ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1203/2017

Decizia nr. 1203/2017 Asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 05.12.2016, A. a formulat o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 966/A din 25.10.2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/288/2006*. În motivare, a arătat că hotărârea pe care o atacă este potrivnică deciziei civile nr. 1478/7R din 25.11.2008 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, și și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010. Prin decizia civilă nr. 6 din 28 martie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea de revizuire. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că Tribunalul Vâlcea a avut în vedere la pronunțarea deciziei civile nr. 966/A din 25.10.2016 cele reținute prin decizia civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008 a aceluiași tribunal și a interpretat efectele acesteia.

Or, pe calea revizuirii, instanța nu poate face o nouă apreciere în drept a efectelor aceleași hotărâri judecătorești, deja analizată prin prisma eventualei puteri de lucru judecat. A mai reținut curtea de apel că, și în măsura în care efectele primei hotărâri au fost greșit interpretate de instanța care a pronunțat hotărârea pretins potrivnică, eventuala eroare de judecată nu poate fi remediată pe calea revizuirii, câtă vreme examenul asupra existenței puterii de lucru judecat este rezultatul unui demers jurisdicțional, iar nu al lipsei acestuia, așa cum s-ar fi impus în situația în care instanța ce a pronunțat hotărârea a cărei retractare se solicită nu ar fi cunoscut și nu ar fi avut în vedere hotărârea ce se pretinde a se bucura de o astfel de putere de adevăr în fața sa.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, cu consecința anulării deciziei civile nr. 966/A din 25.10.2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă. În motivare, a arătat că în mod greșit a reținut curtea de apel că instanța de revizuire nu poate face o nouă apreciere în drept a efectelor aceleiași hotărâri judecătorești. Aceasta, întrucât cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, iar încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri nu poate fi stabilită fără aprecierea efectelor acesteia; mai mult, instanța nu s-a pronunțat asupra încălcării autorității de lucru judecat și a contradictorialității celor două hotărâri judecătorești definitive.

În opinia recurentului, decizia atacată este potrivnică deciziei civile nr. 1478/7R din 25.11.2008, prin care Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a modificat în tot sentința civilă nr. 108/A din 11.10.2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care se constatase că a intervenit dizolvarea de drept a Asociației Salariaților B. și fusese numit dl. C., în calitate de lichidator. Astfel, ignorând decizia invocată mai sus, hotărârea atacată cu revizuire - care a validat acte și operațiuni ale lichidatorului - menține practic efectele sentinței civile nr. 108/A din 11.10.2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cu toate că aceasta fusese modificată în recurs. Or, ca efect al modificării în tot a sentinței civile nr. 108/A din 11.10.2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost anulată măsura numirii lichidatorului.

În continuare, recurentul a evocat dispozițiile art. 106 alin. (1), art. 129 alin. (6) și art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 și a subliniat că în mod nelegal a reținut curtea de apel că, prin decizia civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a constatat doar lipsa calității numitului D. de reprezentant al Asociației, omițând că soluția a fost aceea de admitere a recursului și de modificare în tot a sentinței atacate, în sensul anulării cererii, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate de reprezentant. În final, a conchis că hotărârea atacată cu revizuire, prin care s-au admis cererile lichidatorului numit prin sentința civilă nr. 108/A din 11.10.2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1478/7R din 25.11.2008 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 și alin. (2) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010. La 25.08.2017 intimatul C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, iar la 13.09.2017 recurentul A. a răspuns la întâmpinare. Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că, întrucât recursul vizează o hotărâre pronunțată într-o cerere de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 966/A din 25.10.2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/288/2006*, față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, în speță sunt incidente dispozițiile C. proc.

civ. Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține următoarele: Recurentul a afirmat, în esență, că, în contra celor reținute de curtea de apel, în speță există hotărâri potrivnice, decizia atacată cu revizuire încălcând autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1478/7R din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Așadar, rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat și vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația imposibilă generată de existența hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și a anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat. Prin urmare, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, cu mențiunea că acestea trebuie pronunțate în dosare separate, iar nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiași pricini.

Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele ducând la respingerea cererii de revizuire. Înalta Curte constată că Dosarul nr. x/90/2008, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, vizează cererea prin care Asociația Salariaților B., prin D., a solicitat să se constate că a intervenit radierea sa, întrucât și-a îndeplinit scopul pentru care a fost înființată; în ciuda terminologiei folosite, petenta a atașat înscrisuri necesare dizolvării. În acest sens, în primă instanță, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr. 108/A din 11.10.2005, a constatat că a intervenit dizolvarea de drept a petentei Asociația Salariaților B. și a numit un lichidator.

Această sentință a fost modificată în recurs, prin decizia civilă nr. 1478/R din 25.11.2008 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, în sensul anulării cererii formulate în numele Asociației de către D., ca fiind promovată de o persoană fără calitate de reprezentant. Pe de altă parte, constată că prin decizia civilă nr. 966/A din 25.10.2016, pretins potrivnică, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins apelul declarat de A. împotriva încheierii nr. 27/A din 28.02.2006, prin care Judecătoria Râmnicu Vâlcea admisese cererea formulată de C., în calitate de lichidator al Asociației Salariaților B. și îl autorizase, în baza art. 69 din O.G. nr. 26/2000, să remită celor în drept bunurile și sumele rămase de la lichidare, împreună cu toate actele și registrele asociației și lichidării.

Prin aceeași decizie, s-a respins și apelul promovat împotriva încheierii nr. 30/A din 07.03.2006, pronunțate de aceeași judecătorie, prin care se constatase că a fost finalizată procedura de lichidare a sus-menționatei asociații și se dispusese radierea acesteia. Așa fiind, cum obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretenția concretă a reclamantului, iar cauza acesteia o reprezintă situația de fapt calificată juridic, Înalta Curte impune părților concluzia că între cererea prin care s-a solicitat dizolvarea Asociației Salariaților B. și cererile vizând remiterea bunurilor și sumelor rămase de la lichidare, constatarea finalizării procedurii de lichidare și radierea asociației, nu există identitate de obiect și de cauză.

În altă ordine de idei, Înalta Curte subliniază că, așa cum judicios a reținut și curtea de apel, în litigiul ce a făcut obiectul dosarului în care a fost pronunțată decizia pretins contrarie, părțile au invocat prima hotărâre, iar instanța a reținut că este neîntemeiată susținerea apelantului, în sensul că prin decizia civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, s-a anulat sentința civilă nr. 108/A din 11.10.2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și în ceea ce privește numirea lichidatorului, motivat de faptul că, prin respectiva decizie, s-a constatat doar lipsa calității numitului D. de reprezentant al asociației.

Prin urmare, în soluționarea litigiului, curtea de apel a avut în vedere decizia civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă Așadar, deși nu s-a invocat in terminis excepția puterii de lucru judecat în fața instanței de apel, faptul că aceasta a avut în vedere decizia civilă nr. 1478/7R din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, are aceleași consecințe pe care le-ar fi avut respingerea expresă a excepției, impunând respingerea cererii de revizuire. Astfel, instanța supremă constată că în mod legal curtea de apel a respins calea de atac de retractare, reținând că în cauză nu este incidentă ipoteza de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., așa încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul. Va respinge ca nefondată și cererea intimatului C. de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât acesta nu a făcut proba avansării lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 6 din 28 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I Civilă. Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2017.