Decizia nr. 1174/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 13/2015 a Curții de Apel Galați

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția Contencios administrativ și fiscal, la data de 10 octombrie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.) fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Est Constanța, anularea Deciziei nr. 12747 din 22 mai 2014 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Notificării nr. 11437 din 03 aprilie 2014 de respingere a cererii de plată pentru proiectul "Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe pentru persoanele tinere/adulte din teritoriul Tecuci" și obligarea pârâtelor la plata sumei de 31.305,65 lei, reprezentând ajutor financiar nerambursabil în condițiile Programului Național pentru Dezvoltare Rurală din România.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 13 din data de 15 ianuarie 2015 Curtea de Apel Galați, secția Contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta-contestatoare SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Est Constanța, a anulat Decizia nr. E12747 din 22 mai 2014 emisă de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, obligând pârâtele să plătească reclamantei suma de 31.305,65 lei reprezentând ajutor financiar nerambursabil în condițiile Programului Național pentru Dezvoltare Rurală din România. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta și-a executat obligațiile contractuale și este îndreptățită să primească ajutorul financiar nerambursabil întrucât forma contractelor pe care ar fi trebuit să le încheie cu prestatorii de servicii este o problemă discutabilă pe care pârâta ar fi trebuit să o rezolve încă din timpul încheierii contractului de finanțare și nu după executarea acestuia. S-a mai reținut că din susținerile pârâtei nu rezultă că reclamanta, prin încheierea celor opt contracte civile ar fi prejudiciat interesele cuiva, proiectul de formare profesională fiind pus în practică potrivit graficelor întocmite de reclamantă și avizate de pârâtă.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și rejudecarea pe fond a cauzei, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. În motivarea căii de atac formulate, recurenta a arătat, în esență, următoarele: - analizând contractele civile de prestări servicii cu persoane fizice neautorizate, s-a constatat faptul că activitatea desfășurată de experți are caracter de activitate dependentă, conform art. 7 alin. (2.1) (c) C. fisc., deoarece beneficiarul și-a asumat plata către experții cooptați în baza contractelor civile de prestări servicii a unor sume aferente derulării activității proiectului. În concluzie, costurile aferente celor opt contracte de prestări servicii sunt neeligibile deoarece presupun activități dependente, iar pentru acest tip de activități este obligatorie încheierea de contracte individuale de muncă. - adresa din 19 iunie 2014 emisă de Inspecția Muncii, prin care se menționează faptul că "raportul juridic care ia naștere ca urmare a încheierii unei convenții civile este un raport civil, care presupune inexistența raportului de subordonare, prestatorul obligându-se, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț", vine ca o confirmare a celor menționate în analiza celor opt contracte încheiate de reclamantă. - motivarea instanței de fond în susținerea aparenței de legalitate a serviciilor de catering se bazează exclusiv pe faptul că "dosarul de achiziție a fost verificat și avizat de OJPDRP la data de 30 octombrie 2013" iar în atare situație consideră că reclamanta este îndreptățită să primească și contravaloarea serviciilor de catering. Atribuțiile și activitățile desfășurate de serviciile din cadrul PDRP erau clar definite și astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar în diferite etape procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu era un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului față de autoritatea contractantă (APDRP) cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate din verificările ulterioare rezultă în mod clar modalitatea eronată de calcul. - în condițiile în care instanța de fond a apreciat că cele opt contracte de prestări servicii sunt legale, iar serviciile de catering trebuie plătite în cuantumul solicitat, este logic că prevederile art. 30 din Regulamentul CE nr. 65/2011 nu mai au aplicabilitate, însă notificarea transmisă beneficiarului a fost una temeinică și legală, iar cele două componente ale dosarului cererii de plată nu reprezintă cheltuieli eligibile.

Apărările intimatului Intimata nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 9 iunie 2016, conform alineatului (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 13 octombrie 2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului formulat Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâtelor Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.) fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud Est Constanța, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea anularea Deciziei nr. 12747 din 22 mai 2014 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Notificării nr. 11437 din 03 aprilie 2014 de respingere a cererii de plată pentru proiectul "Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe pentru persoanele tinere/adulte din teritoriul Tecuci" și obligarea pârâtelor la plata sumei de 31.305,65 lei, reprezentând ajutor financiar nerambursabil în condițiile Programului Național pentru Dezvoltare Rurală din România. Prima instanță a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, motiv pentru care pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.) a formulat prezentul recurs, invocând, în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauză, aceste motive sunt fondate după cum vom arăta în continuare. Astfel, reclamanta-intimată SC A. SRL, în calitate de furnizor de formare profesională a depus cerere de finanțare în cadrul Apelului de selecție lansat de B. Tecuci în cadrul Măsurii 41- "Implementarea strategiilor de dezvoltare locală", pentru Sub - Măsura 411- 111, proiecte de servicii care se încadrează în formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe. În urma verificărilor a fost încheiat contractul de finanțare nr. C411111011221895417 din 08 august 2013, iar pentru decontarea cheltuielilor, în valoare de 31.269,65 lei, ca urmare a implementării proiectului, a fost depusă cererea de plată. Prin notificarea nr. 11437 din 03 aprilie 2014, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale i-a comunicat că s-au constatat cheltuieli neeligibile în valoare de 20.659, 20 lei reprezentând contravaloare contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice, contribuții la bugetul de stat aferente acestora, corectare calcul transport conform Ordinelor de deplasare nr. 16 și 17 din 23 noiembrie 2013, corectare calcul factură din 16 septembrie 2013 și servicii de catering. Totodată, având în vedere că valoarea cheltuielilor neeligibile depășește 3% din valoarea solicitată la plată s-a aplicat o sancțiune egală cu valoarea cheltuielilor respinse conform prevederilor art. 30 din Regulamentul 65/2011. Recurenta-pârâtă a confirmat acest punct de vedere, respingând contestația formulată, prin adresa de răspuns din 28 aprilie 2014. Prima critică a recurentei se referă la analiza pe care a făcut-o prima instanță cu privire la cele opt contracte de prestări servicii. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2.1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, forma în vigoare la momentul încheierii contractului de finanțare, "orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii: a) beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru; b) în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu; c) plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură; d) plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit". Așa fiind, dacă activitatea prestată întrunește trăsăturile unui raport juridic de muncă (activitate cu caracter de continuitate) trebuie încheiate contracte individuale de muncă, în condițiile legii, iar în cazul prestării unei activități în cadrul unui program de 8 ore/săptămână repartizat într-o singură zi a săptămânii se poate încheia contract individual de muncă cu timp parțial. Or, analizând contractele civile de prestări servicii încheiate cu persoane fizice neautorizate se constată că activitatea desfășurată de experți are un caracter de activitate dependentă deoarece aceștia se află într-o relație de subordonare față de beneficiarul contractului de finanțare, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce le revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru. În aceste condiții nu poate fi reținută susținerea intimatei reclamante cum că nu cunoștea obligația de a încheia contracte individuale de muncă, astfel încât critica recurentei apare ca fondată. Cea de a doua critică a recurentei se referă la serviciile de catering, arătându-se că motivarea instanței în susținerea aparenței de legalitate a acestor servicii se bazează exclusiv pe faptul că "dosarul de achiziție a fost verificat și avizat de OJPDRP la data de 30 octombrie 2013 (...)", iar în atare situație consideră că "reclamanta este îndreptățită să primească și contravaloarea serviciilor de catering (...)" Potrivit art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006, una dintre atribuțiile APDRP constă în efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate. În aceste condiții recurenta avea posibilitatea să verifice modul de calcul al costurilor serviciilor de catering. Cum fiecare dintre cei 48 de cursanți a participat la 5 zile de activități de formare profesională, suma totală aferentă mesei era de 1658,40 lei, iar nu 4.704 lei cât s-a solicitat. Ultima critică a recurentei se referă la aprecierea instanței de fond privind aplicarea dispozițiilor art. 30 din Regulamentul CE nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Regulament, intitulat Plățile: "1. Nu se efectuează nicio plată legată de vreo măsură sau de vreun ansamblu de operațiuni care intră în sfera de aplicare a prezentului titlu înainte de finalizarea controalelor asupra măsurii sau a ansamblului de operațiuni în cauză cu privire la criteriile de eligibilitate prevăzute în capitolul II secțiunea I. Cu toate acestea, ținând seama de riscul unei plăți excedentare, statele membre pot decide să plătească până la 75% din ajutor la finalizarea controalelor administrative prevăzute la articolul

Acest procent din ajutor este identic pentru toți beneficiarii unei măsuri sau ai unui ansamblu de operațiuni. 2. În cazul în care controalele privind ecocondiționalitatea prevăzute în capitolul II secțiunea II nu pot fi încheiate înainte de efectuarea plății, orice plată necuvenită se recuperează în conformitate cu articolul 5." De asemenea, potrivit art. 30 din același Regulament, intitulat Reduceri și excluderi: "1. Plățile se calculează în funcție de ceea ce se constată a fi eligibil cu ocazia controalelor administrative. Statul membru examinează cererea de plată primită de la beneficiar și stabilește sumele eligibile pentru ajutor. Acesta stabilește: (a) suma plătibilă beneficiarului numai pe baza cererii de plată; (b) suma plătibilă beneficiarului după verificarea eligibilității cererii de plată. În cazul în care suma stabilită în conformitate cu litera (a) depășește cu peste 3% suma stabilită în conformitate cu litera (b), se aplică o reducere sumei stabilite în conformitate cu litera (b). Valoarea reducerii este dată de diferența dintre cele două sume. Cu toate acestea, nu se aplică nicio reducere dacă beneficiarul poate demonstra că nu se află în culpă pentru includerea sumei neeligibile. 2. În cazul în care se constată că un beneficiar a făcut în mod deliberat o declarație falsă, operațiunea în cauză se exclude de la acordarea sprijinului din FEADR, iar orice sume deja plătite pentru operațiunea respectivă se recuperează. De asemenea, beneficiarul este exclus de la acordarea ajutorului în cadrul aceleiași măsuri pe durata anului calendaristic în care s-a făcut constatarea și a anului calendaristic următor. 3. Reducerile și excluderile menționate la alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis cheltuielilor neeligibile identificate cu ocazia controalelor efectuate în temeiul articolelor 25 și 29." Din aceste dispoziții comunitare rezultă că în cazul în care diferența dintre suma solicitată de beneficiar și suma autorizată la plată este mai mare de 3% din suma solicitată, se va aplica o reducere egală cu valoarea diferenței dintre suma solicitată de beneficiar și suma autorizată la plată. Or, în condițiile în care suma admisă la plată a fost într-un cuantum mai mic decât suma respinsă la plată, Înalta Curte constată că reducerea aplicată a fost stabilită corect. 7. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 13 din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL ca neîntemeiată.