ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1809/2013

Deliberând, asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată Ia data de 24 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a ll-a civilă, de contencios administrative și fiscal, reclamanta R.N.P.R. - Direcția Silvică M. în contradictoriu cu pârâta CN T. SA - Sucursala de Transport C., a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Ia plata sumei de 1.110.734,79 RON, reprezentând contravaloarea terenurilor, pierderii de creștere și întocmirea documentației pentru scoaterea din fondul forestier național, conform facturii din 19 din noiembrie 2010. Prin sentința nr. 25 din data 29 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7697/101/2011, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta R.N.P.R.

- Direcția Silvica M. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 632,40 RON, reprezentând cheltuieli întocmire documentație. În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut, că pârâta CN T. SA - Sucursala de Transport C., a solicitat reclamantei scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeței de 0,9545 ha pădure amplasată pe raza Ocolului Silvic V.M. pentru realizarea obiectivului energetic „Optimizare RET în zona Drobeta Tr.

Severin prin realizarea unei stații de conexiuni 220kv Ostrovu Mare - LEA 220 kv RET-Ostrovu Mare". S-a reținut că potrivit fișei tehnice din 04 noiembrie 2010 întocmită de Ocolul Silvic V.M., pentru ocuparea definitivă a terenurilor forestiere au fost calculate următoarele obligații bănești în sarcina pârâtei: - taxa pe care titularul aprobării trebuie să o depună în Fondul de ameliorare a fondului funciar în valoare de 74.619,71 RON; contravaloarea pierderii de creștere în sumă totală de 1.092.028,30 Iei și cheltuieli pentru întocmirea documentației în cuantum de 632,40 RON. Cu ordinul de plată din 19 noiembrie 2010 CN T. SA - Sucursala de Transport C. a plătit suma de 74.619,71 RON, reprezentând taxa cedare definitivă conform fișei tehnice din 2010. La data de 19 noiembrie 2010, I.T.R.S.V.

Râmnicu Vîlcea a emis decizia prin care a aprobat scoaterea definitivă din fondul forestier național a terenului în suprafață de 0,9549 ha aflat în pioprietatea publică a statului, administrate de Direcția Silvică M. prin Ocolul Silvic V.M. A mai aprobat defrișarea vegetației forestiere pe suprafața de 0,9549 ha, fișa tehnică de transmitere-defrișare din 04 noiembrie 2010. Potrivit aceleiași decizii, predarea terenului se va face în baza procesului-verbal de predare-primire de Ocolul Silvic V.M. către CN T. SA - Sucursala de Transport C. și numai după ce beneficiarul a achitat toate obligațiile bănești prevăzute de lege. Conform art. 3 din decizie, aceasta este valabilă cu condiția menținerii soluției de amplasare a obiectivului și a respectării prevederilor deciziei etapei de încadrare din 30 iulie 2010 emisă de A.P.M.

Mehedinți pentru scoaterea definitivă a terenului în suprafață de 0,9549 ha din fondul forestier național. S-a constatat că în baza deciziei menționate anterior, a fost emisă factura din 19 noiembrie 2010 pentru suma de 1.110.734,79 RON compusă din: 880.667,98 RON reprezentând contravaloarea terenurilor (la care se adaugă TVA de 211.360,32 RON); 14.575,88 RON reprezentând contravaloarea pierderii de creștere (Ia care se adaugă TVA de 3.948,21 RON) și suma de 510 RON reprezentând cheltuieli pentru întocmirea documentației (la care se adaugă TVA de 122,40 RON).

Prima instanță a apreciat că pârâta refuză plata contravalorii facturii menționate, motivat de faptul că nu datorează această sumă întrucât, pe de o parte, ca urmare a apariției litigiului, a optat pentru schimbarea soluției și alegerea unui alt traseu care să ocolească terenurile reclamantei, astfel încât nu a mai solicitat predarea terenului, iar pe de altă parte, potrivit art. 12 din Legea nr. 210/2010 scoaterea terenurilor necesare pentru lucrările definite Ia art. 2 din fondul forestier se exceptează de la plata taxelor. Potrivit contractului de prestări servicii încheiat la data de 13 octombrie 2011 între CN T. SA - Sucursala de Transport C. și SC E.E. SA, s-a demarat procedura pentru întocmirea proiectului tehnic pentru LEA 220 kv RET - Ostrovu Mare, obținându-se ulterior și certificatul de urbanism pentru executarea acestei lucrări ce va traversa teritoriile administrative G., G.R., J., V. și V.M..

S-a reținut că pârâta a schimbat soluția de amplasare a obiectivului, și prin urmare, decizia din 19 noiembrie 2010 prin care se aprobă scoaterea definitivă din fondul forestier a terenului in suprafață de 0,9549 ha localizat își pierde valabilitatea, conform dispoziției art. 3. Avându-se în vedere că terenul nu va mai fi scos din fondul forestier, s-a apreciat că pârâta nu mai datorează reclamantei contravaloarea terenului și contravaloarea pierderii de creștere, obligații bănești calculate în temeiul art. 41 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 46/2008 privind C. silvic. Raportat și la prevederile art. 41 alin. (1) Iit. a) din C. silvic, instanța de fond a reținut că plata taxei de scoatere definitivă a terenului din fondul forestier s-a făcut anterior emiterii deciziei de aprobare a scoaterii definitive a terenului din fondul forestier și prin urmare, nu se poate reține că s-a acceptat plata sumei menționate în factură ca urmare a achitării acestei taxe.

În ceea ce privește suma de 632,40 RON reprezentând contravaloarea întocmirii documentației pentru scoaterea terenului din fondul forestier, sumă menționată în factura din 2010, s-a apreciat că aceasta este datorată de către pârâtă, documentația fiind întocmită ca urmare a solicitării acesteia de scoatere a terenului din fondul forestier. Faptul că pârâta a optat pentru schimbarea soluției de amplasare a obiectivului ulterior efectuării cheltuielilor de către reclamantă pentru întocmirea documentației, s-a apreciat că nu poate fi imputată acesteia din urmă și, în consecință, pârâta are obligația de plată a sumei menționate anterior. Împotriva acestei sentințe, reclamanta R.N.P.R. - Direcția Silvică M., a declarat apel, care, prin decizia nr. 80/2012 din 5 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost respins, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, în concordanță cu cele reținute de instanța de fond, instanța de control judiciar a constatat, în esență, că potrivit deciziei din 2010, în baza căreia s-a emis factura din 19 noiembrie 2010, decizia este valabilă cu condiția menținerii soluției de amplasare a obiectivului. S-a mai constatat că amplasarea liniei electrice pe alt traseu care ocolește terenurile forestiere, rezultă din cuprinsul certificatului de urbanism eliberat de Consiliul Județean M. unde se prevede că folosința actuală și destinația conform PUG-urilor aprobate, este aceea de terenuri agricole, zonă căi comunicație rutieră, zonă ape (...), fără să fie menționată și categoria teren forestier. Schimbând amplasamentul obiectivului pentru care a solicitat scoaterea terenului din categoria fond forestier, terenul rămâne la apelanta reclamantă, nemaifiind defrișat, așa încât intimatei pârâte nu-i mai revine obligația de a achita sumele din factură, neacordate de tribunal.

În termen legal, împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta R.N.P.R. - Direcția Silvică M. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea verificării veridicității traseului alternativ, iar pe fond, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.110.734,79 RON. În motivarea recursului, reclamanta susține, în esență, că prin decizia din 19 noiembrie 2010, Autoritatea Publică Centrală care răspunde de silvicultură a aprobat scoaterea temporară din fondul forestier național a suprafeței de 0,9549 ha și în temeiul art. 42 alin. (2) din C. silvic, Direcția Silvică M. a emis factura din 19 noiembrie 2010 pentru plata sumei de 1.110.734,79 RON.

Precizează că pârâta nu a contestat factura emisă, ambele instanțe reținând în mod eronat făptul că factura menționată anterior nu a fost recunoscută și nici plătită parțial. În opinia recurentei, instanța de fond s-a aflat în eroare și în privința traseului, întrucât, traseul alternativ propus de către pârâtă și reținut de către instanță nu numai că nu este relevant, însă a indus instanță într-o totală eroare, schimbul traseului fiind imposibil fără să treacă prin fondul forestier. La termenul din 24 aprilie 2013, recurenta a precizat că motivele invocate sunt motive de modificare, ce se încadrează în dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii reclamantei și obligării pârâtei la 1.110.734,79 RON.

Intimata-pârâtă CN T. SA - Sucursala de Transport C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul acțiunii reclamantei îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 1.110.734,79 RON reprezentând contravaloarea terenurilor, pierderii de creștere și întocmirea documentației pentru scoaterea din fondul funciar național, conform facturii din 19 noiembrie 2010. Cuantumul sumei de 1.110.734,79 RON s-a stabilit de reclamantă în temeiul deciziei din 19 noiembrie 2010 emisă de I.T.R.S.V.

Vâlcea, însă, la pct. 3 din decizie se precizează că „Prezenta decizie este valabilă cu condiția menținerii soluției de amplasare a obiectivului și a respectării prevederilor deciziei etapei de încadrare din 20 iulie 2010, emisă de A.P.M. M., pentru scoaterea definitivă a terenului în suprafață de 0,9549 ha din din fondul forestier național". Ulterior pârâta a decis să aleagă un alt traseu pentru construirea liniei electrice, obținând în acest sens și un certificat de urbanism, din 20 ianuarie 2012, emis de Consiliul Județean M. în scopul: „Elaborarea documentației tehnice pentru autorizarea executării lucrărilor de consitucții” Executare lucrare LEA 220 kV d.c. Ostrovu Mare - Ret., certificat în care se menționează că, potrivit PUG-urilor aprobate, linia electrică se va construi pe terenuri proprietate publică și privată situate în extravilan, pe teritoriul administrativ al comunelor G., G.R., J., V. și al orașului V.M..

Astfel fiind, în mod legal tribunalul și curtea de apel, au dispus obligarea pârâtei numai la plata sumei de 632,40 RON, reprezentând contravaloarea documentației întocmită de reclamantă, la cererea pârâtei, pentru construirea liniei electrice pe terenurile administrate de reclamantă, sumă care nu a fost contestată de pârâtă, respingând, în mod legal, restul pretențiilor reclamantei, ca nejustificate, atât timp cât condițiile precitate, impuse de decizia din 19 noiembrie 2010 privind stabilirea cuantumului obligațiilor pârâtei, în situația în care linia electrică s-ar fi construit pe terenurile deținute de reclamantă, nu mai sunt îndeplinite. Schimbarea amplasamentului obiectivului și anume construirea liniei electrice pe un alt amplasament, cum s-a arătat mai sus, determină rămânerea fără obiect a pretențiilor reclamantei, care din acest punct de vedere, nu mai are niciun raport juridic cu pârâta și nu are niciun prejudiciu.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat, recursul, cu consecința menținerii deciziei curții de apel, întrucât este legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.N.P.R. - Direcția Silvică M. împotriva deciziei nr. 80/2012 din 5 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel, secția a II-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2013.