ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 253/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 253/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin Sentința civilă nr. 5138/2011, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Constanța - invocată de pârâta N.F. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială, care în ședința de judecată din 15 iunie 2011, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității dedusă din dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. invocată de pârâta N.F. în cadrul întâmpinării, iar prin Sentința civilă nr. 4855 din 15 iunie 2011 a admis excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință, a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamanta SC N.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta N.F., ca inadmisibilă. În pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut că, în cauză, nu a fost îndeplinită procedura prelitigioasă prescrisă de art. 720 1 C. proc.
civ., în mod imperativ, că în materie comercială, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile în condițiile stabilite de această normă de drept, înlăturându-se apărarea pârâtei în sensul că prezenta cauză a avut inițial caracter civil, întrucât s-a apreciat natura juridică a unei cauze în raport de obiectul cauzei și a subiecților de drept care interacționează pe tărâmul judiciar. A mai reținut instanța că Notificarea nr. 161/2007 nu ține loc de conciliere prealabilă și nici nu poate fi asimilată ca și scop unei astfel de proceduri, atât timp cât are un obiect total distinct de pretențiile deduse judecății de față. Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta SC N.T.
SRL, criticile aduse acesteia vizând stabilirea eronată de către instanță a naturii comerciale a cauzei și aplicarea greșită a art. 720 1 C. proc. civ. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 164 din 9 decembrie 2011, a respins ca nefondat apelul reclamantei, instanța de control judiciar confirmând legalitatea sentinței apelate atât sub aspectul calificării acțiunii ca având caracter comercial cât și din perspectiva incidenței în speță a art. 720 1 C. proc. civ.
În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că la primul termen de judecată la judecătorie s-a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare,la termenul următor s-a solicitat de către apelanta reclamantă termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare iar la termenul din 8 martie 2011 instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale dată fiind natura comercială a cauzei precum și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., că reclamanta avea posibilitatea de a pune în discuție în fața tribunalului atât natura cauzei cât și competența ceea ce, în cazul admiterii, ar fi generat un conflict de competență, însă aceasta și-a formulat apărările numai în raport de dispozițiile art. 720 1 C. proc.
civ. aplicabile în litigiile cu caracter comercial. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC N.T. SRL solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta-reclamantă își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în cadrul primului motiv de recurs recurenta-reclamantă reproșează instanței de apel calificarea greșită a naturii acțiunii, arătând că aceasta s-a aflat în eroare cu privire la noțiunile de fond de comerț și patrimoniu față de faptul că demersul judiciar al recurentei avea ca finalitate recuperarea unei creanțe neafectată de comerciant desfășurării unei activități comerciale.
Conchide recurenta, sub acest prim aspect, că litigiul are natură civilă și nu comercială, cum greșit a fost calificat de instanța de apel. În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs recurenta invocă faptul că, în mod greșit instanța de apel a considerat că societatea recurentă nu a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii directe cu respectarea termenelor și condițiilor impuse de art. 720 1 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind faptul că aceasta a respectat cerințele art. 720 1 C. proc. civ., înainte de soluționarea excepției de necompetență materială invocată de pârâtă, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii.
Consideră recurenta-reclamantă, din acest punct de vedere, că existența unei condiționări a unui justițiabil la respectarea în mod retroactiv a unei norme inexistente la momentul introducerii cererii, înfrânge drepturile acestuia la un proces echitabil, încălcându-se drepturile recunoscute prin Convenția europeană a drepturilor omului. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta. Sentința nr. 5138 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Constanța prin care instanța a statuat asupra naturii comerciale a cauzei și implicit asupra instanței competente material în soluționarea cauzei a rămas irevocabilă prin nerecurare, astfel că dezlegarea dată de această instanță cu privire la natura comercială a litigiului a intrat în puterea de lucru judecat, nemaiputând forma obiectul unui control de legalitate.
Așadar, criticile încadrate motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate. Argumentele aduse în sprijinul celui de-al doilea motiv de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt însă fondate întrucât în reglementarea existentă la data pronunțării hotărârii de declinare de competență, devenită irevocabilă, art. 720 1 C. proc. civ. prevedea obligativitatea efectuării procedurii concilierii prealabile înainte de introducerea cererii de chemare în judecată iar potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la același moment, această procedură trebuia îndeplinită înainte de sesizarea instanței competente.
Asupra instanței competente judecătoria a statuat la data de 15 martie 2011 iar reclamanta a convocat pârâta pentru îndeplinirea procedurii de conciliere pentru data de 23 decembrie 2010. Cum tribunalul a fost sesizat ca instanță competentă, cu titlu irevocabil, la data de 11 mai 2011, apare evident că procedura reglementată de art. 720 1 C. proc. civ., a fost îndeplinită în termenul și condițiile legale reglementate de lege. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând că decizia recurată este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa atât decizia recurată cât și sentința apelată și va trimite cauza pentru soluționare Tribunalului Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC N.T. SRL Constanța împotriva Deciziei nr. 164 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată și Sentința nr. 4855 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Constanța și trimite cauza pentru soluționare Tribunalului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.