ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1673/2017

Decizia

nr. 1673/2017

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1486 din 17 noiembrie 2016 a Tribunalului

Sălaj, pronunțată în Dosar nr. x/84/2016, s-a admis

excepția inadmisibilității cererii și, în consecință,

s-a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., în

contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și cu

intervenlentul forțat F., ca inadmisibilă.

Prin decizia

civilă nr. 204/A din 22.03.2017 a Curții de Apel Cluj, secția I

civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B.,

C., D. și E., împotriva sentinței civile nr. 1486 din 17.11.2016 a

Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosar nr. x/84/2016, pe care a

menținut-o.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B., C., D. și E.,

indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ.

În raport de

prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C.

proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act

normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate

admisibilitatea recursului, față de care constată

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea

judecătorească este supusă numai căilor de atac

prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de

aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O

hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte

căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din

Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele

procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute

de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Litigiul de

față are ca obiect cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Sălaj la data de 28 iulie 2016, prin care reclamanții A., B., C., D.,

E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a

Asiguraților și cu intervenlentul forțat F., obligarea Fondului

de Garantare a Asiguraților la plata daunelor morale și materiale

astfel: pentru A. - bunica persoanei decedate și tutorele legal: 443.619

lei - daune morale și 6.381 lei - daune materiale, reprezentând cheltuieli

cu înmormântarea și pomenirile ulterioare, pentru B. - mama persoanei

decedate: 450.000 lei - daune morale; pentru C. - fratele persoanei decedate:

300.000 lei - daune morale; pentru D. - fratele persoanei decedate: 300.000 lei

- daune morale; pentru E. - sora persoanei decedate - 300.000 lei - daune

morale.

Potrivit art.

634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive,

hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și

cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin.

(1) C. proc. civ. dispune că „Hotărârile date în apel, cele date,

potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri

în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar, conform

alin. (2) din același act normativ, „Nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în

porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în

materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate

prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în

valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse

recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care

legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt

supuse numai apelului.”

Potrivit art.

XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

„Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1

ianuarie 2016”, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele

pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15

februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care

prin O.U.G. nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016)

nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile

prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă

și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de

asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De

asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În plus, din

prevederile art. 100 alin. (1) și (2) C. proc. civ., rezultă că,

în cazul în care mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de

chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva mai

multor pârâți, invocând raporturi juridice distincte și neaflate

într-o legătură care să facă necesară judecarea lor

împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea

valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei

pretenții în parte.

Din parcursul

dosarului, se constată că raporturile juridice dintre reclamanți

și pârât sunt distincte și valoarea fiecărei pretenții în

parte este sub pragul valoric prevăzut de textul menționat mai sus.

Așadar,

valoarea pretențiilor fiecărui reclamant la data de 28 iulie 2016,

data înregistrării cererii de chemare în judecată, era sub valoarea

de 1.000.000 lei inclusiv.

Prin

raportare la dispozițiile legale evocate și la faptul că decizia

instanței de apel a fost pronunțată într-o acțiune

evaluabilă în bani, în valoare de până la 1.000.000 lei pentru

fiecare reclamant, formulată la data de 28 iulie 2016, decizia

atacată nu este susceptibilă de recurs.

În

consecință, Înalta Curte va respinge recursul declarat de

reclamanții E., C., D., A. și B. împotriva deciziei nr. 204 din 22

martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția l

civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanții E., C., D., A. și B.

împotriva deciziei nr. 204 din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.