Marisavljevic împotriva Serbiei

SEGUNDA DECIZIE DE LA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 10113/05, de către Milorad MARISAVLJEVI împotriva Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 4 martie 2008, în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, RızA Türmen, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 24 februarie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Milorad Marisavljević, este un național sârb care s-a născut în 1947 și trăiește în Velika Plana.

Guvernul sârb („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 februarie 1980, tatăl reclamantului, un muncitor sezonier, a eliberat proceduri civile împotriva angajatorului său, precum și a unei societăți de asigurare, cerând prejudiciu material și moral pentru leziunile fizice severe suferite la locul de muncă. Între 29 decembrie 1980 și 25 mai 1993, Curtea Municipală (Opštinski sud ) în Velika Plana a emis cinci hotărâri, hotărând parțial în favoarea sau împotriva tatălui solicitant, dar de fiecare dată Curtea de District ( Okružni sud ) în Smederevo a anulat aceste hotărâri privind recursul și a ordonat un judecată.

La 23 octombrie 1998, Tribunalul Municipal a stat din nou în favoarea tatălui reclamantului. La 4 septembrie 1999, tatăl reclamantului a murit. La 2 noiembrie 1999, reclamantul a devenit personal parte la procedura, în calitate de moștenitor legal al tatălui său. La 20 decembrie 1999, Curtea de District a anulat hotărârea Curții Municipale din 23 octombrie 1998 și a ordonat o redresare. Între 26 ianuarie 2001 și 24 iulie 2003, Curtea Municipală a pronunțat hotărâri în trei ocazii separate, dar de fiecare dată când Curtea de District a anulat aceste hotărâri în apel și a ordonat o reexaminare. Începând din februarie 2005 până în decembrie 2006 au fost desfășurate sau suspendate opt audieri. Reclamantul s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1. Totuși, în principiu, s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii de mai sus, precum și de echitatea lor generală și/sau imparțialitate.

HOTĂRÂREA La 7 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Serbiei propune să plătească ex-gratie 3.000 de euro către dl Milorad Marisavljević, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, a suferit ca urmare a întârzierii procedurale interne, precum și costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii dinainte de prezenta Curte, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cauzei pe care le așteaptă Curții Europene a Drepturilor Omului.

Solicitarea prejudiciului personal al reclamantului, în așteptarea internă, va fi luată în considerare de către instanțele sârbe și nu va fi afectată de această declarație.” Declarația semnată și prezentată Curții de către solicitant, printre altele, citită după cum urmează: „Not că Guvernul Serbiei sunt dispus să-mi plătească ex-gratie suma de 3.000 de euro în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului ... Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie rezoluția finală a cazului meu pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Solicitarea mea de prejudiciu personal, pe cale internă, va fi examinată separat de instanțe sârbe și nu este afectată de această declarație. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din lista Curții. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 10113/05 by Milorad MARISAVLJEVIĆ against Serbia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 4 March 2008, as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Rıza Türmen, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar Having regard to the above application lodged on 24 February 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Milorad Marisavljević, is a Serbian national who was born in 1947 and lives in Velika Plana.

The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr S. Carić. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 12 February 1980 the applicant’s father, a seasonal labourer, issued civil proceedings against his employer, as well as an insurance company, seeking pecuniary and non-pecuniary damages for severe physical injuries suffered at work. Between 29 December 1980 and 25 May 1993, the Municipal Court ( Opštinski sud ) in Velika Plana issued five judgements, ruling partly in favour or against the applicant’s father, but each time the District Court ( Okružni sud ) in Smederevo quashed those judgments on appeal and ordered a retrial.

On 23 October 1998 the Municipal Court again ruled partly in favour of the applicant’s father. On 4 September 1999 the applicant’s father died. On 2 November 1999 the applicant personally became a party to the proceedings, as his father’s legal heir. On 20 December 1999 the District Court quashed the Municipal Court’s judgment of 23 October 1998 and ordered a retrial. Between 26 January 2001 and 24 July 2003 the Municipal Court rendered judgments on three separate occasions, but each time the District Court quashed those judgements on appeal and ordered a retrial. From February 2005 until December 2006 eight hearings were held or adjourned. The case appears to be still pending. COMPLAINTS The applicant relied on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. In substance, however, he complained about the excessive length of the above proceedings, as well as their overall fairness and/or impartiality.

THE LAW On 7 January 2008 the Court received the following declaration signed by the Government’s Agent: “I declare that the Government of Serbia offer to pay ex gratia 3,000 euros to Mr Milorad Marisavljević with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage, suffered as a result of domestic procedural delay, as well as the costs and expenses incurred in the proceedings before this Court, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case pending before the European Court of Human Rights.

The applicant’s personal injury claim, pending domestically, shall be considered by the Serbian courts separately and is not affected by this declaration.” The declaration signed and submitted to the Court by the applicant, inter alia , read as follows: “I note that the Government of Serbia are prepared to pay me ex gratia the sum of 3,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights ... I accept the proposal and waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes the final resolution of my case pending before the European Court of Human Rights.

My personal injury claim, pending domestically, shall be considered by the Serbian courts separately and is not affected by this declaration. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the Court’s list. For these reasons, the Court unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Deputy Registrar President