ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2397/2016

Decizia nr. 2397/2016

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 18 august 2016, petentul A., în contradictoriu cu Instituția Avocatul Poporului a formulat plângere, arătând că, în condițiile în care i-au fost vătămate drepturile sale de deținut referitoare la gradul ridicat de ocupare din unitățile penitenciare, la condițiile de cazare necorespunzătoare, la calitatea apei și a hranei, precum și la asistența medicală, instituția pârâtă nu și-a îndeplinit obligația legală de a sesiza instanța de judecată în vederea obligării M.J., a A.N.P. și a unităților penitenciare la respectarea legii.

Intimatul Avocatul Poporului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa pricina de față. În subsidiar, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fond, respingerea acesteia ca nefondată.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele expuse în continuare.

Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.

Având în vedere normele cuprinse în Cartea I - Dispoziții Generale, Titlul III - Competența după materie, C. proc. civ., mai exact art. 97 și din care rezultă clar că Înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în primă instanță decât materiile date prin lege în competența sa, date fiind și prevederile Legii contenciosului administrativ (art. 10 alin. (2)), excepția de necompetență materială a Înaltei Curți, va fi admisă.

În consecință pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 129 coroborat cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite plângerea formulată de A. spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N