ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1673/2017

Decizia nr. 1673/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1486 din 17 noiembrie 2016 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosar nr. x/84/2016, s-a admis excepția inadmisibilității cererii și, în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și cu intervenlentul forțat F., ca inadmisibilă. Prin decizia civilă nr. 204/A din 22.03.2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B., C., D. și E., împotriva sentinței civile nr. 1486 din 17.11.2016 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosar nr. x/84/2016, pe care a menținut-o.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B., C., D. și E., indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Litigiul de față are ca obiect cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 28 iulie 2016, prin care reclamanții A., B., C., D., E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și cu intervenlentul forțat F., obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la plata daunelor morale și materiale astfel: pentru A. - bunica persoanei decedate și tutorele legal: 443.619 lei - daune morale și 6.381 lei - daune materiale, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și pomenirile ulterioare, pentru B. - mama persoanei decedate: 450.000 lei - daune morale; pentru C. - fratele persoanei decedate: 300.000 lei - daune morale; pentru D. - fratele persoanei decedate: 300.000 lei - daune morale; pentru E. - sora persoanei decedate - 300.000 lei - daune morale.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar, conform alin. (2) din același act normativ, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G.

nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În plus, din prevederile art. 100 alin. (1) și (2) C. proc. civ., rezultă că, în cazul în care mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva mai multor pârâți, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte. Din parcursul dosarului, se constată că raporturile juridice dintre reclamanți și pârât sunt distincte și valoarea fiecărei pretenții în parte este sub pragul valoric prevăzut de textul menționat mai sus. Așadar, valoarea pretențiilor fiecărui reclamant la data de 28 iulie 2016, data înregistrării cererii de chemare în judecată, era sub valoarea de 1.000.000 lei inclusiv.

Prin raportare la dispozițiile legale evocate și la faptul că decizia instanței de apel a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de până la 1.000.000 lei pentru fiecare reclamant, formulată la data de 28 iulie 2016, decizia atacată nu este susceptibilă de recurs. În consecință, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții E., C., D., A. și B. împotriva deciziei nr. 204 din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția l civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții E., C., D., A. și B. împotriva deciziei nr. 204 din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.