ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3201/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3201/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3201/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Încheierea supusă recursului în cauza de față
Prin încheierea din 2 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice privind lămurirea și de completarea dispozitivului sentinței nr. 292 din data de 30 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că cererea se referă la motive care țin de interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, la starea de fapt reținută de instanță, ori la o contradicție a dispozitivului cu probele cauzei, ori prin dispozitiv obligația cu privire la cheltuielile de judecată, ce a fost impusă, este clară și precisă, în sensul că pârâții au fost obligați în mod solidar la plata acestor cheltuieli.
Din conținutul considerentelor deciziei nr. 4713 din 09 noiembrie 2012 a Înaltei Curți se observă că pârâta a criticat sentința inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate reținându-se că „Referitor la plata cheltuielilor de judecată în mod corect prima instanță a reținut în acord cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ. culpa procesuală a recurentelor-pârâte, cheltuielile fiind justificate în raport de complexitatea dosarului, termenele de judecată și munca depusă de avocați, respectiv efortul concret depus de avocatul părții care a câștigat.
De altfel, prima instanță a reținut, că nu este cazul să ajusteze onorariul avocațial și să facă aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., apreciind efortul depus de avocații B. SA în raport de gradul de complexitate a cauzei.”
În atare condiții, motivele invocate cuprind critici de fond, care au legătură cu situația de fapt și vizează interpretarea și aplicarea legii, iar nu o imposibilitate de executare a obligației datorată contradictorialității dispozițiilor deciziei.
Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii din camera de consiliu din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs pârâtele Compania Națională de Transport al Energiei Electrice, Compania Națională de Transport al Energiei Electrice - Sucursala de Transport Craiova, Compania Națională de Transport a Energiei Electrice - Dispecerul Energetic Teritorial Craiova, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de lămurire și completare a dispozitivului sentinței civile nr. 292 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că, prin încheierea recurată, instanța de fond a reluat pasaje din sentința nr. 292 din 30 mai 2011 și decizia nr. 7413 din 09 noiembrie 2012, fără a analiza efectiv susținerile recurentei și fără a se pronunța cu privire la acestea.
A argumentat că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive străine de natura cauzei.
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât recurenta nu a solicitat înlăturarea unor dispoziții contradictorii, ci a cerut să se dea eficiență prevederilor art. 277 C. proc. civ. și să se constate că obligația de plată a cheltuielilor de judecată este, în speță, una divizibilă
A susținut că în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 292 din 30 mai 2011 există o coparticipare pasivă, dar obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina pârâților nu poate fi, în speță, solidară, neputându-se reține incidența vreunuia din cazurile în care legea a prevăzut solidaritatea pasivă, care reprezintă excepția de la regula potrivit căreia obligațiile sunt divizibile.
Apărările intimatei
Legal citată, intimata-reclamantă SC B. SA Craiova a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că cererea formulată de recurenta-pârâtă este tardivă, iar, pe de altă parte, nefondată, iar argumentele recurentei țin de fondul cauzei principale, aceasta tinzând la modificarea unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile.
Soluția instanței de control judiciar
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurenta-pârâtă, raportat la cadrul normativ aplicabil ca și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ce atrage casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele în continuare arătate.
Acest motiv de recurs vizează ipoteze variate, precum nemotivarea, motivarea insuficientă, implicită, confuză sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Această ipoteză se regăsește în cauza supusă judecății, de vreme ce, din analiza încheierii recurate, se constată că prima instanță s-a limitat la a relua extensiv considerente ale sentinței a cărei lămurire s-a solicitat, precum și la referiri la condițiile necesare pentru înlăturarea unor dispoziții contradictorii, singurul considerent care ar avea legătură cu fondul cererii reclamantei fiind acela că prin dispozitivul sentinței civile nr. 292 din 30 mai 2011, pârâții au fost obligați în mod solidar la plata cheltuielilor de judecată, mențiune care însă nu se regăsește nici în dispozitivul și nici în considerentele sentinței a cărei completare și lămurire se solicită.
Procedând astfel, prima instanță a pronunțat soluția atacată fără a cerceta fondul cauzei, conduită care nu răspunde exigențelor impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și argumentele părților sunt în mod real examinate de către instanța sesizată.
Conduita instanței de fond face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, atrăgând nulitatea încheierii atacate.
În aceste condiții, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1)-(3) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâtele Compania Națională de Transport al Energiei Electrice SA, Compania Națională de Transport al Energiei Electrice SA - Sucursala de Transport Craiova, Compania Națională de Transport a Energiei Electrice SA - Dispecerul Energetic Teritorial Craiova, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării cauzei, în temeiul art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., urmează ca instanța să analizeze toate argumentele părților și să procedeze în sensul clarificării cu rigurozitate a tuturor aspectelor necesare justei soluționări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtele Compania Națională de Transport al Energiei Electrice SA, Compania Națională de Transport al Energiei Electrice SA - Sucursala de Transport Craiova, Compania Națională de Transport a Energiei Electrice SA - Dispecerul Energetic Teritorial Craiova împotriva încheierii din camera de consiliu din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează încheierea recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2015.