ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2016

Decizia nr. 362/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea prevederilor art. 20 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea B. nr. 621 din 21 septembrie 2006, fără cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 127 din 29 aprilie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C.

În motivarea recursului declarat se arată, în esență, că hotărârea atacată este netemeinică, deoarece a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Precizează recurentul că normele de drept material aplicate greșit sunt cele invocate în acțiunea introductivă de instanță, respectiv art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, care se referă la faptul că „Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept” și nu cele ale art. 21 alin. (3) și (4) din Constituția României, care se referă la dreptul la un proces echitabil și la jurisdicțiile speciale administrative, cum în mod corect a observat prima instanță.

Mai arată recurentul că nu este corectă afirmația primei instanțe, potrivit căreia accesul la justiție se referă doar la accesul la „instanța de judecată”, în raport de interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În opinia recurentului, în cazul de față, printr-un regulament adoptat de un organ administrativ se acordă dreptul de a contesta baremele inițiale, care ulterior pot fi modificate, iar baremele definitive nu pot fi contestate în nici un mod, încălcându-se accesul liber la justiție, adică la posibilitatea de contestare.

Recurentul mai arată că nu este adevărată mențiunea primei instanțe, potrivit căreia acesta a atacat modul în care s-a desfășurat concursul, deoarece în fapt a atacat doar o prevedere dintr-un act normativ care se referă la posibilitatea modificării baremului inițial după contestații și imposibilitatea atacării baremului definitiv prin care s-a modificat răspunsul la unele întrebări, așa cum reclamantul a arătat în acțiunea introductivă de instanță, posibilitate acordată comisiei în baza art. 20 alin. (5) din Hotărârea B. nr. 621 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

Subliniază recurentul că nu este vorba de anularea unui concurs pentru fraudă, ci doar de încălcarea dreptului de a contesta baremul final când acesta a fost modificat prin schimbarea răspunsului la unele întrebări datorită admiterii contestațiilor formulate de alți candidați, fără ca persoana căreia i s-a scăzut nota să poată formula și ea contestație.

În opinia recurentului se impune anularea art. 20 alin. (5) din Hotărârea B. nr. 621 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, deoarece prin acest text de lege se aduce un prejudiciu celor cărora li s-a scăzut nota, fără ca aceștia să poată contesta această scădere a notei, punând-i într-o situație de dezavantaj față de ceilalți candidați care au formulat contestație și aceasta le-a fost admisă.

Recurentul opinează în sensul că prin acest text de lege se produce și o discriminare între candidați, întrucât doar cei care au răspuns greșit pot formula contestație, iar cei care au răspuns corect nu sunt interesați să o formuleze, dar, cu toate acestea, nota le este scăzută datorită contestațiilor celorlalți candidați.

Prin urmare, apreciază recurentul, prevederile din Hotărârea B. nr. 621 din 21 septembrie 2006 nu acordă posibilitatea de a ataca baremele finale, astfel încât este îngrădit dreptul de acces liber la justiție prevăzut de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, impunându-se anularea art. 20 alin. (5) din Hotărârea B. nr. 621 din 21 septembrie 2006.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din N.C.P.C., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția instanței de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În condițiile în care circumstanțele litigiului dedus judecății au fost detaliat expuse în cuprinsul hotărârii ce formează obiectul recursului, reluarea acestora în cadrul prezentelor considerente ar avea caracter redundant, iar, în temeiul art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza motivele de casare invocate prin prisma criticilor formulate de recurent în contextul factual prezentat în sentința atacată.

Modalitatea de soluționare a contestațiilor la baremele de evaluare și notare, precum și atribuțiile Plenului B. în această privință sunt prevăzute la art. 20 alin. (4) - (8) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului B. nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

„(4) Baremele de evaluare și notare se afișează la centrele de concurs la încheierea probei scrise. În termen de 48 de ore de la publicarea baremelor pe paginile de internet ale B. și C. candidații pot face contestații la bareme, care se depun la C. și se soluționează în termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestare, potrivit art. 14 alin. (1). Soluția se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru soluționarea contestațiilor. Baremele definitive stabilite în urma soluționării contestațiilor se publică de îndată pe paginile de internet ale B. și C.

(5) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect la una dintre întrebări este altul decât cel indicat în barem, punctajul corespunzător întrebării respective se acordă numai candidaților care au indicat răspunsul corect stabilit prin baremul definitiv.

(6) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect indicat în baremul inițial nu este singurul răspuns corect, punctajul corespunzător întrebării respective se acordă pentru oricare dintre cele două variante de răspuns stabilite ca fiind corecte prin baremul definitiv.

(7) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaților.

(8) Plenul B. poate să dispună sancționarea, cu reducerea drepturilor bănești cuvenite pentru activitatea prestată, membrilor comisiilor de elaborare a subiectelor sau de soluționare a contestațiilor, care sunt răspunzători pentru anularea unor subiecte, din rea-credință sau gravă neglijență”.

Așadar, aceasta este procedura reglementată cu privire la contestarea baremelor de evaluare și notare, Regulamentul stabilind fără echivoc termenele, condițiile și persoanele abilitate să soluționeze astfel de contestații.

Argumentele expuse în susținerea căii de atac constau într-o pretinsă încălcare a dreptului de acces la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituția României, din perspectiva inexistenței posibilității de a ataca baremele, definitiv stabilite în urma soluționării contestațiilor la baremele de notare inițiale, de către candidații care nu au avut interesul să atace aceste bareme.

Dispozițiile criticate de reclamant prin prisma art. 21 din Constituția României, care reglementează accesul liber la justiție, sunt cele ale art. 20 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului B., cu modificările ulterioare, dispoziții citate anterior.

Curtea de apel a apreciat în mod corect că, deși reclamantul nu a indicat în mod expres ce alineat al art. 21 din Constituția României a fost încălcat, cele vizate sunt dispozițiile alin. (1) și (2), dat fiind că în esență reclamantul a susținut că modul de punctare al lucrărilor după soluționarea contestațiilor îi încalcă accesul liber la justiție.

Instanța de fond a constatat, în mod judicios, analizând dispozițiile art. 20 alin. (5) din Hotărârea B. nr. 621/2006 prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, că acestea nu încalcă accesul la justiție, dreptul constituțional menționat reglementând accesul la instanța de judecată, iar nu posibilitatea/obligativitatea unei proceduri administrative, prealabile introducerii acțiunii în instanță, așa cum încearcă reclamantul să acrediteze ideea.

Potrivit acestei dispoziții regulamentare, se punctează numai răspunsul stabilit ca fiind cel corect în urma soluționării contestațiilor la barem, de către Comisia de soluționare a contestațiilor la barem, nemaifiind luat în calcul răspunsul indicat ca fiind corect în baremul inițial.

Instanța de fond a reținut în mod adecvat faptul că ipoteza conturată de reclamant, în sensul că răspunsul corect ar fi cel din baremul inițial, cel stabilit prin baremul definitiv fiind incorect, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a actului normativ, legalitatea unui act normativ presupunând deplina concordanță între acesta și actele normative cu forță juridică superioară.

Apărarea recurentului-reclamant vizează astfel temeinicia acțiunii prin care se atacă însuși modul în care s-a desfășurat concursul. Or, condițiile concrete în care are loc desfășurarea concursului și s-a realizat examinarea candidaților, nu pot avea nicio influență asupra legalității normei aplicabile examinării.

Astfel cum în mod corect a constatat instanța de fond, reclamantul s-a declarat nemulțumit de reglementarea unei singure etape de contestație la baremul afișat imediat după susținerea examenului de promovare, susținând că persoanele care au răspuns potrivit baremului inițial nu pot formula contestație la baremul definitiv, prevederile din regulament neacordând dreptul de a contesta baremele finale. Acesta a considerat astfel că, neexistând reglementată o contestație la baremul final, este lipsit și de calea unei acțiuni în justiție care să îi permită să critice acest barem definitiv.

Art. 14 din Regulament dispune după cum urmează: „(1) Comisiile de soluționare a contestațiilor constituite pentru disciplinele de concurs examinează, sub coordonarea președintelui comisiilor și cu consultarea comisiilor de elaborare a subiectelor, contestațiile la bareme și adoptă baremele definitive, care se publică pe paginile de internet ale B. și C.

(2) Comisiile de soluționare a contestațiilor reevaluează lucrările scrise ale căror note inițiale au fost contestate și acordă note conform baremelor de evaluare și notare definitive”.

Prin urmare, este firesc ca notarea candidaților să se facă în conformitate cu baremele de evaluare și notare definitive. Dat fiind că, urmare baremului definitiv, a fost stabilit un alt răspuns ca fiind cel corect, celelalte răspunsuri nu mai pot fi luate în calcul, chiar dacă inițial acestea erau indicate ca fiind corecte.

Înalta Curte are în vedere faptul că dispozițiile regulamentare a căror anulare se solicită au o aplicabilitate uniformă și generală, atât în ceea ce privește posibilitatea acordată tuturor candidaților de a contesta baremele inițiale, cât și în ceea ce privește imposibilitatea de contestare a baremelor definitive.

Imposibilitatea reanalizării baremelor definitive de evaluare și notare este în mod firesc determinată de necesitatea excluderii formulării unei noi contestații la contestația inițială.

Nici dispozițiile legale care reglementează procedura de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea, cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nici prevederile regulamentare, nu prevăd posibilitatea reexaminării baremelor finale de către alte comisii de soluționare a contestațiilor la barem, care să se substituie celor numite în condițiile art. 7 și 11 din Regulament.

Dacă s-ar îmbrățișa o astfel de soluție, s-ar crea pentru candidați posibilitatea reevaluării contestațiilor la baremele definitive, ceea ce ar deschide calea unei contestații la contestația inițială.

Dacă s-ar accepta ipoteza conturată de recurentul-reclamant și anume posibilitatea contestării baremelor definitive, s-ar putea susține, de alți candidați nemulțumiți de noile răspunsuri stabilite în urma reanalizării baremelor definitive de evaluare și notare, acordarea posibilității de contestare și a acestor bareme, ajungându-se astfel la un șir nesfârșit de contestații la contestații.

În mod corect instanța de fond a constatat că o nouă procedură de contestare a baremelor ar fi inutilă, de vreme ce baremele inițiale sunt supuse analizei în cadrul singurei etape de contestare reglementată de Regulament, cu acest prilej comisia analizând tocmai corectitudinea baremelor afișate inițial. O nouă contestație, îndreptată împotriva soluției date în contestația reglementată de Regulament, în cadrul căreia s-ar analiza același aspect, ar crea incertitudine cu privire la răspunsurile corecte.

Stabilirea procedurii de organizare și desfășurare a concursului de promovare a magistraților în funcții de execuție, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor, sunt atributul exclusiv al B., potrivit prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că dispozițiile regulamentare aflate în discuție nu aduc o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți și nu aduc atingere liberului acces la justiție ori posibilității de a exercita acțiunile și căile de atac prevăzute de lege.

Îngrădirea liberului acces la justiție constă în imposibilitatea de a sesiza efectiv instanța de judecată, de a putea formula apărările pe care le consideră necesare, de a putea propune probe, invoca excepții și declara căi de atac.

Or, situația reglementată de art. 20 alin. (5) din Regulament nu poate să constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, în accepțiunea care este dată de art. 21 din Constituția României sau de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte reține că nici normele cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nici prevederile regulamentare anterior citate nu prevăd posibilitatea reevaluării contestațiilor la barem de către Plenul B. sau de către instanța de contencios administrativ.

Dacă s-ar accepta o astfel de soluție, s-ar crea pentru unii candidați posibilitatea reevaluării contestațiilor la baremele definitive, ceea ce ar deschide calea unei contestații la contestația inițială și posibilitatea substituirii instanței comisiilor de soluționare a contestațiilor la barem, ceea ce nu are bază legală.

Este de menționat faptul că, în jurisprudența sa consolidată, Înalta Curte a arătat că abilitarea instanței constă numai în verificarea legalității actului administrativ contestat prin raportare la normele legale sau regulamentare incidente care dispun cu privire la procedura de concurs, nu și sub aspectul stabilirii baremelor finale.

Un alt argument avut în vedere de către instanță este acela că normele din Regulament referitoare la etapele desfășurării concursului îndeplinesc cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate.

Având în vedere toate considerentele expuse, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 127 din 29 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2016.