ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3157/2016

Decizia nr. 3157/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 4.11.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor necesare prevăzute de art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, în vederea avizării favorabile a propunerii Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, de acordare a titlurilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din același act normativ, prin Decret de către Președintele României.

Soluția instanței de fond

Prin încheierea de ședință din 6 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, pentru lipsa nejustificată a părților.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 411 și urm. C. proc. civ.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând criticile expuse de recurent, în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Din actele și lucrările dosarului se constată că recurentul-reclamant nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Conform art. 223 C. proc. civ.:

„Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente,se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.”

Instanța de fond a reținut cu just temei faptul că niciuna dintre părțile cauzei nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, așa cum impun dispozițiile citate ale art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum și cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.

Or, atâta timp cât niciuna dintre părți, legal citate, nici nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, în mod corect a fost reținută incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora:

„Art. 411. - (1) Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă”.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că încheierea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 6 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.