ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1744/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1711 din 19 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 44953/3/2007, judecătorul fondului don cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA în contradictoriu cu pârâta SC C. SA. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 250.641 lei, reprezentând penalități pentru neexecutarea la termen a lucrărilor prevăzute în contractul de execuție nr. x/2003, motivat de nerespectarea termenelor de execuție conform graficului agreat.

Judecătorul a reținut temeinicia excepției de prescripție a dreptului material la acțiune, raportat la prevederile art. 14.2 conform cărora lucrările trebuiau să se deruleze conform graficului general de execuție și să fie terminate la data stabilită, datele intermediare prevăzute în grafice fiind considerate termene contractuale. Părțile au convenit că ansamblul lucrărilor, sau oricare parte din acestea, prevăzute să fie finalizate într-un termen stabilit prin graficul de execuție, trebuie finalizat în termenul convenit, termen care se calculează de la data începerii lucrărilor. Totodată, s-a convenit că în cazul în care executantul nu reușește, din vina sa, să își îndeplinească obligațiile, achizitorul are dreptul să deducă din prețul contractului, ca penalități, o sumă echivalentă cu 0,1% din valoarea lucrărilor rămase de executat, pentru fiecare zi de întârziere peste termenul de finalizare a lucrărilor, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor (art. 23.1).

Din raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a reținut că termenele de execuție a lucrărilor (sau datele de finalizare ale lucrărilor) au fost: 3 octombrie 2003, 31 octombrie 2003, 4 noiembrie 2003, 06 aprilie 2004, 05.2004. Judecătorul a apreciat că la aceste date s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei, acțiunea fiind formulată peste termenul de prescripție general de 3 ani. Sentința de fond a fost apelată de reclamanta C.N.A.D.N.R.

SA, care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii excepției invocate de pârâtă și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, apreciind ca fiind eronată soluționarea cauzei în baza excepției prescripției dreptului material la acțiune, în condițiile în care termenul de prescripție trebuie calculat de la data încheierii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, respectiv de la 17 noiembrie 2006. Prin decizia comercială nr. 469 din 17 noiembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, cu următoarele considerente: a apreciat ca fiind corectă interpretarea dată de judecătorul fondului prevederilor contractuale referitoare la termenele de execuție intermediare, stabilite ca termene contractuale a căror depășire dă dreptul la penalități contractuale.

Din interpretarea acestor prevederi, completul de apel a reținut că dreptul la acțiune pentru fiecare lucrare ce trebuia executată într-un anumit termen, conform graficului de execuție, s-a născut la data expirării termenului respectiv. S-a reținut că reclamanta a calculat penalitățile pretinse de la pârâtă prin raportare la aceste termene de execuție, completul de judecată apreciind incidența prevederilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

în acest context, a fost înlăturată susținerea reclamantei potrivi căreia numai de la data semnării procesului verbal de recepție a lucrărilor părțile erau în măsură să facă o desocotire între sumele plătite, valoarea lucrărilor executate, plățile efectuate și sumele de restituit sau de plătit, față de împrejurarea că prevederile exprese din contract stabilesc că penalitățile se calculează independent de elementele invocate de apelantă. Decizia de apel a fost recurată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, aceasta solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile reclamantei, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greșita interpretare și aplicare a legii în ceea ce privește termenul de începere al prescripției dreptului material la acțiune. Reclamanta a invocat prevederile H.G. nr. 273 din 14 iunie 1994, apreciind că în raport de aceste prevederi dreptul material la acțiune s-a născut de la data semnării procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor. Prin întâmpinare, pârâta SC C. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală decizia de apel prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia admiterii excepției de prescripție de către judecătorul fondului, în raport de prevederile contractuale.

Pârâta a mai solicitat sancționarea reclamantei pentru exercițiul abuziv al drepturilor procesuale, fără a preciza ce sancțiune dorește să fie aplicată. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs. Nu au fost administrate înscrisuri noi în această fază procesuală. Analizându-se legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat. Se reține corecta aplicare de către judecătorii apelului a prevederilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prin raportare la prevederile contractuale care stabileau modalitatea de calculare a penalităților, precum și data de la care acestea începeau să curgă, respectiv data stabilită prin graficul de executare a lucrărilor, dată nerespectată de către pârâtă.

în acest context nu au incidență prevederile H.G. nr. 273/1994, invocate de reclamantă, aceste prevederi nefiind de natură a înlătura sau proroga termenul de începere al prescripției pentru penalitățile contractuale calculate pe baza graficului de execuție. Acest act normativ are relevanță doar pe aspectul referitor la calitatea executării construcției, fără a afecta termenul de prescripție pentru depășirea datei stabilită contractual pentru efectuarea diferitelor lucrări. În consecință, va fi înlăturată critica reclamantei referitoare la calcularea greșită a termenului de prescripție, reținându-se legalitatea deciziei de apel din perspectiva prevederilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Se reține, totodată, că exercitarea unei căi de atac nu poate constitui un abuz de drept procesual, astfel încât nu se poate dispune aplicarea unei sancțiuni, astfel cum a solicitat pârâta. De asemenea, va fi respinsă ca neîntemeiată solicitarea pârâtei de obligare a reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care pârâta nu a dovedit efectuarea unor asemenea cheltuieli în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA (împotriva deciziei comercial nr. 469 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 44953/3/2007. Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de intimata pârâtă SC C. SA privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronuntafeă în ședință publică astăzi, 5 mai 2011.