ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2532/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2532/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2532/2016
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Instituția Avocatului Poporului și Avocatul Poporului, obligarea pârâților la plata unor despăgubiri în cuantum de 1.000.000 Euro pentru încălcarea obligației de a sesiza instanța de contencios administrativ în vederea apărării drepturilor deținuților din penitenciare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că, prin Raportul redactat de instituția pârâtă, au fost constatate grave încălcări ale drepturilor deținuților de către instituțiile Statului Român.
Conform Legii nr. 35/1997 și Legii nr. 554/2004, Avocatul Poporului, dacă apreciază că autoritățile administrative (Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile penitenciare) refuză să-și realizeze atribuțiile legale, iar acest fapt nu poate fi înlăturat decât prin justiție, trebuie să sesizeze instanța competentă de contencios administrativ.
În speță, însă, autoritatea pârâtă a rămas în pasivitate, ceea ce a fost de natură să vatăme grav drepturile reclamantului, ca deținut.
Soluția Înaltei Curți
În temeiul dispozițiilor art. 394 C. proc. civ. (2010), analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește judecarea pe fond a cererii reclamantului, excepție invocată de pârâtul Avocatul Poporului, Înalta Curte reține următoarele:
Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 din Noul C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.
Or, cererea reclamantului, prin care se solicită, în esență, angajarea răspunderii unei autorități publice, nu face parte din cererile prevăzute a fi soluționate, în primă instanță, de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."
Aceste dispoziții, imperative, structurează competența specială a instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea în primă instanță a acțiunilor având ca obiect actele lato sensu ale autorităților publice, sferă ce include și refuzul nejustificat, și în raport de care se determină, prima facie, și competența de soluționare a cererilor privind acordarea de despăgubiri de către o autoritate publică.
Pentru aceste considerente, față de obiectul cererii reclamantului și având în vedere că pârâții au calitatea de autorități publice centrale, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de pârâtul Avocatul Poporului.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2016.
Procesat de GGC - ED