ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 192/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 192/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 5182/118/29 mai 2007,

astfel cum a fost modificată și întregită la termenul din 10 mai 2011,

reclamanta SC Ș.N.M. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC L.E. SRL să

se dispună rezoluțiunea contractului nr. 2 din 24 mai 2007 din culpa exclusivă

a societății pârâte precum și repunerea în situația anterioară încheierii

operațiunii juridice în sensul coborârii navei la apă și al obligării pârâtei

la plata echivalentului în lei a sumelor de 63.494 DOLARI S.U.A. -

contravaloarea lucrărilor executate și cheltuieli de staționare a șalupei SRS

573 pe cală până la data de 8 februarie 2008 și 262.890 DOLARI S.U.A. -

cheltuieli de staționare a șalupei SRS 573 pe cală pentru perioada cuprinsă

între 8 februarie 2008 și 28 martie 2011, la care se adaugă taxa zilnică de

coborâre de pe cală - de 310 DOLARI S.U.A. și cheltuielile de judecată legate

de proces.

Reconvențional,

pârâta a solicitat rezoluțiunea contractului din culpa exclusivă a societății

reclamante - care nu a respectat termenele de execuție, a blocat unilateral

lucrările și a indisponibilizat bunul - și obligarea reclamantei la plata sumei

de 93.776 RON - penalități zilnice de întârziere de 0,15 % aferente perioadei 1

martie 2007 - 13 noiembrie 2008, calculate la valoarea lucrărilor rămase

neexecutate, cât și a contravalorii lipsei de folosință a bunului pentru

aceeași perioadă, prejudiciul suferit estimat fiind de 180.500 de lei; în drept

au fost invocate dispozițiile art. 969-970 și 998 C. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 33 din 24 mai 2011, atât cererea principală cât și cererea reconvențională

au fost respinse ca nefondate de Tribunalul Constanta.

Prima instanță a

constat că atât reclamanta, cât și pârâta reconvenientă și-au încălcat

obligațiile legale și cele asumate prin contractul nr. 2 din 15 ianuarie 2007:

- reclamanta a

încălcat dispozițiile impuse de art. 6 și 27 din O.G. nr. 60/1997, care prevăd

obligația respectării în orice împrejurare a normelor de prevenire și stingere

a incendiilor, astfel încât să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor,

viața, bunurile și mediul precum și îndatorirea examinării sistematice și

calificate a dispozitivelor, echipamentelor și instalațiilor tehnologice pentru

identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu, în condițiile

prevăzute de reglementările specifice; aceste dispoziții legale se coroborează

cu obligațiile care trebuiau respectate de către ambele părți (iar nu numai de

către pârâtă), potrivit anexei nr. 2 la contract și a art. 2.3 și 3.1 din

convenția nr. 2/2007, de a nu permite intrarea în șantier a navei fără certificatul

LIBER DE GAZ, ori cu reziduuri sau încărcături periculoase în tancuri; or,

reclamanta a procedat la primirea nave în șantier fără actele de identitate a

navei și fără certificatul amintit, conduită contrară atât legii, convenției

părților și uzurilor portuare în privința reparației de nave;

- în egală măsură,

reclamanta a încălcat dispozițiile art. 2.4, 3.2 și 4.2 din contract, procedând

la efectuarea de lucrări pentru care părțile nu au stabilit cantitatea și

prețul acestora;

- pârâta a încălcat

la rândul său aceleași dispoziții legale și convenționale legate de prezentarea

certificatului GAS FREE, omițând de asemenea a desemna un reprezentant pentru

asigurarea derulării relației contractuale, a lua măsuri pentru inspecția

tehnică și clasificarea navei, operațiuni fără de care stabilirea cantităților

de lucrări și finalizarea contractului nu erau posibile, aspecte relevate de

către expertul maritim;

- atât reclamanta cât

și pârâta reconvenientă se află în culpă contractuală pentru neexecutarea

contractului de reparații nave; aceeași soluție au primit-o și cererile de

repunere a părților în situația anterioară încheierii actului, pentru trei

considerente - rezilierea nu este aplicabilă, având și efecte pentru viitor iar

restituirea navei în starea inițială reprezintă un fapt imposibil de realizat,

bunul fiind supus deja unor transformări fizice ca efect al reparațiilor deja

efectuate;

- în ceea ce privește

pretinsul prejudiciu încercat de către pârâtă prin imposibilitatea exploatării

comerciale a navei, s-a reținut că înainte de intrarea în șantier nava nu era

clasificată și nu avea pavilion, nefiind înscrisă în evidența Autorității

Navale Române și nici a căpităniei portului; prin urmare, atât timp cât nici

înainte de predarea ei către reclamantă și nici măcar la acest moment - al

pronunțării sentinței - ea nu este susceptibilă de a servi scopului lucrativ

pentru care a fost achiziționată de către pârâta reconvenientă, nefiind în

stare de flotabilitate, condițiile impuse de art. 998 - 999 C. civ. pentru angajarea

răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite; în concret, lipsește paguba

produsă pârâtei prin fapta reclamantei, care ar consta în nerespectarea

termenului de execuție a lucrărilor inițiale.

Soluția a fost

atacată cu apel de către SC Ș.N.M. SA și de către SC L.E. SRL.

Prin Decizia civilă

nr. 12/MF din 24 octombrie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile ca nefondate.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut, în ce privește apelul SC L.E. SRL că

reclamanta a încălcat dispozițiile impuse de art. 6 și 27 din O.G. nr. 60/1997.

Apelanta a apreciat că nu a încălcat această obligație și că a luat toate

măsurile pentru respectarea normelor de Protecția muncii și măsurile de

asigurare contra incendiilor pe șalupă, însă nu se contestă în nici un fel

faptul că nu a avut certificatul „Liber de gaz", obligație care îi revenea

și potrivit contractului încheiat între părți. îndeplinirea cerinței din art.

3.1 din contractul nr. 2/2007 - „beneficiarul va trimite nava în șantierul

executantului fără gaze, reziduuri și/sau balast murdar în tancurile de marfa

sau în magazii și fără să existe la bord încărcături periculoase" nu putea

fi probată decât cu existența acestui certificat eliberat în condițiile legii.

Obligația privea inclusiv lucrările inițiale, despre care apelanta afirmă că

puteau fi executate și în lipsa certificatului.

Instanța a mai

reținut că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 2.4, 3.2 și 4.2 din

contract.

Așa cum s-a stabilit

și în expertiza efectuată în cauză, reclamanta a emis către pârâtă, la data de

2 februarie 2007, prin fax, o ofertă pentru 14 lucrări suplimentare, din care

pârâta a achiesat la două -demontarea brâului de lemn și demontarea și

remontarea cârmei, la alte prețuri decât cele propuse de către reclamantă, dar

reclamanta a înțeles să efectueze, la cererea verbală a reprezentantului legal

al societății, o serie de lucrări.

În consecință, s-a

trecut la efectuarea lucrărilor în alte condiții decât cele expres prevăzute în

art. 2.4, 3.2 și 4.2 din contract, beneficiarul neaprobând oferta de preț.

Respingerea

celorlalte cereri derivă din respingerea cererii principale, prima instanță

constatând că reclamanta nu și-a respectat propriile obligații care au determinat

staționarea șalupei și costuri peste cele reale.

În ceea ce privește

apelul pârâtei, instanța a reținut încălcarea dispozițiilor legale și

convenționale legate de prezentarea certificatului GAS FREE, omițând a desemna

un reprezentant pentru asigurarea derulării relației contractuale, a lua măsuri

pentru inspecția tehnică și clasificarea navei, operațiuni fără de care

stabilirea cantităților de lucrări și finalizarea contractului nu erau

posibile, aspecte relevate de către expertul maritim.

Nici această parte nu

neagă lipsa certificatului, considerând că era doar o formalitate care putea fi

îndeplinită și de intimata reclamantă. Neprezentarea acestuia constituie însă o

încălcare a prevederilor art. 3.1 din contractul nr. 2/2007.

Faptul că se puteau accepta

comenzi verbale nu înlătură respectarea celorlalte obligații legate de

stabilire a cantităților de lucrări și prețul acestora, care se puteau efectua

doar în scris.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs ambele părți.

Reclamanta SC Ș.N.M.

SA a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate,

în sensul admiterii în tot a cererii principale și menținerea soluției de

respingere a apelului declarat de SC L.E. SRL, și pe cale de consecință

menținerea soluției instanței de fond de respingere în tot ca nefondată a

cererii reconvenționale. În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., a

solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate de judecata în fond, apel și recurs.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, că:

- Motivarea instanței

de apel nu este lămuritoare în ceea ce privește criticile aduse de recurentă

sentinței de fond. Astfel, instanța de apel se limitează doar la a enumera

obligațiile reținute de instanța de fond că ar fi fost încălcate de recurentă

fără a aprecia asupra legalității și temeiniciei acestora.

- S-a reținut în mod

greșit că recurenta ar fi încălcat dispozițiile art. 6 și 27 din O.G. nr.

60/1997, cu referire, de asemenea și la dispozițiile art. 2.3 și 3.1 din

Convenția nr. 2/2007 și anexa nr. 2 la contract. Recurenta a luat toate

măsurile de asigurare a respectării Normelor de Protecția Muncii și măsuri de

asigurare contra incendiilor pe navă, în locurile în care se desfășoară

activități pentru efectuarea lucrărilor de reparații. Anterior încheierii

contractului pârâta a comandat printr-o notă datată 12 ianuarie 2007 doar trei

lucrări principale, lucrări ce nu necesitau certificatul de GAS FREE. La data

de 5 februarie 2007 s-a întocmit actul de constatare nr. 6 în care se

menționează că „deoarece zonele unde trebuie înlocuite tablele includ tancuri

de combustibil și conțin CM se va solicita beneficiarului certificatul GAS

FREE". Când a fost necesar acest certificat a fost solicitat de reclamantă

pârâtei, însă aceasta nu s-a conformat, motiv pentru care lucrările au fost

sistate tocmai pentru a nu primejdui viața, bunurile și mediul înconjurător.

Mai mult obligația obținerii certificatului GAS FREE îi revenea pârâtei.

- S-a reținut în mod

greșit că recurenta ar fi încălcat dispozițiile art. 2.4, 3.2 și 4.2 din

contract. Din corespondența purtată între cele 2 părți, cât și din raportul de

expertiză efectuat în cauză, rezultă că părțile au stabilit prin contract

efectuarea unor lucrări de andocare la șalupa SRS 573, cu obligația

beneficiarului de a recepționa și de a achita contravaloarea lucrărilor

executate conform prețurilor unitare menționate în anexa 1. Părțile au stabilit

cantitatea și prețul acestora, lucrări ce s-au executat până la momentul la

care trebuiau efectuate cele ce necesitau certificatul de GAS FREE. La data de

31 ianuarie 2007 a fost completat actul de intrare -ieșire al șalupei SRS 573.

- Recurenta a

atenționat pârâta cu privire la certificatul de „GAS FREE" și prin fax

433F la 9 martie 2007 dar fără răspuns din partea beneficiarului până aproape

de data planificării inspecției la bordul șalupei de către expertul tehnic al

instanței.

- Din concluziile

raportului de expertiză, chiar și după obiecțiunile formulate de pârâtă a

rezultat că valoarea pe care beneficiarul trebuie să o achite este de 326.694

Dolari S.U.A. (fără TVA) plătibil la cursul oficial al BNR de la data

efectuării plății. Expertul tehnic a stabilit că recurenta nu putea să continue

lucrările la șalupă fără sprijinul beneficiarului, dat fiind obligațiile

contractuale ale acestuia, care nu au fost respectate de către SC L.E. SRL

conform contractului de reparații nr. 2/2007.

- Atât instanța de

fond, cât și instanța de apel au interpretat în mod greșit concluzia expertului

(de la alin. (2), pag. 6 din raportul de expertiză) fără să rețină răspunsul la

obiectivul nr. 3 de la pag. 12 al aceluiași raport și anume acela că nu există

lucrări de reparații neefectuate din vina șantierului care să fi fost comandate

sau agreate ferm în scris de către pârâtă.

Pârâta SC L.E. SRL a

invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a

deciziei recurate în sensul admiterii cererii reconvenționale și obligarea

intimatei SC Ș.N.M. SA la plata sumei de 93776 RON - penalități de întârziere

de 0,15% pe zi aferente perioadei 1 martie 2007 - 13 noiembrie 2008 și în

continuare până la executarea tuturor lucrărilor, plus 180.506 RON contravaloarea

lipsei de folosință a șalupei remorcher, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, pârâta a susținut, în esență, că în luarea acestei hotărâri

instanța de apel greșit a pornit de la concluziile expertizei tehnice efectuate

în cauză, aspectele relevate de expertiză nu sunt cele care au condus la

neexecutarea contractului încheiat între părți.

- Instanțele au

interpretat greșit contractul comercial nr. 2 din 15 ianuarie 2007 și au

schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Instanța trebuia

să constate că șantierul a încălcat cu bună știință contractul, deși pe durata

de executare a lucrărilor niciuna dintre părți nu a notificat pe cealaltă cu

privire la nerealizarea vreunei obligații, toate pretențiile șantierului fiind

ridicate după data de 1 martie 2007, data finală a contractului, dar când

lucrurile nu erau terminate de executat.

- Instanța de apel

neanalizând corect contractul nr. 2/2007 și plecând doar de la susținerile

expertizei tehnice a dat o soluție greșită, pretențiile recurentei fiind

conforme acestui contract.

- Instanța de apel

datorită greșitei interpretări a contractului nr. 2/2007 dată de expertul

tehnic a plecat de la premise greșite, încălcând clauzele contractuale

negociate de părți. Cerința prevăzută de art. 3.1 din contract a fost

respectată, șantierul primind nava fără gaze, reziduuri, balast și a executat o

serie de lucrări, neexistând nici o obligație în sarcina recurentei să aibă

certificat GAS FREE.

- Instanța de apel

și-a întemeiat convingerile numai pe baza concluziilor extrase din raportul de

expertiză tehnică, raport pe care recurenta l-a contestat.

Recurenta SC Ș.N.M.

SA a formulat întâmpinare la cererea de recurs depusă de recurenta-pârâtă SC

L.E. SRL, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta SC L.E. SRL

a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului reclamantei ca

nefondat.

Recursurile sunt

nefondate.

Din examinarea

motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă și pârâtă.

În ceea ce privește

recursul declarat de reclamantă se constată că acesta nu a fost întemeiat în

drept, însă dezvoltarea motivelor cererii de recurs face posibilă încadrarea

lor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Examinând hotărârea

atacată din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că este nefondat.

Art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. are în vedere modificarea hotărârii care nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura

pricinii.

Analizând motivele de

recurs Înalta Curte constată că niciuna dintre aceste ipoteze nu este

incidentă, întrucât instanța de apel a analizat și argumentat criticile aduse

de reclamantă sentinței de fond în ce privește obligațiile reținute că ar fi

fost încălcate prin raportare la împrejurările de fapt esențiale ale cauzei, la

normele aplicabile în materie și la clauzele contractuale, așa cum rezultă din

considerentele deciziei, în cuprinsul cărora nu există motive contradictorii

sau străine de natura pricinii.

Și motivul de recurs

fundamentat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanța de

apel a aplicat și interpretat corect clauzele convenției nr. 2/2007 și anexele

la aceasta, prevederile O.G. nr. 60/1997 și Regulamentului de exploatare

portuară a porturilor maritime românești aprobat de Direcția Generală Transport

Naval din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței

prin Ordinul nr. 956/2003 reținând în mod judicios, în raport de starea de fapt

stabilită, că reclamanta a încălcat obligațiile prevăzute de dispozițiile art.

6 și 27 din O.G. nr. 60/1997 coroborate cu dispozițiile clauzelor contractuale

cuprinse în art. 2.3 și 3.1, 2.4, 3.2, 4.2 din convenția nr. 2/2007 și anexa

nr. 2, și prevederilor art. 224 din Regulamentul de exploatare portuară a

porturilor maritime românești aprobat de Direcția Generală Transport Naval din

cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței prin

Ordinul nr. 956/2003, în condițiile în care reclamanta a procedat la primirea

navei în șantier fără actele de identitate a navei și fără certificatul „GAS

FREE" și la efectuarea de lucrări pentru care părțile nu au stabilit

cantitatea și prețul acestora, conduită contrară atât legii, convenției

părților și uzanțelor portuare în privința reparației de nave.

În mod legal instanța

de apel a respins criticile recurentei în sensul că lucrările inițiale nu

necesitau existenta certificatului „Liber de gaz" în condițiile în care

îndeplinirea cerinței din art. 3.1 din contract nu putea fi probată decât cu

existența acestui certificat eliberat în condițiile legii, obligatoriu și

pentru lucrările inițiale. Corect s-a reținut de instanța de apel și obligația

comună a părților în obținerea certificatului „Liber de gaz".

Restul criticilor ce

vizează reaprecierea probelor, respectiv a expertizei întocmită în cauză și

schimbarea situației de fapt reținută de instanța de fond și apel nu pot face

obiect de analiză în recurs, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ., prin O.U.G. nr. 138/2002.

Recursul declarat de

pârâta SC L.E. SRL este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Motivul de recurs

fundamentat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținut deoarece

instanța în limitele art. 969 C. civ. a interpretat corect convenția nr. 2 din

15 ianuarie 2007 încheiată între părțile în litigiu, nefiind schimbată natura

juridică a acesteia, clauzele fiind aplicate așa cum au fost concepute și

redactate de părți în acord cu dispozițiile legale în materie.

Instanța de apel

interpretând clauzele contractuale nu a trecut peste voința clar exprimată a

părților și nu a nesocotit principiul înscris în art. 969 când a reținut că

pârâta - reconvenientă a încălcat dispozițiile legale și convenționale legate

de prezentarea certificatului „GAS FREE", de desemnarea unui reprezentant

pentru asigurarea derulării relației contractuale de luare a măsurilor pentru

inspecția tehnică și clasificarea navei, operațiuni fără de care stabilirea

cantităților de lucrări și finalizarea contractului nu erau posibile.

Ca atare instanța de

apel a constatat corect că pârâta și-a încălcat obligațiile legale și asumate

prin contractul nr. 2 din 15 ianuarie 2007, nefiind aplicabil nici motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile ce vizează

modul de apreciere de către instanța de apel a concluziilor raportului de

expertiză nu se circumscriu aspectelor de nelegalitate ale hotărârii atacate

încât nu pot face obiect de analiză în recurs.

Pentru considerentele

expuse în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge recursurile declarate de reclamanta SC Ș.N.M. SA Mangalia și pârâta SC

L.E. SRL Mangalia, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SC Ș.N.M. SA Mangalia și de pârâta SC L.E. SRL Mangalia

împotriva Deciziei civile nr. 12/MF din 24 octombrie 2011, pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG