ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1818/2016

Decizia nr. 1818/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 14 februarie 2012 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov prin Președintele Consiliului Județean Brașov și Școala Populară de Arte și Meserii "A." Brașov au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brașov prin Primar și B., solicitând instanței, ca în urma probelor ce se vor administra, să hotărască astfel:

- să se stabilească, în temeiul art. 7 din Decretul nr. 303/1948 de naționalizare a industriei cinematografice, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Municipiul Brașov, str. Lungă nr. 1, înscris în CF x1 Brașov, nr. top 13, 14, 15, 16, 17 în favoarea Statului Român cu titlu drept naționalizare;

- rectificarea înscrierilor de carte funciară potrivit petitului, în temeiul art. 21 din Legea nr. 213/1998 și H.C.M. nr. 972 din 05 septembrie 2002, anexa 1, poz. 102, 103 și 104, dreptul de proprietate asupra construcțiilor clădire corp I, clădire corp II și clădire casă de piatră aparțin Unității Administrativ - Teritoriale Județul Brașov, cu titlu drept Lege nr. 213/1998;

- întabularea în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate al reclamantei;

- componența faptică a dreptului de proprietate al Unității Administrativ-Teritoriale Județul Brașov, potrivit situației clădirii din data de 23 noiembrie 2009 (anexa la acțiune);

- în temeiul procesului-verbal de predare-primire din 15 octombrie 1980, să se stabilească dreptul de administrare (folosință) al reclamantei Școala Populară de Arte și Meserii "A." Brașov asupra spațiilor proprietatea Unității Administrativ-Teritoriale Județul Brașov, în componența stabilită potrivit petitului c;

- dezmembrarea construcțiilor proprietatea reclamantei Unității Administrativ-Teritoriale Județul Brașov cu drept de administrare (folosință) Școala Populară de Arte și Meserii "A." Brașov de restul construcțiilor celorlalți pârâți;

- întabularea în evidențele de carte funciară a construcției dezmembrate pe numele Unității Administrativ-Teritoriale Județul Brașov, cu titlu drept Lege nr. 213/1998, precum și a dreptului de administrare (folosință) al reclamantei Școala Populară de Arte și Meserii "A." Brașov asupra acestor spații.

În motivare, reclamantele au arătat că imobilul situat în Municipiul Brașov, a fost naționalizat prin Decretul nr. 303/1948, dar din eroare de înregistrare dreptul de proprietate a fost calificat greșit ca aparținând Întreprinderii Cinematografice Regionale de Stat Brașov (antecesoarea în drepturi a pârâtei B. - București), în loc de Statul Român.

Pârâtul Statul Român a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov pentru Statul Român, raportat la împrejurarea că imobilul în litigiu face parte și din domeniul public al județului Brașov și Municipiului Brașov și nu se pot stabili obligații în sarcina acestei părți.

Pârâtul Municipiul Brașov a solicitat inițial, prin întâmpinare, respingerea acțiunii reclamantelor, evocând dreptul propriu de proprietate asupra Cinematografului C. și anexelor acestuia ope legis, potrivit prevederilor O.G. nr. 39/2005, aprobată prin Legea nr. 328/2006 și a O.U.G. nr. 7/2008, aprobată prin Legea nr. 303/2008.

Ulterior, poziția procesuală a acestui pârât s-a convertit în una de admitere a acțiunii cu respectarea dreptului său de proprietate.

În cauză a fost formulată și o cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta D., solicitând ieșirea din indiviziune asupra apartamentului proprietatea acesteia situat în Brașov, prin dezmembrarea acestuia de restul construcțiilor din același corp de clădire, situate pe același număr topografic și înscrierea în cartea funciară x1 Brașov, provenită din conversia pe hârtie a CF x2 Brașov a dreptului de proprietate, urmare a ieșirii din indiviziune.

Prin Sentința civilă nr. 17/S din 3 februarie 2015, Tribunalul Brașov a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român și a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov pentru Statul Român.

S-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov prin Președintele Consiliului Județean Brașov și Școala Populară de Arte și Meserii "A." Brașov, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brașov prin primar, B., precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta D. și în consecință:

S-a constatat dobândirea de către Statul Român a dreptului de proprietate asupra imobilului din Brașov, identificat în CF x1 Brașov, nr. top 13, 14, 15, 16, 17 lotul/2, în natură teren în suprafață de 2848 mp și construcții identificate potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 667210/2014, completat, întocmit de expert ing, E., admis de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov prin Procesul-verbal de recepție nr. 2598 din 04 decembrie 2014 și Raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 654626/2014 întocmit de expert ing. F., cu titlu drept naționalizare și s-a dispus rectificarea cărții funciare, în sensul înscrierii dreptului statului asupra acestui imobil și radierii dreptului Întreprinderii Cinematografice Regionale de Stat Brașov.

S-a dispus dezmembrarea construcțiilor componente ale imobilului, mai sus identificat, potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară (R.E.T.) nr. 667210/2014, completat, întocmit de expert ing. E., admis de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov prin Procesul-verbal de recepție nr. 2598 din 04 decembrie 2014, coroborat cu Raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 654626/2014, întocmit de expert ing. F.

S-a constatat dreptul de proprietate publică în favoarea reclamantei Unității Administrativ-Teritoriale Județul Brașov, asupra UI 1, UI 2, UI 7, UI 9, UI 11, UI 13 și UI 14 din componența Corpului C1, asupra Corpului C2 (UI 1, UI 2 și UI 3) și asupra UI din Corpul C 3, în componența descrisă în aceeași completare a R.E.T. 667210/2014 și dreptul de administrare asupra acestor unități individuale în favoarea reclamantei Școala Populară de Arte și Meserii "A." Brașov,

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei Unității Administrativ-Teritoriale Județul Brașov, cu titlu de drept domeniu public și a dreptului de administrare în favoarea reclamantei Școala Populară de Arte și Meserii "A." Brașov, asupra imobilului în componența mai sus arătată.

S-a atribuit în proprietatea pârâților Municipiul Brașov și Statului Român (cu drept de administrare în favoarea B.) a imobilelor mai sus identificate, potrivit dezmembrării arătate și s-a dispus înscrierea dreptului astfel dobândit în cartea funciară.

S-a atribuit în proprietatea intervenientei D. unitatea individuală - UI 6 din Corpul C1, în componența detaliată în completarea la R.E.T. nr. 667210, cu cota parte indiviză din părțile comune de 8489/90822 și cota parte teren aferent de 6411/68600 și s-a dispus înscrierea dreptului în cartea funciară, în favoarea intervenientei.

Împotriva acestei soluții a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov solicitând admiterea apelului, admiterea excepțiilor lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român și excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În expunerea motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond, în interpretarea art. 25 din Decretul nr. 31/1954, a înlăturat apărările Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, fără a clarifica dacă imobilul aparține domeniului public al Statului sau nu, în condițiile în care imobilul înscris în CF x1 nu a fost găsit înscris în inventarul centralizat al statului, iar față de art. 3 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Finanțelor Publice reprezintă Statul Român numai în litigiile privitoare la dreptul de proprietate publică al statului. Or, s-a arătat în continuare, în considerarea inventarului centralizat al bunurilor care aparțin Județului Brașov, față de H.G. nr. 972 din 24 septembrie 2002, cele trei corpuri de clădire aparțin domeniului public Unității Administrativ-Teritoriale Județul Brașov.

În cauză a formulat întâmpinare pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Brașov solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate. S-a arătat că, față de limitele caracterului devolutiv, soluția în ceea ce privește pe Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Brașov este definitivă, apelantul neatacând soluția pronunțată pe fond relativ la ieșirea din indiviziune, atribuirea bunului și plata sultei.

Prin Decizia nr. 1490 pronunțată la data de 10 noiembrie 2015, Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondat apelul, reținând că înscrierea în CF x1 Brașov, top 13, 14, 15, 16, 17 lotul/2 nu mai este în acord cu situația reală actuală a imobilului întrucât, prin H.G. nr. 972 din 24 septembrie 2012 publicată în M. Of. nr. 697 bis din 24 septembrie 2012, cele trei corpuri de clădire care compun imobilul înscris în CF x1 Brașov, top 13, 14, 15, 16, 17 lotul/2 aparțin domeniului public al Unității Administrativ-Teritoriale Județul Brașov, iar prin efectul O.G. nr. 39/2005 aprobata prin Legea nr. 328/2006 și a O.U.G. nr. 7/2008 modificată și aprobată prin Legea nr. 303/2008, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Unității Administrativ-Teritoriale Municipiul Brașov, fiind încheiat proces-verbal de predare-primire a imobilului, validat prin H.C.L. de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Brașov, ope legis Municipiul Brașov devenind proprietar al imobilului.

Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Brașov justifică interes în promovarea acțiunii în rectificare de CF, având calitate procesuală activă întrucât corpurile de clădire care compun imobilul înscris în CF x1 Brașov, top 13, 14, 15, 16, 17 lotul/2 aparțin domeniului public al Unității Administrativ-Teritoriale Județul Brașov, iar calitatea procesuală pasivă o are Statul Român față de situația de CF evidențiată în CF x1 Brașov, înscrierile de la B12 și B13 cu trimitere la B7 și A+4, respectiv A+5, Statul Român fiind proprietar tabular.

Așa fiind, Statul Român stă în judecată în nume propriu, iar reprezentarea se realizează în temeiul art. 25 din Decretul nr. 31/1954, și nu în baza prevederilor Legii nr. 213/1998, în cauză instanța nefiind chemată să statueze asupra caracterului proprietății Statului Român, ci să constate dezmembrarea imobilului în raport de întinderea dreptului de proprietate a fiecăreia dintre părțile procesuale.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâtul a arătat că înțelege să susțină excepțiile de ordine publică a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român.

Astfel, recurentul-pârât susține că Statul nu are calitate procesuală în nume propriu aducând drept argument faptul că, în cuprinsul încheierii de ședință din data de 3 noiembrie 2015, părțile au confirmat că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu este înscris în cartea funciară a imobilului din litigiu, precizând că imobilul este de interes local și județean și nu de interes național, astfel încât să fie atrasă calitatea procesuală pasivă a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, indicând și o serie de înscrisuri depuse la dosar, în dovedirea celor precizate.

Se arată, de asemenea, că Ministerul Finanțelor Publice, nici în nume propriu și nici ca reprezentant al Statului Român, nu a avut niciun fel de raport juridic sau alte raporturi obligaționale legale sau convenționale nici cu reclamantele și nici cu ceilalți pârâți și nu a omis efectuarea unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamanților, motiv pentru care, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Recurentul-pârât precizează că în speță sunt aplicabile prevederile art. 3 din H.G. nr. 34/2009 și cele ale art. 12 din Legea nr. 213/1998 din care reiese că Ministerul Finanțelor Publice reprezintă Statul Român numai în litigiile privitoare la dreptul de proprietate publică.

Cu privire la dispoziția având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei către intervenienta D., arată că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 274 C. proc. civ., întrucât nu se poate reține o culpă evidentă a pârâtului în ce privește exercitarea căii de atac a apelului.

În subsidiar, solicită ca instanța de recurs să facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, având în vedere evoluția soluționării cauzei, motivele care au generat amânarea cauzei și amânarea pronunțării și faptul că intervenienta D. nu a formulat apărări în fața instanței de apel, reținându-se doar prezența reprezentantului convențional, care însă nu justifică obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul stabilit.

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Din lecturarea acțiunii introductive reiese că prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în rectificarea înscrierilor în cartea funciară cu privire la imobilul situat în Brașov, reclamantele Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Brașov prin Președintele Consiliului Județean Brașov și Școala Populară de Arte și Meserii "A." Brașov solicitând Tribunalului Brașov ca, prin hotărârea ce urmează a o pronunța, să dispună îndreptarea unor înscrieri necorespunzătoare consemnate în cuprinsul cărții funciare, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului.

Prin Sentința civilă nr. 17/S pronunțată la data de 3 februarie 2015, Tribunalul Brașov a admis acțiunea civilă, astfel cum a fost formulată, a constatat dobândirea de către Statul Român a dreptului de proprietate asupra imobilului cu titlu drept naționalizare și s-a dispus rectificarea cărții funciare, în sensul înscrierii dreptului Statului asupra acestui imobil și radierii dreptului Întreprinderii Cinematografice Regionale de Stat Brașov.

De asemenea, s-a constatat dreptul de proprietate publică în favoarea reclamantei Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Brașov și dreptul de administrare asupra unităților, astfel cum au fost identificate și nominalizate, în favoarea reclamantei Școala Populară de Arte și Meserii "A." Brașov.

Odată constatat dreptul de proprietate, s-a justificat și cererea de înscriere în cartea funciară potrivit dispozițiilor Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996.

Chestiunile astfel dezlegate prin sentința Tribunalului Brașov, au intrat în puterea lucrului judecat, prin neatacarea soluției pronunțate pe fond.

Motivele de recurs formulate de pârâtul Statul Român, ce reiau aproape punctual motivele de apel prezentate de aceeași parte, vizează două excepții, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român. De asemenea, se contestă și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel intervenientei D.

Cu privire la motivul de recurs care susține excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, se reține că are calitate de pârât într-un atare demers judiciar (acțiune în rectificarea înscrierilor de carte funciară) beneficiarul înscrierii inexacte din cartea funciară, acțiunea putând fi formulată atât împotriva dobânditorului nemijlocit, cât și împotriva terților dobânditori, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

De asemenea, se impune a fi menționat faptul că hotărârea prin care se admite rectificarea unei înscrieri nu va aduce atingere drepturilor înscrise în folosul celor care nu au fost părți în cauză.

Verificând actele și lucrările dosarului, se reține că, în conformitate cu cele consemnate în cuprinsul cărții funciare, Statul Român este menționat drept proprietar tabular, ceea ce justifică pe deplin calitatea procesuală pasivă a acestuia în litigiul dedus judecății, acesta fiind chemat în judecată pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă în ceea ce privește succesiunea dreptului de proprietate asupra imobilului.

În aceste condiții este lipsit de relevanță dacă imobilul este de interes național sau local, în cauză instanța nefiind învestită să statueze asupra caracterului proprietății Statului Român.

Cu privire la motivul de recurs ce vizează excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, așa cum în mod corect a reținut curtea de apel, în litigiile civile de natura celui cu care a fost învestită instanța, reprezentarea Statului Român se realizează în temeiul art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și nu în temeiul Legii nr. 213/1998, care reglementează reprezentarea Statului în cauzele privind proprietatea și administrarea bunurilor din domeniul public ale acestuia, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. În astfel de raporturi el participă prin Ministerul Finanțelor.

Cu privire la motivul de recurs vizând obligarea Statului Român la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța reține că, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., temeiul acordării acestora părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții.

Obligația de plată a cheltuielilor de judecată se fundamentează pe ideea de culpă procesuală care aparține acelei părți care a ocazionat cheltuielile de judecată ale părții adverse prin declanșarea unei proceduri judiciare.

Or, respingerea cererii de apel demonstrează culpa procesuală a părții care a promovat calea de atac și reprezintă o "cădere în pretenții", în sensul textului menționat.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a textului de lege la situația dedusă judecății, obligând apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca parte căzută în pretenții urmare a respingerii căii de atac promovată, la plata sumei de 2.000 lei către intimata D., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

În ceea ce privește solicitarea recurentului-pârât de aplicare de către instanța de recurs a prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel intimatei D., Înalta Curte apreciază că proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea sau complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie lăsată la aprecierea instanței în fața căreia se invocă aceste dispoziții legale.

În cauză, se constată că o atare cerere de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial nu a fost formulată în fața instanței de apel, or verificarea legalității unei hotărâri în calea de atac a recursului, nu se poate face decât prin prisma celor tranșate jurisdicțional, nu doar din punct de vedere al soluției, ci și al considerentelor care să justifice o anumită soluție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, recursul urmând a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva Deciziei civile nr. 1490 din 10 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - NN