ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1744/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1711 din

19 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 44953/3/2007, judecătorul fondului

don cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială a admis excepția

prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca fiind prescrisă

acțiunea formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA în contradictoriu cu pârâta SC

C. SA.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la

plata sumei de 250.641 lei, reprezentând penalități pentru neexecutarea la

termen a lucrărilor prevăzute în contractul de execuție nr. x/2003, motivat de

nerespectarea termenelor de execuție conform graficului agreat.

Judecătorul a reținut temeinicia

excepției de prescripție a dreptului material la acțiune, raportat la

prevederile art. 14.2 conform cărora lucrările trebuiau să se deruleze conform

graficului general de execuție și să fie terminate la data stabilită, datele

intermediare prevăzute în grafice fiind considerate termene contractuale.

Părțile au convenit că ansamblul lucrărilor, sau oricare parte din acestea,

prevăzute să fie finalizate într-un termen stabilit prin graficul de execuție,

trebuie finalizat în termenul convenit, termen care se calculează de la data

începerii lucrărilor. Totodată, s-a convenit că în cazul în care executantul nu

reușește, din vina sa, să își îndeplinească obligațiile, achizitorul are

dreptul să deducă din prețul contractului, ca penalități, o sumă echivalentă cu

0,1% din valoarea lucrărilor rămase de executat, pentru fiecare zi de

întârziere peste termenul de finalizare a lucrărilor, până la îndeplinirea

efectivă a obligațiilor (art. 23.1). Din raportul de expertiză efectuat în

cauză, s-a reținut că termenele de execuție a lucrărilor (sau datele de

finalizare ale lucrărilor) au fost: 3 octombrie 2003, 31 octombrie 2003, 4

noiembrie 2003, 06 aprilie  2004, 05.2004. Judecătorul a apreciat că la aceste

date s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei, acțiunea fiind formulată peste

termenul de

prescripție general de 3 ani.

Sentința de fond a fost apelată de

reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, care a solicitat admiterea apelului și modificarea

sentinței în sensul respingerii excepției invocate de pârâtă și admiterii

acțiunii astfel cum a fost formulată, apreciind ca fiind eronată soluționarea

cauzei în baza excepției prescripției dreptului material la acțiune, în

condițiile în care termenul de prescripție trebuie calculat de la data

încheierii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, respectiv de

la 17 noiembrie 2006.

Prin decizia comercială nr. 469 din 17

noiembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, cu

următoarele considerente: a apreciat ca fiind corectă interpretarea dată de

judecătorul fondului prevederilor contractuale referitoare la termenele de

execuție intermediare, stabilite ca termene contractuale a căror depășire dă

dreptul la penalități contractuale. Din interpretarea acestor prevederi,

completul de apel a reținut că dreptul la acțiune pentru fiecare lucrare ce

trebuia executată într-un anumit termen, conform graficului de execuție, s-a

născut la data expirării termenului respectiv. S-a reținut că reclamanta a

calculat penalitățile pretinse de la pârâtă prin raportare la aceste termene de

execuție, completul de judecată apreciind incidența prevederilor art. 7 alin. (1)

din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia prescripția începe să curgă de la

data când se naște dreptul la acțiune. în acest context, a fost înlăturată

susținerea reclamantei potrivi căreia numai de la data semnării procesului

verbal de recepție a lucrărilor părțile erau în măsură să facă o desocotire

între sumele plătite, valoarea lucrărilor executate, plățile efectuate și

sumele de restituit sau de plătit, față de împrejurarea că prevederile exprese

din contract stabilesc că penalitățile se calculează independent de elementele

invocate de apelantă.

Decizia de apel a fost recurată de

reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, aceasta solicitând admiterea recursului și

modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul respingerii excepției

prescripției dreptului material la acțiune și admiterii acțiunii astfel cum a

fost

formulată.

Criticile reclamantei, întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greșita interpretare și

aplicare a legii în ceea ce privește termenul de începere al prescripției

dreptului material la acțiune. Reclamanta a invocat prevederile H.G. nr. 273

din 14 iunie 1994, apreciind că în raport de aceste prevederi dreptul material

la acțiune s-a născut de la data semnării procesului verbal de recepție la

terminarea lucrărilor.

Prin întâmpinare, pârâta SC C. SA a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală decizia de apel

prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia admiterii excepției de

prescripție de către judecătorul fondului, în raport de prevederile

contractuale. Pârâta a mai solicitat sancționarea reclamantei pentru exercițiul

abuziv al drepturilor procesuale, fără a preciza ce sancțiune dorește să fie

aplicată. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor

de judecată efectuate în recurs.

Nu au fost administrate înscrisuri noi

în această fază procesuală.

Analizându-se legalitatea deciziei de

apel în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că

recursul nu este fondat. Se reține corecta aplicare de către judecătorii

apelului a prevederilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prin

raportare la prevederile contractuale care stabileau modalitatea de calculare a

penalităților, precum și data de la care acestea începeau să curgă, respectiv

data stabilită prin graficul de executare a lucrărilor, dată nerespectată de

către pârâtă. în acest context nu au incidență prevederile H.G. nr. 273/1994,

invocate de reclamantă, aceste prevederi nefiind de natură a înlătura sau

proroga termenul de începere al prescripției pentru penalitățile contractuale

calculate pe baza graficului de execuție. Acest act normativ are relevanță doar

pe aspectul referitor la calitatea executării construcției, fără a afecta

termenul de prescripție pentru depășirea datei stabilită contractual pentru

efectuarea diferitelor lucrări.

În consecință, va fi înlăturată

critica reclamantei referitoare la calcularea greșită a termenului de

prescripție, reținându-se legalitatea deciziei de apel din perspectiva

prevederilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Se reține, totodată, că exercitarea

unei căi de atac nu poate constitui un abuz de drept procesual, astfel încât nu

se poate dispune aplicarea unei sancțiuni, astfel cum a solicitat pârâta.

De asemenea, va fi respinsă ca

neîntemeiată solicitarea pârâtei de obligare a reclamantei la suportarea

cheltuielilor de judecată, în condițiile în care pârâta nu a dovedit efectuarea

unor asemenea cheltuieli în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA (împotriva deciziei comercial nr. 469 din 17

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată

în Dosarul nr. 44953/3/2007.

Respinge ca neîntemeiată cererea

formulată de intimata pârâtă SC C. SA privind acordarea cheltuielilor de

judecată.

Irevocabilă.

Pronuntafeă în ședință publică astăzi,

5 mai 2011.