ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1809/2013

Deliberând,

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată Ia data de 24 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția

a ll-a civilă, de contencios administrative și fiscal, reclamanta R.N.P.R. - Direcția

Silvică M. în contradictoriu cu pârâta CN T. SA - Sucursala de Transport C., a

solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună obligarea

pârâtei Ia plata sumei de 1.110.734,79 RON, reprezentând contravaloarea

terenurilor, pierderii de creștere și întocmirea documentației pentru scoaterea

din fondul forestier național, conform facturii din 19 din noiembrie 2010.

Prin sentința

nr. 25 din data 29 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a

ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7697/101/2011,

a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta R.N.P.R. - Direcția Silvica

M. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 632,40 RON, reprezentând

cheltuieli întocmire documentație.

În motivarea hotărârii,

prima instanță a reținut, că pârâta CN T. SA - Sucursala de Transport C., a solicitat

reclamantei scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeței de 0,9545 ha

pădure amplasată pe raza Ocolului Silvic V.M. pentru realizarea obiectivului energetic

„Optimizare RET în zona Drobeta Tr. Severin prin realizarea unei stații de conexiuni

220kv Ostrovu Mare - LEA 220 kv RET-Ostrovu Mare".

S-a reținut că

potrivit fișei tehnice din 04 noiembrie 2010 întocmită de Ocolul Silvic V.M., pentru

ocuparea definitivă a terenurilor forestiere au fost calculate următoarele obligații

bănești în sarcina pârâtei: - taxa pe care titularul aprobării trebuie să o depună

în Fondul de ameliorare a fondului funciar în valoare de 74.619,71 RON; contravaloarea

pierderii de creștere în sumă totală de 1.092.028,30 Iei și cheltuieli pentru

întocmirea documentației în cuantum de 632,40 RON.

Cu ordinul de

plată din 19 noiembrie 2010 CN T. SA - Sucursala de Transport C. a plătit suma

de 74.619,71 RON, reprezentând taxa cedare definitivă conform fișei tehnice din

2010.

La data de 19

noiembrie 2010, I.T.R.S.V. Râmnicu Vîlcea a emis decizia prin care a aprobat

scoaterea definitivă din fondul forestier național a terenului în suprafață de

0,9549 ha aflat în pioprietatea publică a statului, administrate de Direcția Silvică

M. prin Ocolul Silvic V.M.

A mai aprobat

defrișarea vegetației forestiere pe suprafața de 0,9549 ha, fișa tehnică de transmitere-defrișare

din 04 noiembrie 2010.

Potrivit aceleiași

decizii, predarea terenului se va face în baza procesului-verbal de predare-primire

de Ocolul Silvic V.M. către CN T. SA - Sucursala de Transport C. și numai după ce

beneficiarul a achitat toate obligațiile bănești prevăzute de lege.

Conform art. 3

din decizie, aceasta este valabilă cu condiția menținerii soluției de amplasare

a obiectivului și a respectării prevederilor deciziei etapei de încadrare din 30

iulie 2010 emisă de A.P.M. Mehedinți pentru scoaterea definitivă a terenului în

suprafață de 0,9549 ha din fondul forestier național.

S-a constatat

că în baza deciziei menționate anterior, a fost emisă factura din 19 noiembrie 2010

pentru suma de 1.110.734,79 RON compusă din: 880.667,98 RON reprezentând contravaloarea

terenurilor (la care se adaugă TVA de 211.360,32 RON); 14.575,88 RON reprezentând

contravaloarea pierderii de creștere (Ia care se adaugă TVA de 3.948,21 RON) și

suma de 510 RON reprezentând cheltuieli pentru întocmirea documentației (la care

se adaugă TVA de 122,40 RON).

Prima instanță

a apreciat că pârâta refuză plata contravalorii facturii menționate, motivat de

faptul că nu datorează această sumă întrucât, pe de o parte, ca urmare a apariției

litigiului, a optat pentru schimbarea soluției și alegerea unui alt traseu care

să ocolească terenurile reclamantei, astfel încât nu a mai solicitat predarea terenului,

iar pe de altă parte, potrivit art. 12 din Legea nr. 210/2010 scoaterea terenurilor

necesare pentru lucrările definite Ia art. 2 din fondul forestier se exceptează

de la plata taxelor.

Potrivit contractului

de prestări servicii încheiat la data de 13 octombrie 2011 între CN T. SA - Sucursala

de Transport C. și SC E.E. SA, s-a demarat procedura pentru întocmirea proiectului

tehnic pentru LEA 220 kv

RET - Ostrovu

Mare, obținându-se ulterior și certificatul de urbanism pentru executarea acestei

lucrări ce va traversa teritoriile administrative G., G.R., J., V. și V.M..

S-a reținut că

pârâta a schimbat soluția de amplasare a obiectivului, și prin urmare, decizia din

19 noiembrie 2010 prin care se aprobă scoaterea definitivă din fondul forestier

a terenului in suprafață de 0,9549 ha localizat își pierde valabilitatea, conform

dispoziției art. 3.

Avându-se în vedere

că terenul nu va mai fi scos din fondul forestier, s-a apreciat că pârâta nu mai

datorează reclamantei contravaloarea terenului și contravaloarea pierderii de creștere,

obligații bănești calculate în temeiul art. 41 alin. (1) lit. b) și c) din Legea

nr. 46/2008 privind C. silvic.

Raportat și la

prevederile art. 41 alin. (1) Iit. a) din C. silvic, instanța de fond a reținut

că plata taxei de scoatere definitivă a terenului din fondul forestier s-a făcut

anterior emiterii deciziei de aprobare a scoaterii definitive a terenului din fondul

forestier și prin urmare, nu se poate reține că s-a acceptat plata sumei menționate

în factură ca urmare a achitării acestei taxe.

În ceea ce privește

suma de 632,40 RON reprezentând contravaloarea întocmirii documentației pentru scoaterea

terenului din fondul forestier, sumă menționată în factura din 2010, s-a apreciat

că aceasta este datorată de către pârâtă, documentația fiind întocmită ca urmare

a solicitării acesteia de scoatere a terenului din fondul forestier. Faptul că pârâta

a optat pentru schimbarea soluției de amplasare a obiectivului ulterior efectuării

cheltuielilor de către reclamantă pentru întocmirea documentației, s-a apreciat

că nu poate fi imputată acesteia din urmă și, în consecință, pârâta are obligația

de plată a sumei menționate anterior.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta R.N.P.R. - Direcția Silvică M., a declarat apel, care,

prin decizia nr. 80/2012 din 5 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția a II-a civilă, a fost respins, ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, în concordanță cu cele reținute de instanța de fond, instanța de control

judiciar a constatat, în esență, că potrivit deciziei din 2010, în baza căreia s-a

emis factura din 19 noiembrie 2010, decizia este valabilă cu condiția menținerii

soluției de amplasare a obiectivului.

S-a mai constatat

că amplasarea liniei electrice pe alt traseu care ocolește terenurile forestiere,

rezultă din cuprinsul certificatului de urbanism eliberat de Consiliul Județean

M. unde se prevede că folosința actuală și destinația conform PUG-urilor aprobate,

este aceea de terenuri agricole, zonă căi comunicație rutieră, zonă ape (...), fără

să fie menționată și categoria teren forestier.

Schimbând amplasamentul

obiectivului pentru care a solicitat scoaterea terenului din categoria fond forestier,

terenul rămâne la apelanta reclamantă, nemaifiind defrișat, așa încât intimatei

pârâte nu-i mai revine obligația de a achita sumele din factură, neacordate de

tribunal.

În termen legal,

împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta R.N.P.R. - Direcția Silvică M.

a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea verificării veridicității traseului

alternativ, iar pe fond, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.110.734,79 RON.

În motivarea recursului,

reclamanta susține, în esență, că prin decizia din 19 noiembrie 2010,

Autoritatea Publică Centrală care răspunde de silvicultură a aprobat scoaterea temporară

din fondul forestier național a suprafeței de 0,9549 ha și în temeiul art. 42

alin. (2) din C. silvic, Direcția Silvică M. a emis factura din 19 noiembrie 2010

pentru plata sumei de 1.110.734,79 RON.

Precizează că

pârâta nu a contestat factura emisă, ambele instanțe reținând în mod eronat făptul

că factura menționată anterior nu a fost recunoscută și nici plătită parțial.

În opinia recurentei,

instanța de fond s-a aflat în eroare și în privința traseului, întrucât, traseul

alternativ propus de către pârâtă și reținut de către instanță nu numai că nu este

relevant, însă a indus instanță într-o totală eroare, schimbul traseului fiind imposibil

fără să treacă prin fondul forestier.

La termenul din

24 aprilie 2013, recurenta a precizat că motivele invocate sunt motive de modificare,

ce se încadrează în dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii

reclamantei și obligării pârâtei la 1.110.734,79 RON.

Intimata-pârâtă

CN T. SA - Sucursala de Transport C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat,

în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia

recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate

și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul acțiunii

reclamantei îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 1.110.734,79 RON reprezentând

contravaloarea terenurilor, pierderii de creștere și întocmirea documentației pentru

scoaterea din fondul funciar național, conform facturii din 19 noiembrie 2010.

Cuantumul sumei

de 1.110.734,79 RON s-a stabilit de reclamantă în temeiul deciziei din 19

noiembrie 2010 emisă de I.T.R.S.V. Vâlcea, însă, la pct. 3 din decizie se precizează

că „Prezenta decizie este valabilă cu condiția menținerii soluției de amplasare

a obiectivului și a respectării prevederilor deciziei etapei de încadrare din 20

iulie 2010, emisă de A.P.M. M., pentru scoaterea definitivă a terenului în suprafață

de 0,9549 ha din din fondul forestier național".

Ulterior pârâta

a decis să aleagă un alt traseu pentru construirea liniei electrice, obținând în

acest sens și un certificat de urbanism, din 20 ianuarie 2012, emis de Consiliul

Județean M. în scopul: „Elaborarea documentației tehnice pentru autorizarea executării

lucrărilor de consitucții” Executare lucrare LEA 220 kV d.c. Ostrovu Mare - Ret.,

certificat în care se menționează că, potrivit PUG-urilor aprobate, linia electrică

se va construi pe terenuri proprietate publică și privată situate în extravilan,

pe teritoriul administrativ al comunelor G., G.R., J., V. și al orașului V.M..

Astfel fiind,

în mod legal tribunalul și curtea de apel, au dispus obligarea pârâtei numai la

plata sumei de 632,40 RON, reprezentând contravaloarea documentației întocmită de

reclamantă, la cererea pârâtei, pentru construirea liniei electrice pe terenurile

administrate de reclamantă, sumă care nu a fost contestată de pârâtă, respingând,

în mod legal, restul pretențiilor reclamantei, ca nejustificate, atât timp cât condițiile

precitate, impuse de decizia din 19 noiembrie 2010 privind stabilirea cuantumului

obligațiilor pârâtei, în situația în care linia electrică s-ar fi construit pe terenurile

deținute de reclamantă, nu mai sunt îndeplinite.

Schimbarea amplasamentului

obiectivului și anume construirea liniei electrice pe un alt amplasament, cum s-a

arătat mai sus, determină rămânerea fără obiect a pretențiilor reclamantei, care

din acest punct de vedere, nu mai are niciun raport juridic cu pârâta și nu are

niciun prejudiciu.

În raport de

aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate

și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat,

recursul, cu consecința menținerii deciziei curții de apel, întrucât este legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta R.N.P.R. - Direcția Silvică M. împotriva deciziei nr.

80/2012 din 5 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel, secția a II-a civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 aprilie 2013.