ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 253/2013

Prin Sentința civilă

nr. 5138/2011, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetentei materiale a

Judecătoriei Constanța - invocată de pârâta N.F. și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială,

care în ședința de judecată din 15 iunie 2011, a pus în discuția părților

excepția inadmisibilității dedusă din dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ. invocată de pârâta N.F. în cadrul întâmpinării, iar prin Sentința

civilă nr. 4855 din 15 iunie 2011 a admis excepția inadmisibilității acțiunii

și în consecință, a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamanta SC

N.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta N.F., ca inadmisibilă.

În pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a

reținut că, în cauză, nu a fost îndeplinită procedura prelitigioasă prescrisă

de art. 720

1

C. proc. civ., în mod imperativ, că în materie

comercială, sesizarea instanței competente se poate face numai după

îndeplinirea procedurii prealabile în condițiile stabilite de această normă de

drept, înlăturându-se apărarea pârâtei în sensul că prezenta cauză a avut

inițial caracter civil, întrucât s-a apreciat natura juridică a unei cauze în

raport de obiectul cauzei și a subiecților de drept care interacționează pe

tărâmul judiciar.

A mai reținut

instanța că Notificarea nr. 161/2007 nu ține loc de conciliere prealabilă și

nici nu poate fi asimilată ca și scop unei astfel de proceduri, atât timp cât

are un obiect total distinct de pretențiile deduse judecății de față.

Împotriva acestei

soluții a formulat apel reclamanta SC N.T. SRL, criticile aduse acesteia vizând

stabilirea eronată de către instanță a naturii comerciale a cauzei și aplicarea

greșită a art. 720

1

C. proc. civ.

Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 164 din 9 decembrie 2011, a respins ca nefondat apelul reclamantei, instanța

de control judiciar confirmând legalitatea sentinței apelate atât sub aspectul

calificării acțiunii ca având caracter comercial cât și din perspectiva

incidenței în speță a art. 720

1

C. proc. civ.

În fundamentarea

acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că la primul termen de

judecată la judecătorie s-a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de

apărare,la termenul următor s-a solicitat de către apelanta reclamantă termen

pentru a lua cunoștință de întâmpinare iar la termenul din 8 martie 2011

instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale dată fiind natura

comercială a cauzei precum și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ., că reclamanta avea posibilitatea de a pune în discuție în fața

tribunalului atât natura cauzei cât și competența ceea ce, în cazul admiterii,

ar fi generat un conflict de competență, însă aceasta și-a formulat apărările

numai în raport de dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. aplicabile

în litigiile cu caracter comercial.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC N.T. SRL solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta-reclamantă

își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

în cadrul primului

motiv de recurs recurenta-reclamantă reproșează instanței de apel calificarea

greșită a naturii acțiunii, arătând că aceasta s-a aflat în eroare cu privire

la noțiunile de fond de comerț și patrimoniu față de faptul că demersul judiciar

al recurentei avea ca finalitate recuperarea unei creanțe neafectată de

comerciant desfășurării unei activități comerciale.

Conchide recurenta,

sub acest prim aspect, că litigiul are natură civilă și nu comercială, cum

greșit a fost calificat de instanța de apel.

În cadrul celui de-al

doilea motiv de recurs recurenta invocă faptul că, în mod greșit instanța de

apel a considerat că societatea recurentă nu a îndeplinit procedura prealabilă

a concilierii directe cu respectarea termenelor și condițiilor impuse de art.

720

1

și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind faptul că

aceasta a respectat cerințele art. 720

1

C. proc. civ., înainte de

soluționarea excepției de necompetență materială invocată de pârâtă, potrivit

art. 109 alin. (2) C. proc. civ. în forma în vigoare la data înregistrării

acțiunii.

Consideră

recurenta-reclamantă, din acest punct de vedere, că existența unei condiționări

a unui justițiabil la respectarea în mod retroactiv a unei norme inexistente la

momentul introducerii cererii, înfrânge drepturile acestuia la un proces

echitabil, încălcându-se drepturile recunoscute prin Convenția europeană a

drepturilor omului.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Sentința nr. 5138 din

15 martie 2011 a Judecătoriei Constanța prin care instanța a statuat asupra

naturii comerciale a cauzei și implicit asupra instanței competente material în

soluționarea cauzei a rămas irevocabilă prin nerecurare, astfel că dezlegarea

dată de această instanță cu privire la natura comercială a litigiului a intrat

în puterea de lucru judecat, nemaiputând forma obiectul unui control de

legalitate.

Așadar, criticile

încadrate motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. vor fi respinse ca nefondate.

Argumentele aduse în

sprijinul celui de-al doilea motiv de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. sunt însă fondate întrucât în reglementarea existentă la data

pronunțării hotărârii de declinare de competență, devenită irevocabilă, art.

720

1

C. proc. civ. prevedea obligativitatea efectuării procedurii

concilierii prealabile înainte de introducerea cererii de chemare în judecată

iar potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la același

moment, această procedură trebuia îndeplinită înainte de sesizarea instanței

competente.

Asupra instanței

competente judecătoria a statuat la data de 15 martie 2011 iar reclamanta a

convocat pârâta pentru îndeplinirea procedurii de conciliere pentru data de 23

decembrie 2010.

Cum tribunalul a fost

sesizat ca instanță competentă, cu titlu irevocabil, la data de 11 mai 2011,

apare evident că procedura reglementată de art. 720

1

C. proc. civ.,

a fost îndeplinită în termenul și condițiile legale reglementate de lege.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte constatând că decizia recurată este susceptibilă de a

fi cenzurată din perspectiva criticilor subsumate art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa atât

decizia recurată cât și sentința apelată și va trimite cauza pentru soluționare

Tribunalului Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenta-reclamantă SC N.T. SRL Constanța împotriva Deciziei nr.

164 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată și

Sentința nr. 4855 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Constanța și trimite cauza

pentru soluționare Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG