JOCIC v. SERBIA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 45555/05, de către Milan JOCI usted împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 11 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Milan Jocić, este un național sârb născut în 1955 și locuiește în Velika Plana. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Bogosavljević, un avocat practicant în același oraș. Guvernul sârb („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Carić. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1999 reclamantul a depus o cerere civilă împotriva unei companii de asigurări la Curtea Municipală ( Opštinski sud ) în Velika Plana, cerând daune pentru rănile suferite într-un accident de trafic. După trei mandate ale cauzei înainte de 3 martie 2004, la 29 septembrie 2006, Curtea Municipală a emis o hotărâre interioară ( meשupresuda ) în favoarea reclamantului. La 29 august 2007, Curtea de District ( Okružni sud ) din Smederevo a anulat această hotărâre în apel. La 20 decembrie 2007, Curtea Municipală a hotărât împotriva reclamantului. La 24 ianuarie 2008, reclamantul a depus un recurs împotriva acestei hotărâri. Cazul pare să fie încă în așteptare în fața Curții de District. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la durata procedurii de mai sus. HOTĂRÂREA La 7 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Serbiei propune să plătească ex grație 1.500 de euro către dl Milan Jocić, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cauzei pe care le așteaptă Curții Europene a Drepturilor Omului. Solicitarea prejudiciului personal al reclamantului, în așteptarea internă, va fi examinată separat de instanțe sârbe și nu este afectată de această declarație.” La 14 februarie 2008, Curtea a primit o declarație semnată de solicitant. Această declarație, printre altele , a citit după cum urmează: „Not că Guvernul Serbiei sunt dispus să-mi plătească ex-gratie suma de 1.500 de euro în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului ... Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cauzei pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Prezenta declarație nu este afectată de această declarație.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din lista Curții. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată cererea din lista de cazuri.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 45555/05

by Milan JOCIĆ

against Serbia

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11

March 2008 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Antonella Mularoni,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

judges,

and Sally Dollé,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 5 December 2005,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Milan Jocić, is a Serbian national who was born in 1955 and lives in Velika Plana. He was represented before the Court by Mr

M. Bogosavljević, a lawyer practising in the same city. The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

S.

Carić.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1999 the applicant filed a civil claim against an insurance company with the Municipal Court (

Opštinski sud

) in Velika Plana, seeking damages for the injuries sustained in a traffic accident.

Following three remittals of the case prior to 3 March 2004, on 29

September 2006, the Municipal Court issued an interim judgment (

međupresuda

) in favour of the applicant.

On 29 August 2007 the District Court (

Okružni sud

) in Smederevo quashed this judgment on appeal.

On 20 December 2007 the Municipal Court ruled against the applicant.

On 24 January 2008 the applicant filed an appeal against this judgment.

The case thus appears to be still pending before the District Court.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about the length of the above proceedings.

THE LAW

On 7 February 2008 the Court received the following declaration signed by the Government’s Agent:

“I declare that the Government of Serbia offer to pay

ex gratia

1,500 euros to Mr Milan Jocić with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case pending before the European Court of Human Rights. The applicant’s personal injury claim, pending domestically, shall be considered by the Serbian courts separately and is not affected by this declaration.”

On 14 February 2008 the Court received a declaration signed by the applicant. This declaration,

inter alia

, read as follows:

“I note that the Government of Serbia are prepared to pay me

ex gratia

the sum of 1,500 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights ... I accept the proposal and waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case pending before the European Court of Human Rights. My personal injury claim, pending domestically, shall be considered by the Serbian courts separately and is not affected by this declaration.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the Court’s list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé

Françoise

Tulkens

Registrar

President