ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1995/2017

Decizia

nr. 1995/2017

Deliberând

asupra cauzei civile de față și văzând dispozițiile

art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 23

iunie 2017 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, sub nr. x/99/2014/a1, recursul declarat la data de 9 iunie 2017

de recurenta-reclamantă SN A. SA, reprezentată prin Sucursala Direcția

A. Iași, împotriva încheierii din 15 februarie 2017, pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/99/2014.

În drept,

recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 242 alin. (2) și ale

art. 55 pct. 15 C. proc. civ.

Prin

criticile formulate, recurenta-pârâtă a arătat că a depus la

dosar actele din care rezultă dovada mandatului dat de SN A. SA -

Sucursalei Iași, în vederea formulării apelului, precum și

declarația autentică dată de B. potrivit căreia a avut

grijă de tatăl său, C., și a suportat cheltuielile pentru

înmormântare acestuia, act autentic din care rezultă calitatea acestuia de

fiu și, respectiv, de moștenitor.

Referitor la

cel de-al doilea fiu al defunctului, D., care, astfel cum rezultă din

actele existente la dosarul primei instanțe, se află în afara țării,

a arătat că, deși a efectuat demersuri pentru a afla domiciliul

actual al acestuia, nu a primit niciun răspuns în acest sens, motiv pentru

care instanța a dispus citarea prin publicitate și numirea unui

curator în persoana doamnei avocat E., al cărui onorariu l-a achitat cu OP

din 11 ianuarie 2016, depus la dosarul cauzei; deși a solicitat date de la

autoritatea administrativ-teritorială Municipiul Vaslui, în a cărei

rază teritorială defunctul C. a avut ultimul domiciliu cunoscut,

pentru aflarea moștenitorilor acestuia, i s-a comunicat că nu s-au

făcut demersuri pentru deschiderea procedurii succesorale.

Prin urmare,

față de dispozițiile art. 55 pct. 15 C. proc. civ., în condițiile

în care în cauză a fost numit un curator numit, recurenta-reclamantă

a solicitat admiterea recursului, cu consecința reluării judecății

apelului.

Prin rezoluția

din 29 iunie 2017, completul de filtru nr. 12 a dispus comunicarea cererii de

recurs intimaților, cu mențiunea că au obligația de a

formula întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit

prevederilor art. XVII alin. (3), coroborate cu cele ale art. XV alin. (3) din

Legea nr. 2/2013.

Intimații

nu au depus întâmpinare.

Prin raportul

întocmit conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a reținut că

încheierea atacată este susceptibilă de recurs, recursul a fost

declarat în termenul legal, prevăzut de dispozițiile art. 485 alin.

(1) C. proc. civ., și îndeplinește condițiile de formă, iar

criticile de nelegalitate pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut

de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Raportul a

fost comunicat părților cu mențiunea că pot formula puncte

de vedere în termen de 10 zile (termen care curge de la comunicare); părțile

nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând

încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte

constată că recursul este fondat și urmează a fi admis,

pentru considerentele ce succed:

Prin cererea

de chemare în judecată formulată de reclamanta SN A. SA, prin

Sucursala Iași, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data

de 12 noiembrie 2014, sub nr. x/99/2014, s-a solicitat obligarea pârâtului C.,

în temeiul dispozițiilor art. 254 alin. (1) și ale art. 169 alin. (2)

C. muncii, coroborate cu cele ale art. 25 din Legea nr. 22/1969, la recuperarea

prejudiciului material în sumă totală de 8.972 lei, constând în lipsa

din gestiune la finele anului 2013 a unei cantități totale de 1.748

litri motorină în sumă de 8.268 lei (calculată la valoarea de

4,73 lei/litru), precum și în contravaloarea unui echipament UPS, în

valoare de 704 lei, conform adresei 621 din 13 ianuarie 2014, întocmită de

Serviciul Financiar-Contabilitate.

Prin sentința

civilă nr. 1066 din 13 iunie 2016, Tribunalul Iași, secția I

civilă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de

reclamanta SN A. SA, prin Sucursala Iași, în contradictoriu cu pârâții

B. și D., prin curator avocat E., în calitate de moștenitori ai

pârâtului C.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel reclamanta SN A. SA, reprezentată

prin Sucursala Iași.

Prin

încheierea de ședință din 15 februarie 2017, pronunțată

în Dosarul nr. x/99/2014, Curtea de Apel Iași, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, a suspendat judecata apelului, în

temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., cu motivarea

că desfășurarea normală a procesului a fost

împiedicată din vina apelantei.

Astfel,

curtea de apel a reținut că apelanta nu a făcut dovada

mandatului dat de SN A. SA, Sucursalei Iași, în vederea formulării

apelului, precum și că apelanta nu a indicat adresa la care să

fie citat intimatul D. și nu a făcut dovada că cei doi intimați

sunt moștenitorii defunctului C.

Cercetând

recursul din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile

art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform încadrării criticilor

expusă în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului,

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1)

C. proc. civ., aplicabile și în apel, potrivit dispozițiilor art. 482

C. proc. civ., instanța de judecată poate dispune suspendarea

judecății, atunci când constată că desfășurarea

normală a procesului este împiedicată din vina

reclamantului/apelantului, care nu și-a îndeplinit obligațiile

stabilite în cursul judecății, făcându-se mențiune în

încheiere despre obligațiile care nu au fost respectate.

Așa cum

s-a arătat, în speță, prin încheierea care face obiectul

controlului judiciar, Curtea de Apel Iași a dispus măsura

suspendării judecății apelului, în temeiul dispozițiilor

art. 242 alin. (1) C. proc. civ., cu motivarea că desfășurarea

normală a procesului a fost împiedicată din vina apelantei care: 1)

nu a făcut dovada mandatului dat de SN A. SA Sucursalei Iași în

vederea formulării apelului, 2) nu a indicat adresa la care să fie

citat intimatul D. și 3) nu a făcut dovada că cei doi intimați

sunt moștenitorii defunctului C.

Cu referire

la dovada calității de reprezentant a Sucursalei Direcția A. Iași

de a declara calea de atac, Înalta Curte constată că înseși

cererea de chemare în judecată a fost formulată, în numele SN A. SA,

de către Sucursala Iași. La judecata în primă instanță

nu s-a pus în discuție calitatea de reprezentant a Sucursalei Iași,

cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca urmare a

constatării neîndeplinirii condițiilor răspunderii patrimoniale

a salariatului.

Potrivit

dispozițiilor art. 82 alin. (2) C. proc. civ.: „excepția lipsei

dovezii de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată

pentru prima oară în calea de atac”.

Făcând

interpretarea acestor dispoziții legale la cazul particular dedus

judecății, Înalta Curte reține că măsura dispusă

de curtea de apel cu privire la dovada calității de reprezentant a

Sucursalei Iași în faza procesuală a apelului este de natură a

agrava situația titularei cererii de apel în condițiile în care o

expune pe aceasta riscului necercetării criticilor aduse în apel sentinței

prin care cererea de chemare în judecată formulată prin același

reprezentant a fost respinsă, ca nefondată.

În plus,

recurenta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu

originalul, Decizia nr. 128 din 05 mai 2011, emisă de președintele-director

general al Societății Naționale A. SA, prin care au fost

delegate directorului Direcției A. Iași competențe privitoare

la: asigurarea desfășurării activității juridice,

împuternicirea consilierilor juridici care își desfășoară

activitatea în cadrul sucursalei de a reprezenta SN A. SA în fața instanțelor

judecătorești și semnarea documentele necesare

reprezentării de către consilierii juridici a intereselor sucursalei

în raporturile cu terții.

Cu referire

la obligația apelantei de a indica adresa la care să fie citat

intimatul D., Înalta Curte reține că în timpul judecății

desfășurate în fața primei instanței, la data de 24 aprilie

2015, pârâtul C. a decedat.

Tribunalul a

continuat judecata în contradictoriu cu B. și D. (fiii defunctului pârât)

fără ca la dosar să se depună un certificat de moștenitor.

Având în

vedere că procedura de citare cu pârâtul D. nu a putut fi legal

îndeplinită la ultimul domiciliu cu care acesta figurează în fișa

Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor

de Date, tribunalul a dispus efectuarea citării prin publicitate, în condițiile

art. 167 alin. (2) și (3) C. proc. civ., procedându-se și la

desemnarea unui curator în persoana avocatului E.

În aceste

condiții, Înalta Curte reține că și în faza procesuală

a apelului procedura de citare a intimatului sus-menționat trebuia

efectuată în conformitate cu aceleași dispoziții legale, de

vreme ce apelanta a făcut anterior dovada demersurilor pentru indicarea

domiciliului intimatului-pârât D.

Sub aspectul

respectării obligației stabilite în sarcina apelantei de a face

dovada că cei doi intimați sunt moștenitorii defunctului C.,

Înalta Curte constată că decesul pârâtului C. a survenit la judecata

în primă instanță, nu în apel, iar tribunalul a procedat la

introducerea în cauză a celor doi fii ai defunctului C., care au dobândit

calitatea de părți în proces, în lipsa depunerii unui certificat de

moștenitor; mai mult, prima instanță a cercetat fondul cererii

deduse judecății în acest cadru procesual, respingând cererea de

chemare în judecată în contradictoriu cu B. și D., care nu au invocat

lipsa calității procesuale pasive. Criticile apelantei-reclamante

privesc fondul cererii de chemare în judecată.

În aceste

circumstanțe, Înalta Curte reține că din încheierea atacă

cu recurs nu rezultă în ce măsură este împiedicată judecata

în apel de nedepunerea de către apelanta-reclamantă a dovezii

calității de moștenitor al celor doi intimați-pârâți.

Prin urmare,

deși nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că

această obligație a fost îndeplinită, în condițiile în care

din declarația dată de B., autentificată de B.N.P. F. sub nr.

1730 din 08 mai 2015, rezultă că a fost dată în vederea încasării

ajutorului de înmormântare, Înalta Curte reține că, sub aspectul

calității intimaților-pârâți de moștenitori ai

defunctului C., în circumstanțele expuse, nu se poate reține în

sarcina apelantei că a împiedicat, în mod culpabil, judecata în apel.

Pentru toate

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 și 497 C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de

recurenta-reclamantă SN A. SA, reprezentată prin Sucursala Iași,

împotriva încheierii din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de

Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. x/99/2014, va casa încheierea atacată și va

trimite cauza Curții de Apel Iași, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de recurenta-reclamantă SN A. SA, reprezentată prin

Sucursala Iași, împotriva încheierii din 15 februarie 2017, pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/99/2014.

Casează

încheierea atacată și trimite cauza Curții de Apel Iași,

pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2017.