ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1863/2016

Decizia nr. 1863/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/113/2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată conform art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Prin Sentința nr. 79 din data de 4 februarie 2016 Tribunalul Brăila a declinat în favoarea Curții de Apel Galați competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, considerând că răspunsul acesteia este unul nejustificat. Temeiul de drept al acțiunii precizate îl constituie art. 41 din Legea nr. 165/2013, care nu prevede o competență specială derogatorie de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și persoana pârâtei, care este instituție centrală, dar și prin prisma opțiunii reclamantului, care a ales instanța de la domiciliul său, tribunalul a apreciat că în cauză competența de soluționare a cererii aparține Curții de Apel Galați, conform art. 10 alin. (1), teza a II a din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 118 din data de 12 mai 2016 Curtea de Apel Galați a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a acțiunii promovate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a constatat apărut conflictul negativ de competență între Tribunalul Brăila și Curtea de Apel Galați și a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora A.N.R.P. are atribuția de a emite titlul de plată, iar Ministerul Finanțelor de a efectua plățile stabilite prin aceste titluri, dar și pe cele ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prin care este stabilită competența secției civile a tribunalului de a soluționa litigiile prin care se contestă deciziile emise de aceste entități, învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum și a deciziilor emise în soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamantul A. a învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată pentru despăgubirile stabilite prin Decizia C.C.S.D. nr. 2838 din 28 mai 2008, temeiul de drept al cererii fiind art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată, dar și temeiul de drept indicat expres de reclamant, se constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Conform dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, precum și a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a celor transmise Secretariatului Comisiei Naționale, se face în anumite termene și în funcție de diferite criterii, expres prevăzute de dispozițiile legale respective .

Art. 35 din același act normativ statuează că: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Înalta Curte constată că emiterea titlului de plată, obiect al cererii deduse judecății, reprezintă una dintre obligațiile prevăzute de Legea nr. 165/2013 în sarcina autorității pârâte, fiind evidentă intenția legiuitorului de a stabili competența exclusivă a tribunalului, secția civilă, în ceea ce privește litigiile izvorâte din aplicarea legii sus-menționate.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT