ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1995/2017

Decizia nr. 1995/2017 Deliberând asupra cauzei civile de față și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 23 iunie 2017 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/99/2014/a1, recursul declarat la data de 9 iunie 2017 de recurenta-reclamantă SN A. SA, reprezentată prin Sucursala Direcția A. Iași, împotriva încheierii din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/99/2014. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 242 alin. (2) și ale art. 55 pct. 15 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, recurenta-pârâtă a arătat că a depus la dosar actele din care rezultă dovada mandatului dat de SN A. SA - Sucursalei Iași, în vederea formulării apelului, precum și declarația autentică dată de B. potrivit căreia a avut grijă de tatăl său, C., și a suportat cheltuielile pentru înmormântare acestuia, act autentic din care rezultă calitatea acestuia de fiu și, respectiv, de moștenitor.

Referitor la cel de-al doilea fiu al defunctului, D., care, astfel cum rezultă din actele existente la dosarul primei instanțe, se află în afara țării, a arătat că, deși a efectuat demersuri pentru a afla domiciliul actual al acestuia, nu a primit niciun răspuns în acest sens, motiv pentru care instanța a dispus citarea prin publicitate și numirea unui curator în persoana doamnei avocat E., al cărui onorariu l-a achitat cu OP din 11 ianuarie 2016, depus la dosarul cauzei; deși a solicitat date de la autoritatea administrativ-teritorială Municipiul Vaslui, în a cărei rază teritorială defunctul C. a avut ultimul domiciliu cunoscut, pentru aflarea moștenitorilor acestuia, i s-a comunicat că nu s-au făcut demersuri pentru deschiderea procedurii succesorale.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 55 pct. 15 C. proc. civ., în condițiile în care în cauză a fost numit un curator numit, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, cu consecința reluării judecății apelului. Prin rezoluția din 29 iunie 2017, completul de filtru nr. 12 a dispus comunicarea cererii de recurs intimaților, cu mențiunea că au obligația de a formula întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit prevederilor art. XVII alin. (3), coroborate cu cele ale art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013. Intimații nu au depus întâmpinare. Prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a reținut că încheierea atacată este susceptibilă de recurs, recursul a fost declarat în termenul legal, prevăzut de dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc.

civ., și îndeplinește condițiile de formă, iar criticile de nelegalitate pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Raportul a fost comunicat părților cu mențiunea că pot formula puncte de vedere în termen de 10 zile (termen care curge de la comunicare); părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce succed: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SN A. SA, prin Sucursala Iași, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 12 noiembrie 2014, sub nr. x/99/2014, s-a solicitat obligarea pârâtului C., în temeiul dispozițiilor art. 254 alin. (1) și ale art. 169 alin. (2) C. muncii, coroborate cu cele ale art. 25 din Legea nr. 22/1969, la recuperarea prejudiciului material în sumă totală de 8.972 lei, constând în lipsa din gestiune la finele anului 2013 a unei cantități totale de 1.748 litri motorină în sumă de 8.268 lei (calculată la valoarea de 4,73 lei/litru), precum și în contravaloarea unui echipament UPS, în valoare de 704 lei, conform adresei 621 din 13 ianuarie 2014, întocmită de Serviciul Financiar-Contabilitate.

Prin sentința civilă nr. 1066 din 13 iunie 2016, Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SN A. SA, prin Sucursala Iași, în contradictoriu cu pârâții B. și D., prin curator avocat E., în calitate de moștenitori ai pârâtului C. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SN A. SA, reprezentată prin Sucursala Iași. Prin încheierea de ședință din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2014, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a suspendat judecata apelului, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., cu motivarea că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina apelantei.

Astfel, curtea de apel a reținut că apelanta nu a făcut dovada mandatului dat de SN A. SA, Sucursalei Iași, în vederea formulării apelului, precum și că apelanta nu a indicat adresa la care să fie citat intimatul D. și nu a făcut dovada că cei doi intimați sunt moștenitorii defunctului C. Cercetând recursul din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform încadrării criticilor expusă în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile și în apel, potrivit dispozițiilor art. 482 C. proc. civ., instanța de judecată poate dispune suspendarea judecății, atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului/apelantului, care nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în cursul judecății, făcându-se mențiune în încheiere despre obligațiile care nu au fost respectate.

Așa cum s-a arătat, în speță, prin încheierea care face obiectul controlului judiciar, Curtea de Apel Iași a dispus măsura suspendării judecății apelului, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., cu motivarea că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina apelantei care: 1) nu a făcut dovada mandatului dat de SN A. SA Sucursalei Iași în vederea formulării apelului, 2) nu a indicat adresa la care să fie citat intimatul D. și 3) nu a făcut dovada că cei doi intimați sunt moștenitorii defunctului C. Cu referire la dovada calității de reprezentant a Sucursalei Direcția A. Iași de a declara calea de atac, Înalta Curte constată că înseși cererea de chemare în judecată a fost formulată, în numele SN A. SA, de către Sucursala Iași.

La judecata în primă instanță nu s-a pus în discuție calitatea de reprezentant a Sucursalei Iași, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca urmare a constatării neîndeplinirii condițiilor răspunderii patrimoniale a salariatului. Potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (2) C. proc. civ.: „excepția lipsei dovezii de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac”. Făcând interpretarea acestor dispoziții legale la cazul particular dedus judecății, Înalta Curte reține că măsura dispusă de curtea de apel cu privire la dovada calității de reprezentant a Sucursalei Iași în faza procesuală a apelului este de natură a agrava situația titularei cererii de apel în condițiile în care o expune pe aceasta riscului necercetării criticilor aduse în apel sentinței prin care cererea de chemare în judecată formulată prin același reprezentant a fost respinsă, ca nefondată.

În plus, recurenta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, Decizia nr. 128 din 05 mai 2011, emisă de președintele-director general al Societății Naționale A. SA, prin care au fost delegate directorului Direcției A. Iași competențe privitoare la: asigurarea desfășurării activității juridice, împuternicirea consilierilor juridici care își desfășoară activitatea în cadrul sucursalei de a reprezenta SN A. SA în fața instanțelor judecătorești și semnarea documentele necesare reprezentării de către consilierii juridici a intereselor sucursalei în raporturile cu terții. Cu referire la obligația apelantei de a indica adresa la care să fie citat intimatul D., Înalta Curte reține că în timpul judecății desfășurate în fața primei instanței, la data de 24 aprilie 2015, pârâtul C. a decedat.

Tribunalul a continuat judecata în contradictoriu cu B. și D. (fiii defunctului pârât) fără ca la dosar să se depună un certificat de moștenitor. Având în vedere că procedura de citare cu pârâtul D. nu a putut fi legal îndeplinită la ultimul domiciliu cu care acesta figurează în fișa Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, tribunalul a dispus efectuarea citării prin publicitate, în condițiile art. 167 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., procedându-se și la desemnarea unui curator în persoana avocatului E. În aceste condiții, Înalta Curte reține că și în faza procesuală a apelului procedura de citare a intimatului sus-menționat trebuia efectuată în conformitate cu aceleași dispoziții legale, de vreme ce apelanta a făcut anterior dovada demersurilor pentru indicarea domiciliului intimatului-pârât D. Sub aspectul respectării obligației stabilite în sarcina apelantei de a face dovada că cei doi intimați sunt moștenitorii defunctului C., Înalta Curte constată că decesul pârâtului C. a survenit la judecata în primă instanță, nu în apel, iar tribunalul a procedat la introducerea în cauză a celor doi fii ai defunctului C., care au dobândit calitatea de părți în proces, în lipsa depunerii unui certificat de moștenitor; mai mult, prima instanță a cercetat fondul cererii deduse judecății în acest cadru procesual, respingând cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu B. și D., care nu au invocat lipsa calității procesuale pasive.

Criticile apelantei-reclamante privesc fondul cererii de chemare în judecată. În aceste circumstanțe, Înalta Curte reține că din încheierea atacă cu recurs nu rezultă în ce măsură este împiedicată judecata în apel de nedepunerea de către apelanta-reclamantă a dovezii calității de moștenitor al celor doi intimați-pârâți. Prin urmare, deși nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că această obligație a fost îndeplinită, în condițiile în care din declarația dată de B., autentificată de B.N.P. F. sub nr. 1730 din 08 mai 2015, rezultă că a fost dată în vederea încasării ajutorului de înmormântare, Înalta Curte reține că, sub aspectul calității intimaților-pârâți de moștenitori ai defunctului C., în circumstanțele expuse, nu se poate reține în sarcina apelantei că a împiedicat, în mod culpabil, judecata în apel.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 și 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă SN A. SA, reprezentată prin Sucursala Iași, împotriva încheierii din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/99/2014, va casa încheierea atacată și va trimite cauza Curții de Apel Iași, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă SN A. SA, reprezentată prin Sucursala Iași, împotriva încheierii din 15 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/99/2014. Casează încheierea atacată și trimite cauza Curții de Apel Iași, pentru continuarea judecății. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2017.