ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1036/2017

Decizia nr. 1036/2017 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată sub numărul 33295/3/2015 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, B., C., D. și E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună modificarea Deciziei nr. 13413/FF din 26 august 2010 emisă de pârâta C.C.S.D., privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în sensul obligării acestei pârâte la emiterea titlului de despăgubire numai în favoarea reclamantului, ca unic moștenitor al defunctului F., acesta fiind, la rândul său, moștenitor al defunctului G. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre Secțiile Civile ale Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul București, secția a V-a civilă, sub număr 33295/3/2015**. Prin Sentința civilă nr. 599 din 18 mai 2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Tribunalul a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat prin Legea nr. 2/2013, deoarece în speță nu se contestă decizia adoptată de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, ci se solicită modificarea acesteia, nefiind criticat modul de aplicare a legii la momentul emiterii Deciziei nr. 13413/FF din 26 august 2010 de Comisia sus-menționată.

Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 33295/3/2015**. La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2016, Curtea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale. Prin Sentința nr. 3160 din 20 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Cererea de chemare în judecată are ca obiect modificarea Deciziei nr. 13413/FF din 26 august 2010, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în sensul obligării autorității la emiterea titlului de despăgubire numai în favoarea reclamantului.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că demersul judiciar al reclamantului se circumscrie prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Art. 35 alin. (1) din actul normativ menționat prevede că: Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Potrivit alin. (2) din același act normativ: În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

În concluzie, Legea nr. 165/2013 prevede o anumită procedură de soluționare a cererilor precum și faptul că soluțiile adoptate prin decizie în materie de restituire, repararea dreptului, compensare, emitere titlu de plată, în această procedură se contestă la secția civilă a Tribunalului. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, B., C., D. și E., în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2016. Procesat de GGC - LM