ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1203/2017

Decizia nr. 1203/2017

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

La data de

05.12.2016, A. a formulat o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 966/A din

25.10.2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă,

în Dosarul nr. x/288/2006*.

În motivare,

a arătat că hotărârea pe care o atacă este potrivnică

deciziei civile nr. 1478/7R din 25.11.2008 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă,

și și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Prin decizia

civilă nr. 6 din 28 martie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, a respins cererea de revizuire.

Pentru a

decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că

Tribunalul Vâlcea a avut în vedere la pronunțarea deciziei civile nr.

966/A din 25.10.2016 cele reținute prin decizia civilă nr. 1478/7R

din 25.11.2008 a aceluiași tribunal și a interpretat efectele

acesteia.

Or, pe calea

revizuirii, instanța nu poate face o nouă apreciere în drept a

efectelor aceleași hotărâri judecătorești, deja

analizată prin prisma eventualei puteri de lucru judecat.

A mai

reținut curtea de apel că, și în măsura în care efectele

primei hotărâri au fost greșit interpretate de instanța care a

pronunțat hotărârea pretins potrivnică, eventuala eroare de

judecată nu poate fi remediată pe calea revizuirii, câtă vreme

examenul asupra existenței puterii de lucru judecat este rezultatul unui

demers jurisdicțional, iar nu al lipsei acestuia, așa cum s-ar fi

impus în situația în care instanța ce a pronunțat hotărârea

a cărei retractare se solicită nu ar fi cunoscut și nu ar fi

avut în vedere hotărârea ce se pretinde a se bucura de o astfel de putere

de adevăr în fața sa.

Împotriva

acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, cu

consecința anulării deciziei civile nr. 966/A din 25.10.2016,

pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

În motivare,

a arătat că în mod greșit a reținut curtea de apel că

instanța de revizuire nu poate face o nouă apreciere în drept a

efectelor aceleiași hotărâri judecătorești.

Aceasta,

întrucât cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, iar

încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri

nu poate fi stabilită fără aprecierea efectelor acesteia; mai

mult, instanța nu s-a pronunțat asupra încălcării autorității

de lucru judecat și a contradictorialității celor două

hotărâri judecătorești definitive.

În opinia

recurentului, decizia atacată este potrivnică deciziei civile nr.

1478/7R din 25.11.2008, prin care Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a

modificat în tot sentința civilă nr. 108/A din 11.10.2005 a

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care se constatase că a intervenit

dizolvarea de drept a Asociației Salariaților B. și fusese numit

dl. C., în calitate de lichidator.

Astfel,

ignorând decizia invocată mai sus, hotărârea atacată cu

revizuire - care a validat acte și operațiuni ale lichidatorului -

menține practic efectele sentinței civile nr. 108/A din 11.10.2005 a

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cu toate că aceasta fusese

modificată în recurs.

Or, ca efect

al modificării în tot a sentinței civile nr. 108/A din 11.10.2005 a

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost anulată măsura numirii

lichidatorului.

În

continuare, recurentul a evocat dispozițiile art. 106 alin. (1), art. 129

alin. (6) și art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 și a

subliniat că în mod nelegal a reținut curtea de apel că, prin

decizia civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008, Tribunalul Vâlcea, secția civilă,

a constatat doar lipsa calității numitului D. de reprezentant al

Asociației, omițând că soluția a fost aceea de admitere a

recursului și de modificare în tot a sentinței atacate, în sensul

anulării cererii, ca fiind formulată de o persoană lipsită

de calitate de reprezentant.

În final, a

conchis că hotărârea atacată cu revizuire, prin care s-au admis

cererile lichidatorului numit prin sentința civilă nr. 108/A din 11.10.2005

a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, încalcă autoritatea de lucru judecat a

deciziei civile nr. 1478/7R din 25.11.2008 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă.

În drept, a

invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 și alin. (2)

din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

La 25.08.2017

intimatul C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca

nefondat a recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de

judecată, iar la 13.09.2017 recurentul A. a răspuns la întâmpinare.

Cu titlu

prealabil, Înalta Curte subliniază că, întrucât recursul vizează

o hotărâre pronunțată într-o cerere de revizuire îndreptată

împotriva deciziei civile nr. 966/A din 25.10.2016, pronunțată de

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/288/2006*,

față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, în

speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ.

Analizând

actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma motivelor

invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul a

afirmat, în esență, că, în contra celor reținute de curtea

de apel, în speță există hotărâri potrivnice, decizia

atacată cu revizuire încălcând autoritatea de lucru judecat a

deciziei civile nr. 1478/7R din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul

Vâlcea, secția civilă.

Potrivit art.

322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul se poate cere în situația în care există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Așadar,

rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura

nesocotirea principiului autorității de lucru judecat și

vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare

parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar

ieșirea din situația imposibilă generată de existența

hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și a

anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul

autorității de lucru judecat.

Prin urmare,

hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința

triplei identități de părți, obiect și cauză, cu

mențiunea că acestea trebuie pronunțate în dosare separate, iar

nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiași pricini.

Condițiile

anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ,

neîndeplinirea uneia dintre ele ducând la respingerea cererii de revizuire.

Înalta Curte

constată că Dosarul nr. x/90/2008, în care a fost

pronunțată decizia civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008 a

Tribunalului Vâlcea, secția civilă, vizează cererea prin care

Asociația Salariaților B., prin D., a solicitat să se constate

că a intervenit radierea sa, întrucât și-a îndeplinit scopul pentru

care a fost înființată; în ciuda terminologiei folosite, petenta a

atașat înscrisuri necesare dizolvării. În acest sens, în primă

instanță, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința

civilă nr. 108/A din 11.10.2005, a constatat că a intervenit

dizolvarea de drept a petentei Asociația Salariaților B. și a

numit un lichidator. Această sentință a fost modificată în

recurs, prin decizia civilă nr. 1478/R din 25.11.2008 a Tribunalului

Vâlcea, secția civilă, în sensul anulării cererii formulate în

numele Asociației de către D., ca fiind promovată de o

persoană fără calitate de reprezentant.

Pe de

altă parte, constată că prin decizia civilă nr. 966/A din 25.10.2016,

pretins potrivnică, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a

respins apelul declarat de A. împotriva încheierii nr. 27/A din 28.02.2006,

prin care Judecătoria Râmnicu Vâlcea admisese cererea formulată de C.,

în calitate de lichidator al Asociației Salariaților B. și îl

autorizase, în baza art. 69 din O.G. nr. 26/2000, să remită celor în

drept bunurile și sumele rămase de la lichidare, împreună cu

toate actele și registrele asociației și lichidării. Prin

aceeași decizie, s-a respins și apelul promovat împotriva încheierii

nr. 30/A din 07.03.2006, pronunțate de aceeași judecătorie, prin

care se constatase că a fost finalizată procedura de lichidare a

sus-menționatei asociații și se dispusese radierea acesteia.

Așa

fiind, cum obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de

pretenția concretă a reclamantului, iar cauza acesteia o

reprezintă situația de fapt calificată juridic, Înalta Curte

impune părților concluzia că între cererea prin care s-a

solicitat dizolvarea Asociației Salariaților B. și cererile

vizând remiterea bunurilor și sumelor rămase de la lichidare,

constatarea finalizării procedurii de lichidare și radierea

asociației, nu există identitate de obiect și de cauză.

În altă

ordine de idei, Înalta Curte subliniază că, așa cum judicios a

reținut și curtea de apel, în litigiul ce a făcut obiectul

dosarului în care a fost pronunțată decizia pretins contrarie,

părțile au invocat prima hotărâre, iar instanța a

reținut că este neîntemeiată susținerea apelantului, în

sensul că prin decizia civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008,

pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, s-a anulat

sentința civilă nr. 108/A din 11.10.2005 a Judecătoriei Râmnicu

Vâlcea și în ceea ce privește numirea lichidatorului, motivat de

faptul că, prin respectiva decizie, s-a constatat doar lipsa

calității numitului D. de reprezentant al asociației.

Prin urmare,

în soluționarea litigiului, curtea de apel a avut în vedere decizia

civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul

Vâlcea, secția civilă

Așadar,

deși nu s-a invocat in terminis excepția puterii de lucru judecat în

fața instanței de apel, faptul că aceasta a avut în vedere

decizia civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul

Vâlcea, secția civilă, are aceleași consecințe pe care

le-ar fi avut respingerea expresă a excepției, impunând respingerea

cererii de revizuire.

Astfel,

instanța supremă constată că în mod legal curtea de apel a

respins calea de atac de retractare, reținând că în cauză nu

este incidentă ipoteza de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 7

C. proc. civ., așa încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge ca nefondat recursul.

Va respinge

ca nefondată și cererea intimatului C. de acordare a cheltuielilor de

judecată, întrucât acesta nu a făcut proba avansării lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 6 din

28 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I Civilă.

Respinge ca

nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată,

formulată de intimatul C.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2017.