ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 250/2013

Prin Sentința civilă nr. 888 din 1 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 1119/117/2010, la care a fost conexat Dosarul nr. 2011/117/2010, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți. S-a respins acțiunea formulată de reclamanții B.E. și B.G.F., împotriva pârâtei V.E., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții B.E. și B.G.F., împotriva pârâților V.A.A. și C.I. S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții V.A.A., V.E. și C.I., împotriva reclamanților B.E. și B.G.F. Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată făcute de părți, fiind obligați reclamanții să achite pârâtului V.A.A.

suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut raportat la situația de fapt cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune că, față de pretențiile reclamanților, respectiv despăgubiri pentru lipsa finisajelor la cele două apartamente și pentru predarea acestora cu întârziere, precum și pentru nepredarea cotei părți de Vi din pod, termenul de prescripție a început să curgă doar la data finalizării construcției, întrucât doar atunci reclamanții au avut posibilitatea să cunoască aspectele pe care le-au invocat, conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

În ceea ce privește fondul litigiului, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat sumele de câte 50.000 euro pentru fiecare din cele două apartamente care le-au revenit în baza contractului de asociere, pe considerentul că acestea nu au suprafața minimă contractată, finisajele nu sunt terminate și nu au fost executate corespunzător, invocând și faptul că datorită nepredării apartamentelor la termenul din contract nu au fost în măsură să le vândă la o valoare mai mare. Referitor la deficiențele constatate de expert la unele lucrări executate la cele două apartamente, pentru a căror remedierea sunt necesare lucrări în valoarea de 10.200 RON, instanța a considerat că reclamanții ar fi fost îndreptățiți să solicite această sumă dacă apartamentele ar fi rămas în proprietatea lor, întrucât în aceste condiții prejudiciul s-ar fi produs asupra patrimoniului lor.

A concluzionat instanța, cub acest aspect, că în condițiile în care reclamanții nu mai sunt proprietarii apartamentelor și nici nu s-a dovedit că în momentul vânzării au fost obligați să accepte un preț mai mic datorită deficientelor descrise, reclamanții nu au făcut dovada prejudiciului produs asupra patrimoniului lor. În privința întârzierii predării apartamentelor, instanța a reținut ca fiind reală scăderea prețurilor apartamentelor în perioada dintre încheierea actului adițional și predarea imobilului, însă această scădere nu este imputabilă pârâților, care la rândul lor au suferit un prejudiciu ca urmare a scăderii prețului apartamentelor care le-au revenit, așa cum a rezultat din declarația martorului S.L.M.

Instanța a considerat neîntemeiate și susținerile reclamanții privind suma de 40.000 euro, contravaloarea cotei părți de 1/2 din podul care nu Ie-a fost predat, întrucât modificarea intervenită în privința compunerii construcției s-a datorat schimbărilor aduse prin planul urbanistic regimului de înălțime admis, schimbări intervenite după încheierea contractului de asociere. Cu privire la cererea reconvențională instanța a constatat că prin contractul de asociere inițial pârâții nu s-au obligat să predea reclamanților apartamentul nr. 7, însă, așa cum s-a arătat mai sus, ulterior edificării construcției părțile au încheiat o nouă înțelegere, potrivit căreia reclamanților Ie-a revenit și apartamentului.

7, având destinația de garaj la demisol cu suprafața utilă de 41,44 mp, în condițiile în care obligația inițială, de predare a cotei părți de 1/2 din pod nu a mai putut fi îndeplinită, astfel că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 494 alin. (3) C. civ. Pentru toate motivele expuse mai sus, instanța a considerat neîntemeiate atât acțiunea reclamanților, cât și cererea reconvențională formulată de pârâți. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pe de o parte, pârâții V.A.A. și C.I., iar pe de altă parte, reclamanții B.E. și B.G. 1. Prin propriul apel, pârâții V.A.A. și C.I.

au solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și a obligării reclamanților, în solidar, la plata sumei de 16.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor și manoperei aferente apartamentului 7 - garaj cu instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului garaj din str. N.D. nr. 24, Cluj-Napoca, întabulat în CF nr. 183673 Cluj-Napoca, nr. cad.22093-CI-U7 până la plata integrală a sumei menționate datorata de reclamanți. 2. Prin propriul apel, reclamanții B.E. și B.G. au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii principale și a menținerii hotărârii judecătorești în ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale a pârâților, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 49/A din 9 aprilie 2012, a respins ca nefondate ambele apeluri. Curtea a constatat că în privința apelului reclamanților, este incidență excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de apel, întemeiată pe dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la acele motive de apel prin care se invocă cereri noi care nu au fost invocate niciodată în fața primei instanțe, în mod procedural, în concordanță cu prevederile art. 112, art. 132, art. 134, coroborat cu art. 129 C. proc.

civ., după cum urmează: - acordarea, de către reclamanți, a unui împrumut în sumă de 30.000 euro către pârâți; - existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamanților, constând în paguba pe care aceștia au suferit-o ca urmare a predării cu întârziere a apartamentelor convenite; - existența unui prejudiciu ce Ie-a fost cauzat reclamanților prin neexecutarea la termen, conform legii, a construcției de către pârâți; - neluarea în considerare, de către instanța de fond, a convențiilor verbale aferente contractului de asociere în participațiune, convenții care au dat naștere la obligații în sarcina părților, obligații care trebuiau analizate de către instanța de fond și pe care aceasta a omis să le analizeze; - prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a faptului că au fost lipsiți de posibilitatea învestirii banilor obținuți din vânzarea apartamentelor; - prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a faptului că au fost lipsiți de posibilitatea obținerii unor venituri prin închirierea apartamentelor; - prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a faptului că au fost lipsiți de posibilitatea învestirii banilor obținuți din vânzarea apartamentelor, prin depunerea banilor la bancă și obținerea de dobânzi, care nu erau deloc mici.

Raportându-se în analiza legalității și temeiniciei sentinței apelate strict în limitele investirii, în raport de criticile formulate în ambele apeluri instanța de control judiciar a reținut raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei, că și în situația în care ar fi existat o executare necorespunzătoare a obligațiilor reciproce asumate de părți, inițial cu privire la scoaterea de către reclamanți a terenului din circuitul agricol, respectiv, cu privire la modalitatea în care pârâții au întocmit documentația și proiectul pentru autorizarea construcției, iar mai apoi, cu privire la împărțirea imobilului pe apartamente și partajarea acestora între părți, părțile au convenit asupra modalității de asanare a acestei executări necorespunzătoare, întâi prin actul adițional încheiat la 13 decembrie 2007, iar ulterior, prin actul de parcelare autentificat sub nr. 5814 din 19 decembrie 2008, astfel că nu poate fi reținută în cauză existența vreunei culpe contractuale în exercitarea obligațiilor contractate de părțile litigante.

A apreciat instanța că antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâților, pentru paguba pretins cauzată reclamanților ca urmare a predării apartamentelor nr. 3 și nr. 4 cu finisaje necorespunzătoare, respectiv, pentru nepredarea a 14 din podul imobilului, nu este admisibilă, întrucât, nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale, neexistând o culpă a pârâților debitori în executarea necorespunzătoare a obligațiilor pe care și le-au asumat, în sensul pretins de art. 1080 și art. 1082 - 1083 C. civ., orice posibilă și eventuală culpă fiind asanată în momentul în care s-a semnat actul de parcelare autentic.

A mai reținut instanța de apel că și în cazul în care nu ar fi intervenit între părți actul de parcelare autentic, pârâții nu ar fi putut emite pretenții, întemeiate pe dispozițiile art. 494 alin. (3) C. civ., cu privire la investițiile pretins efectuate la apartamentul nr. 7, știut fiind că, pentru incidența acestei dispoziții legale este necesar ca respectivul constructor de bună credință, care a ridicat construcția pe terenul altuia, să fi avut convingerea fermă că respectivul teren se află în proprietatea sa, pârâții știind ab initio, încă de la data încheierii contractului de asociere în participațiune certificat sub nr. 12/9 iulie 2005, că terenul pe care urmează să fie ridicată construcția constituie proprietatea tabulară a reclamanților, astfel că aceștia nu se pot prevala de dispozițiile art. 494 alin. (3) C. civ.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B.E. și B.G., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare. În cuprinsul cererii de recurs recurenții-reclamanți prezintă soluția pronunțată de instanța de apel, redau istoricul raporturilor juridice dintre părți, și configurează obligațiile și drepturile părților care în opinia lor ar rezulta din interpretarea probatoriului administrat (interogatoriu, înscrisuri, expertiză).

Concluzionează recurenții-reclamanți că instanța de judecată a soluționat cauza fără a avea o imagine clară, de ansamblu asupra stării de fapt, stării de drept și coroborărilor cu probațiunea efectuată la dosarul cauzei și precizează că ambele instanțe nu au apreciat corect probele de la dosarul cauzei, că au soluționat cauza în lipsa unor înscrisuri extrem de importante (documentațiile de construcție ale imobilului), că nu au coroborat declarațiile de martori cu interogatoriul părților și cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Arată recurenții-reclamanți că pentru justa soluționare a cauzei este obligatorie completarea probațiunii, care Ie-a fost refuzată de către instanța de apel, probațiunea solicitată având rolul de a completa probațiunea încuviințată de către instanța de judecată care a soluționat fondul cauzei, evidențiind următoarele aspecte: - înscrisurile depuse la dosarul cauzei în apel dovedesc fără putință de tăgadă reaua credință a intimaților cărora Ie-a revenit culpa exclusivă în derularea contractului de asociere în participațiune semnat între părți la data de 9 iulie 2005; - audierea martorului propus de recurenți urma să clarifice aspecte legate de teza probatorie a dovedirii culpei intimaților în derularea contractului și a modului de finalizare a acestuia precum și raportat la apelul acestora; - cercetarea la fața locului era necesară pentru ca instanța de judecată să-și poată forma convingerea obiectivă că imobilul construit are pod și nu mansardă așa cum susțin intimații; - expertiza de specialitate, de evaluare, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a celor doua apartamente nr. 3 și 4 de la etajul 1 ce au revenit în urma partajării recurenților precum și a stabilirii valorii de circulație a 1/2 din podul construcției care trebuia să revină în proprietatea reclamanților (aprox.

80 mp), urma să dovedească cuantumul prejudiciului suferit și a despăgubirii solicitate prin acțiune, raportat la nepredarea la termen a imobilului respectiv, nepredarea 1/2 din podul construcției. Precizează recurenții că toate cererile în probațiune au fost formulate, raportate strict la cererea de chemare în judecată și nu au fost invocate alte motive noi în apel, străine de cererea de chemare în judecată. În continuare recurenții se raportează și la apărările formulate de intimate prin întâmpinare, solicitând cenzurarea acestora.

Recurenții-reclamanți arată că formulează critici și împotriva susținerilor instanței de apel - de la fila 4 alin. (2) unde instanța de apel arată că recurenții ar fi schimbat cota 1/2 din pod cu parcela I, VI, și VII având destinația de locuri de parcare precum și cu apartamentele 7 și 8, că greșită este și susținerea instanței de judecată de la fila 15 alin. penultim unde instanța de apel arată că prin actul de partajare toate apartamentele au revenit recurenților, că acest act de partajare trebuie coroborat - și instanța de apel nu a sesizat acest lucru - cu procura specială prin care așa cum au convenit părțile: ap.1 și 2 + 5 și 6 + 8 au revenit intimaților recurenți rămânând cu ap.3 și 4 + 7, mai puțin 1/4 din pod.

lntimații-pârâți V.A.A. și C.I. au invocat prin întâmpinare excepția nulității recursului în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, constatând întemeiată excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimații-pârâți, reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Practic, prin criticile invocate recurenții-reclamanți își exprimă nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate de instanțe, dar aduc în susținere argumente ce își propun să repună în discuție situații de fapt precum și reinterpretarea probatoriului, împrejurare care situează analiza acestora în sfera controlului de temeinicie și nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenți, reiterarea unor situații de fapt, invocarea probatoriului administrat și a aceluia propus a se administra în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenții nu s-au conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția invocată de intimați și va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția invocată de intimații C.I. și V.A.A.' Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de recurenții-reclamanți B.E. și B.G. împotriva Deciziei nr. 49/A din 9 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG