A DOUA SECȚIUNE DE Cerere n 33342/02 prezentată de Luigi GALLI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care are loc la 4 martie 2008 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, R Electroluxza Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și Françoise Elens-Passos, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 27 august 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, domnul Luigi Galli, este un resortisant italian, născut în 1956 și rezident în Parma. Guvernul italian ( Prin hotărârea din 29 iunie 2001, Tribunalul din Messina l-a condamnat pe reclamant la închisoare pe viață pentru mai multe crime și alte infracțiuni. La 22 octombrie 1992, având în vedere pericolul pe care îl prezintă reclamantul, ministrul justiției a luat un ordin prin care i se impune regimul special de detenție prevăzut la art. 41a alineatul (2) din Legea privind administrația Õ (modificat). GRIFS Invocând articolele 3, 8 și 13 din Convenție, reclamantul se plângea că a fost supus unor tratamente inumane și degradante în măsura în care a fost supus restricțiilor prevăzute la art. 41a din Legea privind administrația în cauză. Curtea amintește mai întâi că a decis să comunice guvernului obiecțiunile reclamantului întemeiate pe articolele 3 (tratate inumane) și 8 (controlul corespondenței) din Convenție, astfel cum sunt menționate mai sus. La 13 octombrie 2005, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii. Acestea au fost adresate la 10 noiembrie 2005 reclamantului, care a fost invitată să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 22 decembrie 2005. În temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantei asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale era mai mic și că aceasta solicitase nicio prelungire. În acest sens, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, poate elimina o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a fost primită de reclamant la 5 noiembrie 2007 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, Curtea decide să elimine cererea de rol. Françoise Elens-Passos Francoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
33417/02
présentée par Luigi GALLI
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 4 mars 2008 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Antonella Mularoni,
Rıza Türmen,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
András Sajó,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 août 2002,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Luigi Galli, est un ressortissant italien, né en 1956 et résidant à Parme. Le gouvernement italien («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. I.M. Braguglia, par son coagent, M.
F.
Crisafulli, et par son coagent adjoint, M. N. Lettieri.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Par un arrêt du 29 juin 2001, la cour d’assises d’appel de Messine condamna le requérant à la prison à perpétuité pour plusieurs meurtres et autres délits.
Le 22 octobre 1992, compte tenu de la dangerosité du requérant, le ministre de la Justice prit un arrêté lui imposant le régime de détention spécial prévu par l’article 41
bis
, alinéa 2, de la loi sur l’administration pénitentiaire (modifiée).
Invoquant les articles 3, 8 et 13 de la Convention, le requérant se plaignait d’avoir subi des traitements inhumains et dégradants dans la mesure où il a été soumis aux restrictions prévues par l’article 41
bis
de la loi sur l’administration pénitentiaire.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants.
La Cour rappelle d’abord qu’elle a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs du requérant tirés des articles 3 (traitements inhumains) et 8 (contrôle de la correspondance) de la Convention tels qu’exposés ci-dessus.
Le 13 octobre 2005, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées le 10 novembre 2005 à la partie requérante, qui a été invitée à faire parvenir ses observations en réponse avant le 22 décembre 2005.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 31
octobre
2007, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’elle n’en avait sollicité aucune prolongation. Elle y a indiqué qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève par ailleurs que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 5 novembre 2007 et constate qu’à ce jour, elle est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir la requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de mettre fin à l’application de l’article 29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Françoise Elens-Passos
Françoise Tulkens
Greffière adjointe
Présidente