale, precizând că susținerile din acea cerere reprezintă de fapt apărări de fond. Pr
Sursă