ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2017

Decizia nr. 1313/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au contestat rezoluția Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând desființarea acesteia și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, prin Sentința nr. 441 din 18 februarie 2015, a luat act de renunțarea susținerii excepției inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. în nume propriu și în calitate de mandatar al lui B., invocând prevederile art. 488 pct. 4 și 5 C. proc. civ., fără a dezvolta critici care să se poată încadra în aceste motive de casare, ci doar față de măsura dispusă prin actul atacat.

În motivarea căii de atac, recurenta și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe care, în opinia sa, s-a pronunțat pe dispoziții generale, cu înlăturarea solicitărilor din înscrisuri.

Astfel, a apreciat că prima instanță avea posibilitatea să constate că autoritatea intimată putea să stabilească încălcări ale dreptului la apărare în dosarele care formează obiectul sesizării, făcând referire la situația de fapt, fără să dezvolte însă vreo critică față de soluția primei instanțe.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1.1. Argumente de fapt și de drept relevante

În cauză, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., cererea

de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Astfel, deși au fost invocate motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 4 și 5 C. proc. civ., susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menționat, aceasta nedezvoltând critici față de soluția primei instanțe.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din Codul procedură civilă, Înalta Curte va anula recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. în nume propriu și în calitate de mandatar al lui B. împotriva Sentinței nr. 441 din 18 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.

Procesat de GGC - LM