ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1599/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1599/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1599/2017
Prin decizia
nr. 699/C din 24 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel
Constanța, secția civilă, a fost respinsă, ca nefondată,
cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C. și D.
împotriva sentinței civile nr. 2376 din 28 septembrie 1999 a Tribunalului
Constanța, secția civilă.
Împotriva
acestei decizii, A., B., C. și D. au declarat recurs, care a fost
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
I civilă, la data de 08 mai 2001.
Analizând
excepția perimării cauzei, invocată din oficiu, Înalta Curte
reține următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. „Orice cerere de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
Așa cum
rezultă din actele și lucrările dosarului, la data de 01
octombrie 2004, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art.
47 din Legea nr. 10/2001.
Ulterior,
măsură suspendării cauzei a fost menținută prin
încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2011, până
la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. x/118/2008
al Curții de Apel Constanța, secția I civilă.
Prin decizia
nr. 1493 din 20 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2008,
au fost respinse excepțiile inadmisibilității și
nulității recursului declarat de pârâții Primăria
Municipiului Constanța, Primarul Municipiului Constanța și
Municipiul Constanța, prin Primar, invocate de intimații-reclamanți
A., B. și D. și a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de
pârâții Primăria Municipiului Constanța, Primarul Municipiului
Constanța și Municipiul Constanța, prin Primar, împotriva
deciziei nr. 461/Ap din 23 martie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția
civilă, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din data de
20 aprilie 2016, pronunțată de aceeași instanță. A
fost, totodată, respins, ca tardiv, recursul declarat de intervenientul C.
împotriva aceleiași decizii.
Înalta Curte
constată că, de la momentul soluționării definitive a
dosarului pentru care a fost suspendată judecata cauzei, respectiv data de
20 septembrie 2016 și până în momentul împlinirii termenului de 1 an,
niciuna din părți nu a făcut vreun demers pentru repunerea pe
rol a cauzei și continuarea judecății și nici nu s-a făcut
dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării.
Termenul de 1
an, prevăzut de norma de drept mai sus citată, s-a împlinit la data
de 20 septembrie 2017.
Înalta Curte
a avut în vedere și poziția procesuală a recurentului revizuent A.,
exprimată prin notele scrise depuse la dosar, în cuprinsul cărora a
solicitat admiterea excepției de perimare a cauzei.
Cum cauza a
rămas în nelucrare din vina părților pe perioada
prevăzută de lege, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
perimat recursul declarat de revizuenții A., B., C. și D. împotriva
deciziei nr. 699/C din 24 aprilie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2017.