ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2624/2016

Decizia nr. 2624/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2/2013 la data de 19 decembrie 2013, reclamanta A. din Brașov a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar POS CCE, instituție ce a preluat Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care sa dispună:

- anularea în parte a notificării privind situația cererii de rambursare din 31 mai 2012, respectiv anularea cu privire la suma respinsă de 241.450 lei și 57.948 lei TVA aferent, sumă considerată cheltuială neeligibilă și apoi încadrată drept corecție financiară;

- obligarea pârâtului de a restitui suma de 299.398 lei (241.450 lei și 57.948 lei TVA aferent) reprezentând cheltuiala neeligibilă declarată prin notificarea privind situația cererii de rambursare din 31 mai 2012.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1450 din 12 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Brașov în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele aspecte:

Asupra decăderii pârâtului din termenul de emitere a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, prima instanță, din analiza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, a constatat că trebuie făcută distincția între etapa constând în activitatea de prevenire a neregulilor, cum este și în prezenta speță, și etapa constând în activitatea de constatare a neregulilor și de sancționare a acestora prin aplicarea de corecții financiare, procedură care se realizează potrivit prev. art. 21 (dispoziție invocată de reclamantă în susținerea excepției).

În acest sens, cap. II al ordonanței este dedicat activității de prevenire a neregulilor, iar cap. III activității de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli.

A apreciat prima instanță că situația de speță se încadrează în prima etapă menționată deoarece se situează la momentul verificării și constatării caracterului eligibil al cheltuielilor efectuate de beneficiar (reclamanta din prezenta cauză) și a căror rambursare se solicită, nefiind în fapt vorba de constatarea unei nereguli în gestionarea fondurilor europene din moment ce nu a fost încă efectuată o plată din aceste fonduri către beneficiar.

În verificarea cererii reclamantei, dacă se constată o încălcare a normelor în achiziții publice, după încadrarea corespunzătoare a abaterii în Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, acel procent din suma solicitată la rambursare va fi respins la plată, respectiva sumă fiind o cheltuială neeligibilă.

În acest sens, a apreciat prima instanță că relevante sunt următoarele dispoziții legale (din O.U.G. nr. 66/2011):

- Art. 1 alin. (1) - Prezenta ordonanță de urgență reglementează activitățile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire și de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alți donatori internaționali.

- Art. 7 alin. (1) - În situația în care, în urma verificărilor administrative și la fața locului, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene consideră necesare investigații suplimentare pentru a stabili eligibilitatea cheltuielilor care i-au fost solicitate la rambursare/plată de către un beneficiar, aceasta are dreptul, înainte de rambursarea/plata sumelor către beneficiar, să se adreseze pentru realizarea acestor investigații structurilor de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (4).

- alin. (2) - Verificările efectuate de structurile de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (4) în vederea constatării caracterului eligibil al unor cheltuieli solicitate de un beneficiar înainte de rambursarea/plata lor de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene se organizează și se desfășoară după proceduri proprii și reprezintă o activitate distinctă de activitatea organizată și desfășurată în aplicarea prevederilor art. 21 alin. (1) - (16).

- Art. 9 - Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică:

a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21;

b) procedura de raportare a neregulilor prevăzută la art. 58 și 59, cu excepția cazurilor menționate la art. 8, pentru care DLAF comunică autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene că a sesizat parchetul competent să efectueze cercetarea penală.

În raport de acestea, a apreciat prima instanță că, în mod legal a procedat pârâtul verificând cererea de rambursare formulată de reclamantă și emițând o notificare prin care a adus la cunoștința acesteia faptul că a fost aprobată la plată numai o parte din sumă și respinsă în rest la plată suma pretinsă, apreciind că este o cheltuială neeligibilă fără a se pune problema emiterii unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare ori a unei note de constatare și respectării unui anumit termen prevăzut de lege (art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011).

Neîntocmirea în această etapă a unui proces-verbal sau a unei note de constatare reiese deopotrivă și din disp. art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv:

"În cazul în care se constată nereguli în aplicarea de către beneficiari a prevederilor privind procedurile de achiziție publică, fie în raport cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, se emit note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21".

Or, așa cum s-a învederat deja, în cauză nu s-a constatat o neregulă întrucât nu a fost prejudiciat încă bugetul Uniunii Europene. În sensul strict al normelor legale, neregula presupune efectuarea unei plăți solicitate la rambursare de către beneficiar și constatarea ulterior acestui moment a faptului că au fost încălcate prevederi privind procedura de achiziție.

A constatat instanța de fond că susținerile reclamantei subsumate sintagmei de excepție a decăderii pârâtului din termenul de emitere a procesului-verbal/notei de constatare sunt așadar neîntemeiate; neîntemeiate fiind și celelalte susțineri ale reclamantei, în esență referitoare la împrejurarea că suma a fost deja achitată de către A. din Brașov ori că reținerea sumei (reprezentând cheltuială neeligibilă) nu ar avea temei legal concretizat într-o notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare care să justifice temeinic și legal nerambursarea.

Afirmațiile sunt deopotrivă și lipsite de relevanță, esențial fiind faptul că respectivele sume nu au fost achitate încă din bugetul Uniunii Europene. În ceea ce privește procedura, aceasta este una distinctă, potrivit celor ce preced, nefiind incidente în această etapă dispozițiile legale referitoare la emiterea procesului verbal sau a notei de constatare.

Cu privire la dublul regim juridic al sumei de 241.450 lei și TVA aferent 57.948 lei, sumă declarată inițial cheltuială neeligibilă iar apoi corecție justificată de pct. 1.2 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, constată instanța de fond că și această apărare este apreciată ca vădit nefondată.

Astfel, a reținut instanța de fond că susținerile reclamantei în sensul că declararea ca neeligibilă a unei părți din cheltuiala făcută nu poate avea ca și temei aplicarea unei corecții în sensul O.U.G. nr. 66/2011, întrucât art. 28 alin. (1) coroborat cu art. 6 alin. (3) vorbește de reținerea cu titlu de corecții și nu de cheltuieli neeligibile prin aplicarea de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care se constată abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție, sunt neîntemeiate, în raport de disp. art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, în conformitate cu care:

"(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.

(2) Excluderea integrală sau parțială de la plată, în situația prevăzută la alin. (1), se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor de plată a drepturilor beneficiarilor instrumentelor de finanțare a politicii agricole comune și a politicii comune pentru pescuit.

(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrată din prezenta ordonanță de urgență, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice.

(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri din sumele solicitate la rambursare/plata reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor de rezultat/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării prin contracte/acorduri/decizii/ordine de finanțare nerambursabilă ori prin alte tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel.

(5) Reducerile prevăzute la alin. (4) se efectuează în funcție de gradul de realizare a indicatorilor de rezultat/obiectivelor, în conformitate cu procedurile specifice stabilite de fiecare autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene".

A apreciat instanța de fond că, pârâtul, constatând nerespectarea unei dispoziții legale în vigoare, în mod corect a încadrat abaterea în textul corespunzător din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 și a aplicat în consecință reducerea procentuală la suma solicitată la plată de către reclamantă, aprobând solicitarea acesteia numai pentru diferență.

Nu pot fi primite prin urmare nici susținerile referitoare la necesitatea finalizării procedurii prin emiterea unui proces-verbal/notă de constatare, în raport de argumentele ce preced, și nici cele referitoare la inaplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011, în raport de data intrării acestui act normativ în vigoare.

Sub acest din urmă aspect, prima instanță nu a putut primi o pretinsă nelegalitate a controlului și actelor emise de pârât pentru considerentul încălcării principiului neretroactivității legii, O.U.G. nr. 66/2011 intrând în vigoare ulterior procedurii de achiziție derulată de reclamantă.

Prima instanță a constatat că anterior acestui act normativ a existat O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu o reglementare în esență similară celei prezente.

Având în vedere că încadrarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor (în speță, art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, care nu diferă, însă, de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011), Curtea a reținut că, în ceea ce privește procedura propriu-zisă, art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede în mod expres că "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Din interpretarea per a contrario a acestui text legal rezultă că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.

Din reglementarea cuprinsă în art. 66 mai este de observat că legiuitorul face vorbire de "activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare", iar nu de calificarea abaterilor drept nereguli. O atare reglementare este, de altfel, firească, întrucât O.U.G. nr. 66/2011 reglementează activitățile de prevenire, constatare și sancționare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aplicabilitatea sau nu a acestui act normativ depinzând de data declanșării procedurii de constatare a neregulilor.

A apreciat prima instanță că, împrejurarea că abaterile calificate drept nereguli au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 nu are relevanță în stabilirea actului normativ aplicabil procedurii de constatare a neregulii și de stabilire a creanțelor bugetare, întrucât încadrarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor, în timp ce activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.

În atare condiții, a apreciat instanța de fond că nu se poate susține retroactivitatea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, întrucât abaterile ce au condus la aplicarea corecției, chiar dacă au fost săvârșite anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, au fost constatate de către pârât, în mod firesc, după data înregistrării cererilor de rambursare, moment la care O.U.G. nr. 66/2011 era deja în vigoare și se aplica procedura reglementată de aceasta în ceea ce privește constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare.

În această ordine de idei, calificarea abaterii se realizează prin raportare la dispozițiile legale incidente la momentul la care faptele și actele juridice s-au produs, iar abaterile de la prevederile legislației naționale și comunitare sunt sancționate în baza legii aplicabile la data efectuării controlului, care se desfășoară ulterior.

De altfel, a apreciat prima instanță că, dacă s-ar accepta o interpretare diferită, cu consecința aplicării dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, iar nu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, înseamnă că pârâtul ar fi îndreptățit să aplice o corecție de 100%, întrucât sancțiunea din O.G. nr. 79/2003, în cazul constatării unei abateri de la legalitate, era declararea ca neeligibile a tuturor cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului. Or, tocmai constatându-se că aplicarea în timp a O.G. nr. 79/2003 a generat stabilirea unor debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene, O.U.G. nr. 66/2011 a consacrat, prin art. 2 lit. n), principiul proporționalității, care și-a găsit exprimarea concretă în prevederile anexei 1, în care sunt stabilite procentual corecțiile fiscale pentru fiecare abatere constatată. Aplicarea unor corecții fiscale mai favorabile reglementate de O.U.G. nr. 66/2011 unor nereguli săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003 și calificate ca atare în baza acestui act normativ nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii.

Asupra fondului cauzei

A reținut instanța de fond că, în fapt, prin Notificarea privind situația cererii de rambursare din 31 mai 2012, pârâtul a aprobat la plată suma de 10.721.965,73 lei și 1.467.585,27 lei TVA, respingând la plată suma de 241.450 lei și 57.948 lei TVA, reprezentând cheltuială neeligibilă.

Motivul respingerii acestei plăți a fost reprezentat de faptul că autoritatea contractantă (reclamanta) a modificat conținutul anunțului de participare (și al fișei de date) prin clarificarea din 4 mai 2011, în sensul că s-a eliminat cerința de a se prezenta certificat ISO 14001 sau echivalent de către ofertant, deși această modificare ar fi trebuit făcută printr-o erată.

În consecință, anunțul în JOUE a rămas nemodificat, fiind păstrată cerința ISO 14001 și lipsind din anunț mențiunea "sau echivalent", la procedură prezentându-se un singur ofertant, care avea ISO 14001.

Abaterea a fost încadrată în situația 1.2 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, pentru care a fost aplicată o corecție de 25%, rezultând o cheltuială neeligibilă de 241.450 lei (965.800 valoarea fără TVA a contractului din 1 iunie 2011 x 25%) și 57.948 lei TVA.

Măsura dispusă de pârât este legală, având corespondent în drept dispozițiile art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în conformitate cu care:

"În cazul în care, după publicarea unui anunț, intervin anumite modificări față de informațiile deja publicate, autoritatea contractantă are obligația de a transmite spre publicare un anunț de tip erată la anunțul inițial, în condițiile prevăzute de Regulamentul Comisiei Europene nr. 1.564/2005, care stabilește formatul standard al anunțurilor publicitare în cadrul procedurilor de atribuire prevăzute în directivele nr. 17/2004/CE și nr. 18/2004/CE".

A constatat prima instanță că reclamanta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate și nici nu a contestat situația de fapt reținută. De fapt, nu a prezentat niciun motiv serios pentru admiterea acțiunii și anularea notificării pe care a contestat-o.

Astfel, reclamanta a relatat istoricul procedurii, a justificat necesitatea cerinței instituite inițial, certificat ISO 14001, prezentându-și opinia că acest act era necesar și în contextul în care s-a luat decizia de a se renunța la prezentarea acestuia. A mai arătat deopotrivă reclamanta că a transmis o clarificare prin care a precizat că nu este obligatorie prezentarea unui certificat tip ISO 14001, anunțul în JOUE urmând a se face direct din modificările operate în SEAP, autoritățile contractante neavând acces direct la publicarea în JOUE iar afirmația este neîntemeiată și irelevantă. În plus, a reținut instanța de fond că reclamanta nu a indicat niciun considerent pentru care nu a transmis spre publicare un anunț de tip erată la anunțul inițial, în condițiile prevăzute de Regulamentul Comisiei Europene nr. 1.564/2005, care stabilește formatul standard al anunțurilor publicitare în cadrul procedurilor de atribuire prevăzute în directivele nr. 17/2004/CE și nr. 18/2004/CE, conform dispozițiilor art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

În raport de dispozițiile clare a legii, instanța de fond nu a putut primi ca și argument valabil împrejurarea că nu a fost favorizat unicul ofertant care s-a prezentat și care a câștigat licitația, având și certificatul solicitat inițial, iar că în cazul în care s-ar fi prezentat și alți participanți și acestora li s-ar fi aplicat aceleași reguli cu privire la certificarea ISO 14001.

Autoritatea contractantă nu a respectat principiile instituite de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, nediscriminarea, tratamentul egal, transparența, prin modalitatea în care a procedat prejudiciind pe operatorii care ar fi dorit să participe la procedură dar care nu dețineau certificat ISO 14001.

O dovadă în acest sens este însăși participarea unui singur ofertant care îndeplinea menționata condiție.

Pentru aceste considerente, instanța de fond, a constatat că reclamanta a încălcat prevederile legislației privind achizițiile publice cu ocazia derulării procedurii de atribuire, dar și că pârâtul a emis o notificare privind situația cererii de rambursare din 31 mai 2012 legală și temeinică.

În raport de soluția ce se impune asupra capătului principal de cerere, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu este parte care a câștigat procesul, în sensul disp. art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât nu există niciun motiv pentru admiterea cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile legale mai sus invocate, dar și în baza disp. art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. din Brașov, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate iar în cazul rejudecării în fond, solicită admiterea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca nefondată excepția decăderii din termenul de emitere a procesului-verbal, respectiv al notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, în cuantum de 299.398 lei (241.450 lei și 57.948 lei TVA), - considerând că nerambursarea acestei sume nu are temei legal.

Invocând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. o) și ș) din O.U.G. nr. 66/2001 cu privire la definițiile legale ale aplicării corecțiilor financiare și deducerilor din plăți, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit instanța de fond nu le-a analizat separat din punct de vedere a regimului juridic stabilit prin ordonanță.

Consideră recurenta că în speța dedusă judecății, procedura menționată la art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 prin care a fost respinsă la rambursare suma de 299.398 lei trebuia finalizată cu emiterea unui proces-verbal de constatare a abaterii/neregulii și aplicare a corecției rezultă atât din definiția menționată la art. 2 alin. (1) lit. ș) cât și din art. 28 din O.U.G. nr. 66/2011.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 7 și art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011 fără a ține cont de procedura de verificare a cererilor de rambursare emisă de Ministerul Economiei, că reținerea sumei de 299.398 lei nu are nici un temei legal, nici un document justificativ privind această creanță bugetară și că procedura începută prin plata redusă a cererii de rambursare din 31 mai 2012 nu s-a finalizat prin actul administrativ privind individualizarea creanței bugetare, singurul document comunicat fiind notificarea privind situația cererii de rambursare din 31 mai 2012 emisă în 8 august 2012.

Susține recurenta-reclamantă că suma de 299.398 lei nu poate avea regim dublu de cheltuială neeligibilă și corecție și se impune admiterea cererii introductive de instanță, anularea în parte a notificării privind situația cererii de rambursare din 31 mai 2012 cu privire la respingerea de la plată a sumei de 299.398 lei reținută în mod nelegal ca și corecție financiară și obligarea pârâtei să restituie suma reținută nejustificat.

Intimatul Ministerul Educației și Cercetării Științifice prin Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de recurs și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că reiterarea de către recurentă a excepției decăderii din termenul de emitere a procesului-verbal respectiv a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare aplicate recurentei-reclamante pentru suma de 299.398 lei este nefondată.

În ceea ce privește criticile formulate pe fondul cauzei de recurenta-reclamantă, intimata a susținut că sunt nefondate întrucât a aplicat corecție de 25% asupra întregii valori a contractului încheiat de recurentă cu SC B. SRL iar suma rezultată în urma aplicării corecției reprezintă cheltuială neeligibilă.

În consecință, a solicitat respingerea recursului ca nelegal.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante cu privire la excepția decăderii intimatului-pârât din termenul de emitere a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.

În raport de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale, situația în speță se încadrează în prima etapă, respectiv în activitatea de prevenire a neregulilor și nu aceea de constatare a neregulilor și de sancționare a acestora prin aplicare de corecții financiare.

Astfel cum în mod corect a stabilit și judecătorul fondului, în situația în care nu au fost rambursate integral sumele de bani, în speță nu a fost rambursată suma de 299.389 lei, nu este necesară emiterea unui proces-verbal sau notă de constatare care să reprezinte titlu executoriu pentru recuperarea sumelor de bani de la beneficiar, respectiv sume reprezentând cheltuieli neeligibile.

Activitatea de prevenire a neregulilor este reglementată în cap. II al O.U.G. nr. 66/2011 iar verificările efectuate de structurile de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (4) în vederea constatării caracterului eligibil al unor cheltuieli solicitate de un beneficiar înainte de rambursarea lor, de către autoritățile competente se organizează după proceduri proprii, reprezentând o activitate distinctă de cea organizată în aplicarea prevederilor art. 21 alin. (1) - (16).

Conform art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate, identificate de autoritățile competente, nu se aplică procedura de constatare a nereguli prevăzută la art. 21, procedură care vizează doar cea de-a doua activitate, respectiv aceea de constatare nereguli și sancționare a acestora prin aplicarea corecțiilor financiare, care se realizează prin structurile de control după momentul efectuării plăților către beneficiar.

După efectuarea plăților solicitate la rambursare de către Beneficiar, în urma încheierii activității de verificare, în situația în care se constată o încălcare a prevederilor privind procedurile de achiziții se emite nota de constatare iar pentru restul situațiilor se emite procesul-verbal de constatare.

Susținerile recurentei-reclamante privind decăderea din termenul de emitere a procesului-verbal/notă de constatare nu pot fi primite întrucât sumele solicitate nefiind rambursate, aceste acte nu se emit și în consecință în mod corect s-a reținut prin sentința criticată că această excepție privind nerespectarea termenelor de emitere a procesului-verbal respectiv notei de constatare nereguli și stabilire corecții aplicată acesteia pentru suma de 299.398 lei este neîntemeiată.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora autoritatea intimată nu ar fi încheiat procedura administrativă în urma căreia s-a respins la plată suma de 299.398 lei, întrucât procedura administrativă de verificare a cererii de rambursare s-a încheiat prin emiterea notificării privind situația cererii de rambursare din 31 mai 2012.

În ceea ce privește criticile recurentei potrivit cărora nu ar exista un act administrativ de individualizare a creanței bugetare - cheltuieli neeligibile, care să poată să fie contestat și supus controlului de legalitate, Înalta Curte constată că în fapt acest act este reprezentat de Notificarea privind situația cererii de rambursare din 31 mai 2012 în care a fost individualizată corecția aplicată și care a constituit primul capăt al cereri de chemare în judecată, anularea în parte a acesteia, respectiv anularea cu privire la suma respinsă de 241.450 lei + 57.948 lei TVA aferentă.

Referitor la celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă pe fondul cauzei, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că motivul respingerii la plată a sumei de 241.450 lei și 57.948 lei TVA l-a constituit modificarea conținutului anunțului de participare și al fișei de date prin clarificarea din 4 mai 2011 în sensul că s-a eliminat cerința de a se prezenta certificat ISO 14001 sau echivalent, deși această modificare ar fi trebuit făcută printr-o erată.

În fapt, recurenta-reclamantă nu a invocat nici un motiv de nelegalitate și nu a contestat situația de fapt reținută prin sentința atacată, reluând prin cererea de recurs aceleași aspecte cu privire la nerespectarea procedurilor de constatare și a termenelor pentru emiterea actelor contestate, aspecte care au fost în mod corect înlăturate prin sentințe atacată.

Astfel fiind, Înalta Curte, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentă, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. din Brașov împotriva Sentinței nr. 1450 din 12 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CL