ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 192/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 5182/118/29 mai 2007, astfel cum a fost modificată și întregită la termenul din 10 mai 2011, reclamanta SC Ș.N.M. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC L.E. SRL să se dispună rezoluțiunea contractului nr. 2 din 24 mai 2007 din culpa exclusivă a societății pârâte precum și repunerea în situația anterioară încheierii operațiunii juridice în sensul coborârii navei la apă și al obligării pârâtei la plata echivalentului în lei a sumelor de 63.494 DOLARI S.U.A. - contravaloarea lucrărilor executate și cheltuieli de staționare a șalupei SRS 573 pe cală până la data de 8 februarie 2008 și 262.890 DOLARI S.U.A. - cheltuieli de staționare a șalupei SRS 573 pe cală pentru perioada cuprinsă între 8 februarie 2008 și 28 martie 2011, la care se adaugă taxa zilnică de coborâre de pe cală - de 310 DOLARI S.U.A.

și cheltuielile de judecată legate de proces. Reconvențional, pârâta a solicitat rezoluțiunea contractului din culpa exclusivă a societății reclamante - care nu a respectat termenele de execuție, a blocat unilateral lucrările și a indisponibilizat bunul - și obligarea reclamantei la plata sumei de 93.776 RON - penalități zilnice de întârziere de 0,15 % aferente perioadei 1 martie 2007 - 13 noiembrie 2008, calculate la valoarea lucrărilor rămase neexecutate, cât și a contravalorii lipsei de folosință a bunului pentru aceeași perioadă, prejudiciul suferit estimat fiind de 180.500 de lei; în drept au fost invocate dispozițiile art. 969-970 și 998 C. civ. Prin Sentința civilă nr. 33 din 24 mai 2011, atât cererea principală cât și cererea reconvențională au fost respinse ca nefondate de Tribunalul Constanta.

Prima instanță a constat că atât reclamanta, cât și pârâta reconvenientă și-au încălcat obligațiile legale și cele asumate prin contractul nr. 2 din 15 ianuarie 2007: - reclamanta a încălcat dispozițiile impuse de art. 6 și 27 din O.G.

nr. 60/1997, care prevăd obligația respectării în orice împrejurare a normelor de prevenire și stingere a incendiilor, astfel încât să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și mediul precum și îndatorirea examinării sistematice și calificate a dispozitivelor, echipamentelor și instalațiilor tehnologice pentru identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu, în condițiile prevăzute de reglementările specifice; aceste dispoziții legale se coroborează cu obligațiile care trebuiau respectate de către ambele părți (iar nu numai de către pârâtă), potrivit anexei nr. 2 la contract și a art. 2.3 și 3.1 din convenția nr. 2/2007, de a nu permite intrarea în șantier a navei fără certificatul LIBER DE GAZ, ori cu reziduuri sau încărcături periculoase în tancuri; or, reclamanta a procedat la primirea nave în șantier fără actele de identitate a navei și fără certificatul amintit, conduită contrară atât legii, convenției părților și uzurilor portuare în privința reparației de nave; - în egală măsură, reclamanta a încălcat dispozițiile art. 2.4, 3.2 și 4.2 din contract, procedând la efectuarea de lucrări pentru care părțile nu au stabilit cantitatea și prețul acestora; - pârâta a încălcat la rândul său aceleași dispoziții legale și convenționale legate de prezentarea certificatului GAS FREE,

omițând de asemenea a desemna un reprezentant pentru asigurarea derulării relației contractuale, a lua măsuri pentru inspecția tehnică și clasificarea navei, operațiuni fără de care stabilirea cantităților de lucrări și finalizarea contractului nu erau posibile, aspecte relevate de către expertul maritim; - atât reclamanta cât și pârâta reconvenientă se află în culpă contractuală pentru neexecutarea contractului de reparații nave; aceeași soluție au primit-o și cererile de repunere a părților în situația anterioară încheierii actului, pentru trei considerente - rezilierea nu este aplicabilă, având și efecte pentru viitor iar restituirea navei în starea inițială reprezintă un fapt imposibil de realizat, bunul fiind supus deja unor transformări fizice ca efect al reparațiilor deja efectuate; - în ceea ce privește pretinsul prejudiciu încercat de către pârâtă prin imposibilitatea exploatării comerciale a navei, s-a reținut că înainte de intrarea în șantier nava nu era clasificată și nu avea pavilion, nefiind înscrisă în evidența Autorității Navale Române și nici a căpităniei portului; prin urmare, atât timp cât nici înainte de predarea ei către reclamantă și nici măcar la acest moment - al pronunțării sentinței - ea nu este susceptibilă de a servi scopului lucrativ pentru care a fost achiziționată de către pârâta reconvenientă, nefiind în stare de flotabilitate,

condițiile impuse de art. 998 - 999 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite; în concret, lipsește paguba produsă pârâtei prin fapta reclamantei, care ar consta în nerespectarea termenului de execuție a lucrărilor inițiale. Soluția a fost atacată cu apel de către SC Ș.N.M. SA și de către SC L.E. SRL. Prin Decizia civilă nr. 12/MF din 24 octombrie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile ca nefondate. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut, în ce privește apelul SC L.E. SRL că reclamanta a încălcat dispozițiile impuse de art. 6 și 27 din O.G. nr. 60/1997.

Apelanta a apreciat că nu a încălcat această obligație și că a luat toate măsurile pentru respectarea normelor de Protecția muncii și măsurile de asigurare contra incendiilor pe șalupă, însă nu se contestă în nici un fel faptul că nu a avut certificatul „Liber de gaz", obligație care îi revenea și potrivit contractului încheiat între părți. îndeplinirea cerinței din art. 3.1 din contractul nr. 2/2007 - „beneficiarul va trimite nava în șantierul executantului fără gaze, reziduuri și/sau balast murdar în tancurile de marfa sau în magazii și fără să existe la bord încărcături periculoase" nu putea fi probată decât cu existența acestui certificat eliberat în condițiile legii. Obligația privea inclusiv lucrările inițiale, despre care apelanta afirmă că puteau fi executate și în lipsa certificatului.

Instanța a mai reținut că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 2.4, 3.2 și 4.2 din contract. Așa cum s-a stabilit și în expertiza efectuată în cauză, reclamanta a emis către pârâtă, la data de 2 februarie 2007, prin fax, o ofertă pentru 14 lucrări suplimentare, din care pârâta a achiesat la două -demontarea brâului de lemn și demontarea și remontarea cârmei, la alte prețuri decât cele propuse de către reclamantă, dar reclamanta a înțeles să efectueze, la cererea verbală a reprezentantului legal al societății, o serie de lucrări. În consecință, s-a trecut la efectuarea lucrărilor în alte condiții decât cele expres prevăzute în art. 2.4, 3.2 și 4.2 din contract, beneficiarul neaprobând oferta de preț.

Respingerea celorlalte cereri derivă din respingerea cererii principale, prima instanță constatând că reclamanta nu și-a respectat propriile obligații care au determinat staționarea șalupei și costuri peste cele reale. În ceea ce privește apelul pârâtei, instanța a reținut încălcarea dispozițiilor legale și convenționale legate de prezentarea certificatului GAS FREE, omițând a desemna un reprezentant pentru asigurarea derulării relației contractuale, a lua măsuri pentru inspecția tehnică și clasificarea navei, operațiuni fără de care stabilirea cantităților de lucrări și finalizarea contractului nu erau posibile, aspecte relevate de către expertul maritim. Nici această parte nu neagă lipsa certificatului, considerând că era doar o formalitate care putea fi îndeplinită și de intimata reclamantă.

Neprezentarea acestuia constituie însă o încălcare a prevederilor art. 3.1 din contractul nr. 2/2007. Faptul că se puteau accepta comenzi verbale nu înlătură respectarea celorlalte obligații legate de stabilire a cantităților de lucrări și prețul acestora, care se puteau efectua doar în scris. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți. Reclamanta SC Ș.N.M. SA a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în tot a cererii principale și menținerea soluției de respingere a apelului declarat de SC L.E. SRL, și pe cale de consecință menținerea soluției instanței de fond de respingere în tot ca nefondată a cererii reconvenționale. În temeiul prevederilor art. 274 C. proc.

civ., a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond, apel și recurs. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, că: - Motivarea instanței de apel nu este lămuritoare în ceea ce privește criticile aduse de recurentă sentinței de fond. Astfel, instanța de apel se limitează doar la a enumera obligațiile reținute de instanța de fond că ar fi fost încălcate de recurentă fără a aprecia asupra legalității și temeiniciei acestora. - S-a reținut în mod greșit că recurenta ar fi încălcat dispozițiile art. 6 și 27 din O.G. nr. 60/1997, cu referire, de asemenea și la dispozițiile art. 2.3 și 3.1 din Convenția nr. 2/2007 și anexa nr. 2 la contract.

Recurenta a luat toate măsurile de asigurare a respectării Normelor de Protecția Muncii și măsuri de asigurare contra incendiilor pe navă, în locurile în care se desfășoară activități pentru efectuarea lucrărilor de reparații. Anterior încheierii contractului pârâta a comandat printr-o notă datată 12 ianuarie 2007 doar trei lucrări principale, lucrări ce nu necesitau certificatul de GAS FREE. La data de 5 februarie 2007 s-a întocmit actul de constatare nr. 6 în care se menționează că „deoarece zonele unde trebuie înlocuite tablele includ tancuri de combustibil și conțin CM se va solicita beneficiarului certificatul GAS FREE". Când a fost necesar acest certificat a fost solicitat de reclamantă pârâtei, însă aceasta nu s-a conformat, motiv pentru care lucrările au fost sistate tocmai pentru a nu primejdui viața, bunurile și mediul înconjurător.

Mai mult obligația obținerii certificatului GAS FREE îi revenea pârâtei. - S-a reținut în mod greșit că recurenta ar fi încălcat dispozițiile art. 2.4, 3.2 și 4.2 din contract. Din corespondența purtată între cele 2 părți, cât și din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că părțile au stabilit prin contract efectuarea unor lucrări de andocare la șalupa SRS 573, cu obligația beneficiarului de a recepționa și de a achita contravaloarea lucrărilor executate conform prețurilor unitare menționate în anexa 1. Părțile au stabilit cantitatea și prețul acestora, lucrări ce s-au executat până la momentul la care trebuiau efectuate cele ce necesitau certificatul de GAS FREE.

La data de 31 ianuarie 2007 a fost completat actul de intrare -ieșire al șalupei SRS 573. - Recurenta a atenționat pârâta cu privire la certificatul de „GAS FREE" și prin fax 433F la 9 martie 2007 dar fără răspuns din partea beneficiarului până aproape de data planificării inspecției la bordul șalupei de către expertul tehnic al instanței. - Din concluziile raportului de expertiză, chiar și după obiecțiunile formulate de pârâtă a rezultat că valoarea pe care beneficiarul trebuie să o achite este de 326.694 Dolari S.U.A. (fără TVA) plătibil la cursul oficial al BNR de la data efectuării plății. Expertul tehnic a stabilit că recurenta nu putea să continue lucrările la șalupă fără sprijinul beneficiarului, dat fiind obligațiile contractuale ale acestuia, care nu au fost respectate de către SC L.E.

SRL conform contractului de reparații nr. 2/2007. - Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au interpretat în mod greșit concluzia expertului (de la alin. (2), pag. 6 din raportul de expertiză) fără să rețină răspunsul la obiectivul nr. 3 de la pag. 12 al aceluiași raport și anume acela că nu există lucrări de reparații neefectuate din vina șantierului care să fi fost comandate sau agreate ferm în scris de către pârâtă. Pârâta SC L.E. SRL a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii cererii reconvenționale și obligarea intimatei SC Ș.N.M.

SA la plata sumei de 93776 RON - penalități de întârziere de 0,15% pe zi aferente perioadei 1 martie 2007 - 13 noiembrie 2008 și în continuare până la executarea tuturor lucrărilor, plus 180.506 RON contravaloarea lipsei de folosință a șalupei remorcher, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea în fapt a recursului, pârâta a susținut, în esență, că în luarea acestei hotărâri instanța de apel greșit a pornit de la concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, aspectele relevate de expertiză nu sunt cele care au condus la neexecutarea contractului încheiat între părți. - Instanțele au interpretat greșit contractul comercial nr. 2 din 15 ianuarie 2007 și au schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Instanța trebuia să constate că șantierul a încălcat cu bună știință contractul, deși pe durata de executare a lucrărilor niciuna dintre părți nu a notificat pe cealaltă cu privire la nerealizarea vreunei obligații, toate pretențiile șantierului fiind ridicate după data de 1 martie 2007, data finală a contractului, dar când lucrurile nu erau terminate de executat. - Instanța de apel neanalizând corect contractul nr. 2/2007 și plecând doar de la susținerile expertizei tehnice a dat o soluție greșită, pretențiile recurentei fiind conforme acestui contract. - Instanța de apel datorită greșitei interpretări a contractului nr. 2/2007 dată de expertul tehnic a plecat de la premise greșite, încălcând clauzele contractuale negociate de părți.

Cerința prevăzută de art. 3.1 din contract a fost respectată, șantierul primind nava fără gaze, reziduuri, balast și a executat o serie de lucrări, neexistând nici o obligație în sarcina recurentei să aibă certificat GAS FREE. - Instanța de apel și-a întemeiat convingerile numai pe baza concluziilor extrase din raportul de expertiză tehnică, raport pe care recurenta l-a contestat. Recurenta SC Ș.N.M. SA a formulat întâmpinare la cererea de recurs depusă de recurenta-pârâtă SC L.E. SRL, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recurenta SC L.E. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului reclamantei ca nefondat. Recursurile sunt nefondate. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă și pârâtă.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă se constată că acesta nu a fost întemeiat în drept, însă dezvoltarea motivelor cererii de recurs face posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține că este nefondat. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. are în vedere modificarea hotărârii care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Analizând motivele de recurs Înalta Curte constată că niciuna dintre aceste ipoteze nu este incidentă, întrucât instanța de apel a analizat și argumentat criticile aduse de reclamantă sentinței de fond în ce privește obligațiile reținute că ar fi fost încălcate prin raportare la împrejurările de fapt esențiale ale cauzei, la normele aplicabile în materie și la clauzele contractuale, așa cum rezultă din considerentele deciziei, în cuprinsul cărora nu există motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Și motivul de recurs fundamentat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanța de apel a aplicat și interpretat corect clauzele convenției nr. 2/2007 și anexele la aceasta, prevederile O.G.

nr. 60/1997 și Regulamentului de exploatare portuară a porturilor maritime românești aprobat de Direcția Generală Transport Naval din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței prin Ordinul nr. 956/2003 reținând în mod judicios, în raport de starea de fapt stabilită, că reclamanta a încălcat obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 6 și 27 din O.G.

nr. 60/1997 coroborate cu dispozițiile clauzelor contractuale cuprinse în art. 2.3 și 3.1, 2.4, 3.2, 4.2 din convenția nr. 2/2007 și anexa nr. 2, și prevederilor art. 224 din Regulamentul de exploatare portuară a porturilor maritime românești aprobat de Direcția Generală Transport Naval din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței prin Ordinul nr. 956/2003, în condițiile în care reclamanta a procedat la primirea navei în șantier fără actele de identitate a navei și fără certificatul „GAS FREE" și la efectuarea de lucrări pentru care părțile nu au stabilit cantitatea și prețul acestora, conduită contrară atât legii, convenției părților și uzanțelor portuare în privința reparației de nave.

În mod legal instanța de apel a respins criticile recurentei în sensul că lucrările inițiale nu necesitau existenta certificatului „Liber de gaz" în condițiile în care îndeplinirea cerinței din art. 3.1 din contract nu putea fi probată decât cu existența acestui certificat eliberat în condițiile legii, obligatoriu și pentru lucrările inițiale. Corect s-a reținut de instanța de apel și obligația comună a părților în obținerea certificatului „Liber de gaz". Restul criticilor ce vizează reaprecierea probelor, respectiv a expertizei întocmită în cauză și schimbarea situației de fapt reținută de instanța de fond și apel nu pot face obiect de analiză în recurs, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ., prin O.U.G. nr. 138/2002. Recursul declarat de pârâta SC L.E. SRL este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Motivul de recurs fundamentat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținut deoarece instanța în limitele art. 969 C. civ. a interpretat corect convenția nr. 2 din 15 ianuarie 2007 încheiată între părțile în litigiu, nefiind schimbată natura juridică a acesteia, clauzele fiind aplicate așa cum au fost concepute și redactate de părți în acord cu dispozițiile legale în materie.

Instanța de apel interpretând clauzele contractuale nu a trecut peste voința clar exprimată a părților și nu a nesocotit principiul înscris în art. 969 când a reținut că pârâta - reconvenientă a încălcat dispozițiile legale și convenționale legate de prezentarea certificatului „GAS FREE", de desemnarea unui reprezentant pentru asigurarea derulării relației contractuale de luare a măsurilor pentru inspecția tehnică și clasificarea navei, operațiuni fără de care stabilirea cantităților de lucrări și finalizarea contractului nu erau posibile. Ca atare instanța de apel a constatat corect că pârâta și-a încălcat obligațiile legale și asumate prin contractul nr. 2 din 15 ianuarie 2007, nefiind aplicabil nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Criticile ce vizează modul de apreciere de către instanța de apel a concluziilor raportului de expertiză nu se circumscriu aspectelor de nelegalitate ale hotărârii atacate încât nu pot face obiect de analiză în recurs. Pentru considerentele expuse în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de reclamanta SC Ș.N.M. SA Mangalia și pârâta SC L.E. SRL Mangalia, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC Ș.N.M. SA Mangalia și de pârâta SC L.E. SRL Mangalia împotriva Deciziei civile nr. 12/MF din 24 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG