ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1599/2017

Decizia nr. 1599/2017 Prin decizia nr. 699/C din 24 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 2376 din 28 septembrie 1999 a Tribunalului Constanța, secția civilă. Împotriva acestei decizii, A., B., C. și D. au declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 08 mai 2001. Analizând excepția perimării cauzei, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, la data de 01 octombrie 2004, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001. Ulterior, măsură suspendării cauzei a fost menținută prin încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2011, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. x/118/2008 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Prin decizia nr. 1493 din 20 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2008, au fost respinse excepțiile inadmisibilității și nulității recursului declarat de pârâții Primăria Municipiului Constanța, Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin Primar, invocate de intimații-reclamanți A., B. și D. și a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului Constanța, Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin Primar, împotriva deciziei nr. 461/Ap din 23 martie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din data de 20 aprilie 2016, pronunțată de aceeași instanță.

A fost, totodată, respins, ca tardiv, recursul declarat de intervenientul C. împotriva aceleiași decizii. Înalta Curte constată că, de la momentul soluționării definitive a dosarului pentru care a fost suspendată judecata cauzei, respectiv data de 20 septembrie 2016 și până în momentul împlinirii termenului de 1 an, niciuna din părți nu a făcut vreun demers pentru repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății și nici nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării. Termenul de 1 an, prevăzut de norma de drept mai sus citată, s-a împlinit la data de 20 septembrie 2017. Înalta Curte a avut în vedere și poziția procesuală a recurentului revizuent A., exprimată prin notele scrise depuse la dosar, în cuprinsul cărora a solicitat admiterea excepției de perimare a cauzei.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de revizuenții A., B., C. și D. împotriva deciziei nr. 699/C din 24 aprilie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2017.