ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 661/2017

HOTĂRÂRE

22.02.2017

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 661/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 661/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată la data de 26 august 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 35572/G/II din 07 august 2013 întocmit în lucrarea nr. 55886/A/II din 04 decembrie 2012.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 1571 din 20 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului și a anulat Raportul de evaluare nr. 35572/G/II/07 august 2013 emis de pârâtă, obligând-o pe aceasta din urmă să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum de 1.550 lei.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs pârâta B., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta arată că instanța de fond a constatat că, în raport de situația de fapt, reclamantul nu s-a aflat în incompatibilitate întrucât nu sunt incidente în cauză prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 504/2002 și art. 99 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Sentința este nelegală întrucât, potrivit art 12 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, membrii consiliului au funcție de demnitate publică asimilată funcției de secretar de stat, iar potrivit alin. (2), calitatea de membru al C. este incompatibilă cu funcțiile publice sau private, cu excepția celor didcatice, dacă nu dau naștere unor conflicte de interese. Potrivit alin. (5) al aceluiași text de lege, membrii consiliului care, în momentul numirii, se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (2) - (4) au la dispoziție un termen de cel mult 3 luni pentru renunțarea la calitatea sau la acțiunile respective, iar potrivit alin. (6), în cazul nerespectării prevederilor art. 12 persoana în cauză este demisă de drept din funcția de membru al C.

Incompatibilitățile pentru membrii C. sunt reglementate de art. 99 alin. (1) lit. j) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Conform acestor dispoziții, (1) Persoanelor care exercită următoarele demnități publice și funcții publice de autoritate din cadrul autorităților și instituțiilor aflate exclusiv sub control parlamentar:

(…);

j) membrii C.;

(…);

l) se aplică dispozițiile art. 72 și regimul incompatibilităților prevăzut în prezentul titlu pentru miniștri și, respectiv, secretari de stat, precum și incompatibilitățile prevăzute în legi speciale.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice.

Rezultă, contrar celor reținute de instanța de fond, că sunt incidente prevederile legale citate, în art. 12 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 legiuitorul nefăcând distincție cu privire la funcțiile publice sau private care sunt incompatibile cu calitatea de membru al C. Astfel, în speță, raportul de evaluare se referă la o incompatibilitate reglementată de un act normativ special, care privește strict domeniul audiovizualului, iar nu la o incompatibilitate prevăzută de Legea generală nr. 161/2003.

Pentru a fi în prezența stării de incompatibilitate reținute, legiuitorul nu a impus condiționări, ci este necesară și suficientă simpla deținere a celor două funcții/calități de către persoana evaluată, pe de o parte membru al C., iar pe de altă parte funcția/calitatea deținută în sectorul privat.

1.4. Apărările intimatului;

Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că funcția de președinte/ vicepreședinte al D., pe care a deținut-o în perioada 4 noiembrie 2008-15 decembrie 2012, concomitent cu funcția de membru titular al C. nu a reprezentat o activitate permanentă și nici nu a fost remunerată, adică nu a fost o funcție privată, în sensul legilor care reglementează regimul incompatibilităților, ci una desfășurată pe bază de voluntariat, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 195/2001 a voluntariatului, (o activitate de interes public desfășurată în folosul altora, fără contraprestație materială).

În aceste condiții, este evident că B. a aplicat automat și formalist dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 504/2002. Prima instanță a reținut corect că art. 99 alin. (1) raportat la art. 84 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu se referă și la funcțiile de președinte sau vicepreședinte al unei asociații fără scop patrimonial și că dacă legiuitorul ar fi vrut să extindă sfera de aplicare a cazurilor de incompatibilitate și la aceste funcții ar fi exprimat în mod expres această intenție, așa cum a făcut-o în cazul altor funcții, respectiv cele enumerate în art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2013.

În al doilea rând, nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că legiuitorul nu ar fi condiționat existența stării de incompatibilitate de obținerea de beneficii de către reclamant și că deținerea simultană a funcțiilor respective ar genera automat starea de incompatibilitate. Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 trebuie interpretat și aplicat în spiritul său, prin raportare la rațiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea normei. Astfel, finalitatea urmărită constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum prevede expres art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, respectiv protejarea persoanei care ocupă o funcție publică de eventualele ingerințe care rezultă din interese personale determinate de desfășurarea în paralel a unor funcții private conexe care ar putea afecta funcția publică deținută. Or, în cauză, nu au existat premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale arătate.

Intimatul arată și că a declarat funcția deținută în cadrul consiliului director al D., prin fiecare declarație de interese anuală.

Procedura de soluționare a recursului;

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 09 noiembrie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de pârâta B., subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt fondate.

Astfel, prima instanță a anulat Raportul de evaluare nr. 35572/G/II din 7 august 2013 emis de B., considerând eronată constatarea existenței cazului de incompatibilitate reglementat de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.

Conform textului de lege citat, calitatea de membru al Consiliului este incompatibilă cu funcțiile publice sau private, cu excepția celor didactice, dacă nu dau naștere unor conflicte de interese.

În conformitate cu art. 99 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 161/2003, membrilor C. li se aplică nu numai regimul incompatibilităților prevăzut în titlul IV, cap. III al Legii nr. 161/2003, ci și incompatibilitățile prevăzute în legi speciale.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat greșit că dispozițiile Legii nr. 161/2003 vin să completeze și să nuanțeze sfera de cuprindere a noțiunii de funcție privată, la care se referă alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 504/2002, respectiv că, potrivit art. 99 alin. (1) raportat la art. 84 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, ar rezulta că sfera funcțiilor incompatibile cu calitatea de membru al C. nu cuprinde funcțiile de președinte sau vicepreședinte al unei asociații fără scop patrimonial, cum este aceea la care a activat reclamantul.

Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat prevederile din legea specială (art. 12 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002), prin raportare la prevederile legii generale în materia incompatibilităților (art. 99 alin. (1) raportat la art. 84 alin. (1) din Legea nr. 161/2003), cu încălcarea principiului specialia generalibus derogant.

Interpretarea instanței de fond contravine și prevederilor exprese ale art. 99 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, conform cărora membrilor C. li se aplică atât regimul incompatibilităților prevăzut de legea generală pentru miniștrii și, respectiv, secretari de stat, cât și incompatibilitățile prevăzute în legea specială.

Or, art. 12 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 nu distinge în privința funcțiilor private a căror deținere este incompatibilă cu funcția publică de membru al C. Acolo unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă. Prin urmare, susținerile intimatului-reclamant conform cărora interpretarea art. 12 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 trebuie să țină seama de finalitatea prevederilor urmărită de legiuitor prin edictarea normei nu poate fi primită.

În realitate, intimatul-reclamant pretinde ca instanța de contencios administrativ să aprecieze cu privire la starea de incompatibilitate în funcție de existența sau nu a unor premise reale de amenințare în mod efectiv a valorilor sociale apărate prin reglementarea incompatibilității. Or, textul de lege citat nu permite o astfel de evaluare judiciară, simpla deținere a celor două funcții incompatibile încadrându-se în prevederile legale care reglementează starea de incompatibilitate.

De asemenea, intimatul a reiterat apărarea conform căreia prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 nu ar fi aplicabile în cauză întrucât funcția pe care a deținut-o în cadrul D. nu este o funcție privată, în sensul textului de lege anterior menționat.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, funcțiile de președinte sau vicepreședinte al unei asociații se încadrează în noțiunea de funcție privată, în sensul legilor care reglementează regimul incompatibilităților, întrucât asociația este, conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000, persoană juridică de drept privat, iar funcțiile menționate sunt funcții de conducere în cadrul asociației.

De asemenea, art. 111 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, care stabilește funcțiile și activitățile care se includ în declarația de interese, face referire în mod expres la funcția de membru în organele de conducere, administrare și control ale asociațiilor și fundațiilor ori a altor organizații nonguvernamentale.

În stabilirea înțelesului noțiunii de funcție privată, în sensul legilor care reglementează regimul incompatibilităților, nu se face distincție în funcție de caracterul permanent sau nepermanent al activității sau de caracterul remunerat sau neremunerat al acesteia.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.