ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 623/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 623/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr. 1115/1259/2010, reclamantele SC P.

IPURL Pitești și SC T.A. IPRUL, prin reprezentanții săi legali, în calitate de

lichidatori ai SC T. SA Pitești, au solicitat în contradictoriu cu pârâții SC

T. SA Pitești și Consiliul Local al Municipiului Pitești, pronunțarea unei

hotărâri judecătorești prin care să se dispună constatarea nulității absolute a

actelor juridice încheiate de pârâți după cum urmează:

- Protocolul de

predare-primire a bunurilor aferente Centralei electrice de termoficare

Pitești, înregistrat la SC T.  SA din 15 iulie 2009, bunuri identificate în

Anexa la protocol;

- Protocolul de predare-primire

a bunurilor aferente Centralei electrice de termoficare Pitești, înregistrat la

SC T.  SA din 17 iulie 2009, bunuri identificate în Anexa la protocol;

- Protocolul de predare

primire a bunurilor aferente rețelei de transport și distribuție energie termică,

înregistrat la SC T.  SA din 22 iulie 2009, bunuri identificate în Anexa la protocol;

- Protocolul de predare

primire aferente Sediului administrativ, înregistrat la SC T.  SA din 22 iulie 2009,

bunuri identificate în Anexa la protocol;

- Protocolul de predare

primire a bunurilor trecute la obiecte de inventar, înregistrat la SC T.  SA din

07 august 2009, bunuri identificate în Anexa la protocol:

- Protocolul de predare

primire a terenurilor aferentă centralei electrice de termoficare Pitești Sud I,

Centralei electrice de termoficare Pitești Sud II și Centralei electrice de termoficare

Pitești Gavana, înregistrat la SC T.  SA din 18 august 2009, bunuri identificate

în Anexa la protocol.

Au solicitat repunerea

părților în situația anterioară și obligarea pârâtului Consiliului Local al Municipiului

Pitești la restituirea tuturor bunurilor astfel cum sunt ele enumerate și identificate

după numărul de inventar în Anexele întocmite, în mod distinct, pentru fiecare protocol

în parte.

Prin cererea modificatoare

depusă la data de 18 august 2010 reclamantele au precizat că înțeleg să cheme în

judecată, în calitate de pârât și Municipiul Pitești, prin primar.

În cauză s-au formulat

cereri de intervenție de către SC G.D.F.S.E.R. SA în interesul SC T.  SA.

Prin sentința nr. 1671/C/2010

a Tribunalului Comercial Argeș s-a admis acțiunea completată și s-a constatat nulitatea

celor șase protocoale de predare primire și repunerea părților în situația anterioară.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții Consiliul Local Pitești și Municipiul Pitești.

Prin încheierea nr. 2157

din data de 01 iunie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

a admis cererea formulată de petenta SC G.D.F.S.E.R. SA și a dispus strămutarea

dosarului la Curtea de Apel Galați, cu păstrarea actelor procedurale îndeplinite

în cauză.

La data de 23

noiembrie 2011, SC E.G.P.R. SA a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul

recurenților Consiliul Local Pitești și Municipiul Pitești.

În cauză, reclamantele

și intervenienta SC G.D.F.S.E.R. SA, au invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor

H.G. nr. 104/2002 privind transmiterea unor centrale electrice de termoficare din

domeniul privat al statului și din patrimoniul SC T. SA în domeniul public al unor

unități administrativ teritoriale și în administrarea consiliilor locale ale acestora,

în raport de prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia.

În motivarea excepției,

s-a arătat că este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât hotărârea pronunțată de judecătorul sindic

încalcă dreptul de proprietate asupra bunurilor, drept de proprietate întemeiat

pe dispozițiile H.G. nr. 104/2002, prin care s-a aprobat transmiterea fără plată

a unor bunuri din capitalul social al SC T. SA în domeniul public al unor unități

administrativ teritoriale.

În ceea ce privește excepția

de nelegalitate, s-a arătat că dispozițiile art. 8 alin. (3) al Legii nr. 213/1998

stabilesc în mod expres modalitățile în care bunuri aparținând societăților comerciale

la care statul este acționar pot fi trecute în domeniul public după cum urmează:

cu plata și cu acordul adunării generale a acționarilor; sau în lipsa acordului,

numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate și cu plata unei juste

și prealabile despăgubiri.

Au susținut autorii excepției

că H.G. nr. 104/2002 ca act normativ nu poate cuprinde dispoziții contrare și derogatorii

de la prevederile Legii nr. 213/1998 având în vedere că Legea nr. 213/1998 are o

forță juridică superioară unei simple hotărâri de guvern, că Legea nr. 213/1998

are un caracter special și imperativ având in vedere domeniul de reglementare și

anume proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Astfel, au arătat intimații

că prin emiterea H.G. nr. 104/2002 de transmitere a bunurilor, cu titlu gratuit

„fără plată”, sunt încălcate prevederile imperative ale Legii nr. 213/1998, H.G.

- neputând produce efecte juridice în ceea ce privește un transfer al dreptului

de proprietate asupra terenului și construcțiilor.

Cu privire la condițiile

de admisibilitate a excepției au arătat că aceasta vizează un act administrativ

individual și că a fost invocată în cauza nr. 1115/1259/2010 aflată pe rolul Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a solicitat suspendarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1115/1259/2010 al Curții de

Apel Galați, până la soluționarea irevocabila a excepției de nelegalitate invocată

și înaintarea excepției de nelegalitate către Curtea de Apel București, ca instanță

competentă să soluționeze excepția invocată.

Pârâții Municipiul Pitești

și Consiliul Local Pitești au invocat excepția lipsei de interes a intimatelor în

susținerea excepției de nelegalitate arătând că o eventuală admitere a excepției

de nelegalitate ar avea ca efect întoarcerea bunurilor in domeniul privat al statului

și excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate în raport de data emiterii

H.G. nr. 104/2002, fiind un act emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Prin Încheierea din data

de 29 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1115/1259/2010 al Curții de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, s-a reținut că intimații au interesul

să invoce excepția de nelegalitate pentru combaterea pretențiilor Municipiului Pitești

și s-au constatat îndeplinite condițiile de admisibilitate ale excepției prevăzute

de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

S-a dispus sesizarea Curții

de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca instanță

competentă in soluționarea excepției de nelegalitate

de fond prin încheierea din data de 22 martie 2012 s-au respins ca nefondate excepțiile

inadmisibilității și lipsei de interes invocate de către recurenți.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că scopul final al excepției de nelegalitate

este respectarea principiului legalității actelor administrative în sensul că acestea

trebuie emise numai in baza și in conformitate cu dispozițiile legale, astfel că

potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, prin invocarea excepție de

nelegalitate este supus cenzurii instanței actul administrativ indiferent de data

emiterii acestuia.

Totodată, s-a reținut

și că necesitatea invocării excepției a apărut în momentul în care recurenții Municipiul

Pitești și Consiliul Local al municipiului Pitești au înțeles să invoce H.G.

nr. 104/2002 ca temei al pretențiilor.

Cu privire la excepția

lipsei de interes, s-a apreciat că atât debitoarea in insolvență cat și creditorul

majoritar au interes serios, legitim și actual.

Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri a formulat cerere de intervenție în interesul

pârâtului Guvernul României, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

Intervenienta SC

E.G.P.R. SA a invocat excepția calității procesuale active a autorilor excepției

de nelegalitate în susținerea acesteia, motivat de faptul că H.G. nr. 104/ 2002

nu a vătămat drepturile și interesele SC T. SA, dar acest act normativ a stat la

baza titlului debitoarei sale asupra centralei.

Prin sentința nr. 262

din 30 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ

și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de intervenienta

SC E.G.P.R. SA, s-a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 104/2002

formulată de reclamantele și s-a constatat că H.G. nr. 104/2002 privind transmiterea

unor centrale electrice de termoficare din domeniul privat al statului și din patrimoniul

SC T. SA în domeniul public al unor unități administrativ teritoriale și în administrarea

consiliilor locale respective, este nelegală.

S-a arătat în considerentele

sentinței atacate că H.G. nr. 104/2002 este contrară dispozițiilor Constituției

României, acordurilor bilaterale încheiate de Statul Român cu Statele membre ale

Uniunii Europene și Legii nr. 213/1998, motiv pentru care nu putea produce efecte

juridice.

Având în vedere că SC

G.D.F.S.E.R. SA este persoană juridică română cu participare la capital a Statului

Român în proporție de 49% și a unor societăți din Franța – 01,% și Olanda 50,99%

s-a reținut că în cauză intervine și incidența acordurilor internaționale, prioritare

față de orice dispoziție contrară internă, respectiv obligația Statului Român de

a nu lua măsuri de expropriere sau naționalizare sau orice alte măsuri al căror

efect este de a deposeda direct sau indirect, fără plata unei despăgubiri prompte.

S-a apreciat că H.G.

nr. 104/2002, ca act administrativ, nu poate prevedea o situație derogatorie față

de dispozițiile Legii nr. 213/1998, cu modificările ulterioare, întrucât ca lege

organică, are o forță juridică superioară unei simple hotărâri de guvern, are un

caracter special și aplicarea prevederilor sale va fi prioritară față de orice act

normativ aprobând o reorganizare a patrimoniului unor societăți comerciale cu capital

de stat.

A considerat instanța

fondului că, în condițiile în care nu a existat plata contravalorii „centralelor

termice” în conformitate cu art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 este evident

că în temeiul H.G. nr. 104/2002 nu s-a realizat niciun transfer al dreptului de

proprietate nici asupra terenului și nici asupra construcțiilor edificate pe acesta.

De asemenea, judecătorul

fondului a constatat că H.G. nr. 104/2002 a fost înlocuită integral de O.U.G.

nr. 78/2002 aprobată prin Legea nr. 643/2002 și lipsită în mod expres de legiuitorul

de orice efecte juridice, la numai 4 luni de la emitere.

S-a reținut că sunt îndeplinite

și condițiile generale de admisibilitate a unei excepții de nelegalitate, respectiv,

excepția vizează un act administrativ unilateral individual ce poate face obiectul

excepției de nelegalitate; există un proces pe rolul instanței de judecătorești,

iar instanța de contencios administrativ are competență exclusivă în soluționarea

excepției de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002.

Împotriva încheierii de

ședință din 22 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, au formulat recurs Consiliul Local al Municipiului Pitești

și Municipiul Pitești și împotriva sentinței nr. 262 din 30 mai 2012 a Curții de

Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, au formulat

recurs Consiliul Local al Municipiului Pitești, Municipiul Pitești și Guvernul României,

criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

3.1. Recursul formulat

de Consiliul Local al municipiului Pitești și Municipiul Pitești, prin Primar împotriva

Încheierii de ședință din 22 martie 2012 și a sentinței nr. 262 din 30 mai 2012.

Motive de recurs -

art. 304

1

C. proc. civ.

3.1.1. În mod greșit a

fost respinsă excepția inadmisibilității, în condițiile în care Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a decis în mod

constant că nu poate fi primită excepția de nelegalitate a unui act administrativ

unilateral emis înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Motivarea Curții de Apel

Galați în sensul că este vorba doar despre o decizie de speță ce nu are efect obligatoriu,

precum deciziile pronunțate în interesul legii, nu ține seama de modul în care Secția

contencios administrativ și fiscal a decis asupra unei chestiuni de drept, inclusiv

asupra problemei legate de aplicarea legii în timp, ulterior modificărilor aduse

Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007.

Modificarea din 2007 a

fost atacată la Curtea Constituțională, excepția de neconstituționalitate a fost

respinsă, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că se încalcă dispozițiile

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce aduce atingere principiului

securității raporturilor juridice prevăzut de art. 6 din Codul bunei administrații

aprobat prin Recomandarea CM/2007 și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg,

dacă s-ar admite să se cerceteze legalitatea unor acte administrative emise anterior

anului 2004.

Recurenții consideră că

nu există niciun temei care să conducă spre o altă concluzie.

3.1.2. În mod greșit a

fost respinsă excepția lipsei de interes față de cererea SC T. SA, respectiv SC

G.D.F.S.E.R. SA, de a se constata nelegalitatea H.G. nr. 104/2002.

Admiterea excepției de

nelegalitate nu aduce niciun folos practic autorilor excepției în Dosarul nr. 1115/1259/2010,

urmând să se stabilească dacă bunurile în litigiu au fost/ nu au fost în patrimoniul

SC T. SA.

Indiferent cu ce titlu

a dobândit bunurile Municipiul Pitești, problema de drept ridicată în Dosarul

nr. 1115/1259/2010 este de a stabili dacă bunurile din protocoalele de predare-primire

au fost în proprietatea SC T. SA. Regimul juridic al acestor bunuri este stabilit

prin contractul de concesiune încheiat de Municipiul Pitești cu SC T. SA.

Autorii excepției nu pot

fi considerați persoane interesate, nu se poate vorbi despre un interes legitim,

născut și actual în favoarea acestora.

Singura entitate ce ar

fi putut să fie vătămată și care putea ataca H.G. nr. 104/2002 este SC T. SA.

3.1.3. În mod greșit s-a

arătat că a avut loc o trecere a unui bun din patrimoniul unei societăți comerciale

în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale.

Nu a fost un transfer

de proprietate în sensul dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998,

ci în sensul dispozițiilor art. 8 alin. (1).

În cuprinsul H.G. nr.

104/2002 se arată în mod expres că transferul de proprietate operează în temeiul

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

Prima instanță a considerat

nelegal că bunul a fost transmis fără plată. În realitate, patrimoniul SC T. SA

nu a fost afectat în niciun fel, statul român a acționat în dubla sa calitate de

acționar unic al societății și de autoritate administrativă căreia Legea nr. 213/1998

îi dă dreptul să transfere bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public

al unităților administrativ-teritoriale.

A fost indicată valoarea

la care se transferă aceste bunuri pentru că în mod corespunzător statul și-a diminuat

participarea la capitalul social.

Compensația a existat

și a fost aprobată de adunarea generală a acționarilor, pentru că la data de 29

ianuarie 2008, statul român a ajuns să dețină acțiuni mai puține la SC T. SA, cu

suma de 48.354.758,88 RON, suma reprezentând valoarea centralelor termice transmise

în domeniul public al Municipiului Pitești.

Instanța de fond a reținut

în mod greșit că H.G. nr. 104/2002 a fost înlocuită integral de O.U.G. nr. 78/2002,

deoarece art. 2 din ordonanță are în vedere doar modul de înregistrare în contabilitate

a activelor și pasivelor aferente centralelor termice, însă în art. 1 se vorbește

despre obligația Consiliului Local Pitești la înregistrarea ca societăți comerciale

la registrul comerțului a centralelor termice și electrice de termoficare.

3.2. Recursul formulat

de Guvernul României împotriva sentinței nr. 262 din 30 mai 2012.

Motive de recurs -

art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

3.2.1. Excepția de nelegalitate

a H.G. nr. 101/2002 trebuia respinsă urmare a înlăturării aplicării dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007 și de

art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la actul administrativ

unilateral cu caracter administrativ, emis anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 554/2004.

Judecătorul național,

în calitate de prim judecător al Convenției Drepturilor Omului are rolul de a aprecia

cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale

ale omului la care România este parte, precum și cu privire la compatibilitatea

și concordanța normelor din dreptul intern, cu reglementările și jurisprudența comunitară,

în sensul art. 148 alin. (2) din Constituția României.

În acest sens, Plenul

Secției contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți, în ședința din 26

mai 2009, a decis înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată, cu privire la actul administrativ unilateral

cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,

a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.

3.2.2. H.G. nr. 104/2002

a fost emisă în temeiul art. 107 din Constituția României și art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 213/1998.

La elaborarea actului

administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 și H.G. nr. 555/2001.

de SC P. IPURL Pitești și SC T.A. IPRUL

Prin întâmpinare se solicită

respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că excepția de nelegalitate a unui

act administrativ este supusă cenzurii instanței de judecată, indiferent de data

emiterii actului administrativ.

În condițiile în care

nu există o soluție pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii, care

să tranșeze în mod definitiv problema inadmisibilității excepției de nelegalitate

a unui act administrativ emis anterior Legii nr. 554/2004, modalitatea de soluționare

rămâne deschisă dezbaterilor.

Necesitatea invocării

excepției de nelegalitate a prevederilor H.G. nr. 104/2002 a apărut în momentul

în care recurentul Municipiul Pitești, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului

Pitești au înțeles să invoce prevederile hotărârii drept temei al pretențiilor formulate.

În cauza de față, analiza

excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002 trebuie

făcută nu numai din perspectiva datei emiterii actului și a momentului la care excepția

de nelegalitate a fost invocată, dar mai ales prin prisma prevederilor art. 1

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La nivelul anului 2002

SC T. SA nu a avut interes să atace în contencios administrativ H.G. nr. 104/2002

datorită apariției O.U.G. nr. 78/2002.

Din momentul în care recurenții

au înțeles să dea eficiență juridică prevederilor H.G. nr. 104/2002, s-a născut

vătămarea și interesul în a contesta legalitatea actului normativ.

Susținerea recurenților

că bunurile transferate nu aparțineau societății comerciale este nefondată, statul

român avea doar calitatea de acționar la această societate.

de SC A.E.R. SA (fostă SC E.G.P.R. SA)

Prin notele scrise depuse

la dosar, intimata-intervenientă solicită admiterea recursurilor formulate și admiterea

excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002.

Excepția de nelegalitate

este inadmisibilă pentru depășirea termenului de contestare a actului administrativ

pe calea acțiunii directe.

Contestarea H.G. nr. 104/2002,

act administrativ unilateral individual, se putea realiza în condițiile art. 11

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, într-un termen de maxim un an de

la data comunicării, respectiv până la 12 februarie 2003.

Excepția de nelegalitate

este inadmisibilă și pentru faptul că actul contestat este un act administrativ

individual emis anterior Legii nr. 554/2004.

Practica constantă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este

în sensul respingerii excepției de nelegalitate în aceste cazuri, în raport de

art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României, a Convenției Europene

a Drepturilor Omului și a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum

și a Curții de Justiție de la Luxemburg.

Intimata-intervenientă

consideră că nu există un interes în susținerea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 104/2002, pentru că admiterea excepției nu poate avea ca efect protejarea intereselor

creditorilor Termoficare prin aducerea în patrimoniul debitoarei a bunurilor ce

fac obiectul protocoalelor contestate.

În eventualitatea admiterii

excepției de nelegalitate, centralele s-ar întoarce în domeniul privat al statului,

iar nu în patrimoniul Termoficare.

Intimata-intervenientă

susține și legalitatea H.G. nr. 104/2002, fiind aplicabile dispozițiile art. 8

alin. (1) din Legea nr. 213/1998 și nu cele ale art. 8 alin. (3) din același act

normativ, dreptul de proprietate al SC T. SA asupra Centralei este nedovedit.

de intimata-intervenientă SC G.D.F.S.E.R. SA

Prin notele scrise depuse

la dosar, intimata susține respingerea recursurilor ca nefondate.

Cu privire la excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002 se arată că prevederile

art. 4 din Legea nr. 554/2004 și ale art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 au

fost supuse controlului de constituționalitate prin Deciziile nr. 404, 425 și 426/2008.

Jurisprudența Înaltei

Curți nu este aplicabilă speței, întrucât H.G. nr. 104/2002 a fost lipsită de efecte

prin O.U.G. nr. 78/2002 și H.G. nr. 104/2002 nu a fost opusă termoficare și SC

G.D.F.S.E.R. SA până la data judecării recursului de către Curtea de Apel Galați.

Intimata-intervenientă

are interes să invoce excepția de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002, deoarece Municipiul

Pitești a înțeles să opună dreptul său de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul

SC T. SA.

H.G. nr. 104/2000 este

nelegală, în raport de prevederile constituționale ce nu permit luarea unei măsuri

de expropriere, etc. fără plata unei despăgubiri prompte.

Cu privire la recursul

promovat de Guvernul României solicită a se constata nulitatea, deoarece pârâtul

nu a declarat recurs împotriva Încheierii de ședință din 22 martie 2012.

II. Considerentele Înaltei

Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

nulității recursului promovat de pârâtul Guvernul României, invocată de intimata-intervenientă

SC G.D.F.S.E.R. SA.

Excepția nulității recursului

este nefondată față de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul este nul dacă

nu a fost motivat în termenul legal.

În speță, recursul pârâtului

Guvernul României a fost motivat în termen legal și întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Împrejurarea că recurentul-pârât

s-a referit la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate deși nu a formulat

recurs împotriva Încheierii de ședință din 22 martie 2012, nu constituie un motiv

de nulitate a recursului.

Mai mult, încheierea sus-arătată

nu putea fi recurată decât odată cu sentința nr. 1671/2010, ceea ce în speță a fost

îndeplinit.

motivul de recurs formulat împotriva Încheierii de ședință din 22 martie 2012 prin

care a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a

H.G. nr. 104/2002.

Plenul judecătorilor secției

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința

din 26 mai 2008, întrunită în condițiile art. 33 alin. (1) din Regulamentul privind

organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți, republicat, urmare a

obligației de verificare a practicii secției, a stabilit că judecătorul național

are obligația să înlăture prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată,

privind posibilitatea ca legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 să fie cercetată

pe cale de excepție.

Practica constantă a Înaltei

Curți, secția contencios administrativ și fiscal este în sensul exprimat, neexistând

niciun motiv ca aceasta să nu fie urmată și în prezenta cauză.

Apărarea invocată în sensul

că H.G. nr. 104/2002 a fost lipsită de efecte prin O.U.G. nr. 78/2002 și că H.G.

nr. 104/2002 nu a fost opusă termoficare și SC G.D.F.S.E.R. SA până la data judecării

recursului de Curtea de Apel Galați nu este de natură să nu facă aplicabilă decizia

Plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți.

Lipsirea de efect a H.G.

nr. 104/2002 poate fi analizată odată cu fondul pricinii, iar invocarea acesteia

abia în calea de atac a recursului nu reprezintă o circumstanță favorabilă.

În concret, se apreciază

că dispoziția din art. 4 a Legii nr. 554/2004 modificată și completată, care permite

verificarea legalității actelor administrative individuale pe calea excepției oricând

în cadrul unui proces, indiferent de data emiterii actului, contravine dispozițiilor

art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

ratificată de România prin Legea nr. 30/1998.

Se reține că excepția

de nelegalitate invocată în aceste condiții este nefondată, pornindu-se de la următoarele

aspecte:

2.1. Judecătorul național,

în ipoteza în care își formează convingerea că normele interne în discuție contravin

principiilor statuate prin reglementări convenționale și/sau comunitare, are obligația

de a aplica cu prioritate aceste reglementări și de a înlătura prevederile din dreptul

intern ce contravin acestora.

Astfel, judecătorului

național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin. (2)

din Constituție, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare

la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul

Convenției Europene), iar pe de altă parte, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituție,

republicată, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul

intern cu reglementările și jurisprudența comunitară.

În acest sens, judecătorul

național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului,

are obligația de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-i

preeminența .față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără

să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor (CEDO, hotărârea

din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu împotriva României (nr. 2) (Cererea

nr. 71525/01, &103, în M. Of. nr. 830/5.12.2007).

Curtea de Justiție de

la Luxemburg, cu privire la rolul ce revine judecătorului național, în calitate

de prim judecător comunitar, a reținut și ea că „este de competența instanței naționale

să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând,

în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală, privind dreptul

administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare

principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime

în aprecierea comportamentului, atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât

și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie

pe deplin luat în considerare” (Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06

și C - 385/06).

Raportându-se așadar la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica CEDO (blocul de convenționalitate)

precum și la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la

Luxemburg, Înalta Curte nu poate să constate decât că dispozițiile din Legea contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare care permit cenzurarea

fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor

administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare

a Legii nr. 554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale

convenționale și comunitare, a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor

fundamentale ale omului, trebuie înlăturate.

2.2. în măsura în care

permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dispozițiile menționate anterior

din Legea contenciosului administrativ, ar încălca astfel dreptul la un proces echitabil

Consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în practica

CEDO, precum și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin

prisma atingerii aduse „principiului securității juridice, care se regăsește în

totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele fundamentale

ale statului de drept" (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007, Beian contra

României, &39).

CEDO a reținut că posibilitatea

de anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă, reprezintă o

încălcare a principiului securității raporturilor juridice (CEDO, hotărârea din

28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu împotriva României, & 62, în M. Of.

nr. 414/31.08.200), în opinia separată la această hotărâre precizându-se că „posibilitatea

de a se anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie și executată(...)

trebuie considerată ca o înfrângere a dreptului la justiție", garantat de

art. 6 din Convenție.

Actul administrativ necontestat

prin mijloacele prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii

nr. 554/2004 este similar, în privința efectelor produse, cu o hotărâre judecătorească

irevocabilă.

Jurisprudența Curții de

Justiție de la Luxemburg este constantă și unitară, în ceea ce privește posibilitatea

de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare,

în sensul că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare

împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei

acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului

respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui

act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate (Hotărârea din

30 ianuarie 1997, Wiljo (C-178/1995 punctul 15 și următoarele), Hotărârea din 15

februarie 2001, Nechi Europe (C-239/1999, punctul 28 și următoarele), hotărârea

din 23 februarie 2006, Artzeni și alții (C-346/03 și C-529/03 punctele 30 și următoarele).

Ca efect al înlăturării

textului necompatibil cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța

de judecată nu interferează și nu neagă hotărârile Curții Constituționale, întrucât

compatibilitatea acestor norme este atributul exclusiv al judecătorului național.

lipsei de interes, se reține că instanța de fond în mod corect a respins-o, avându-se

în vedere că analiza din acest punct de vedere a fost făcută de judecătorul care

a înaintat Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal soluționarea

excepției de nelegalitate, decizia nefiind supusă niciunei căi de atac.

Reiterarea lipsei de interes

cu prilejul soluționării excepției de nelegalitate pentru aceleași motive deja analizate

de judecătorul care a sesizat Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002 conduce

la concluzia netemeiniciei cererii și a motivului de recurs formulat.

temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite

recursurile, a se modifica hotărârile recurate în sensul respingerii excepției de

nelegalitate a H.G. nr. 104/2002, ca nefondată.

Se vor menține dispozițiile

privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților

și a lipsei de interes.

pronunțată, se constată că analiza celorlalte motive de recurs nu mai este necesară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței

nr. 262 din 30 mai 2012.

Admite recursurile declarate

de Consiliul Local al Municipiului Pitești și Municipiul Pitești împotriva încheierii

de ședință din 22 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal și recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului

Pitești, Municipiul Pitești și Guvernul României împotriva sentinței nr. 262 din

30 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică încheierea de

ședință din 22 martie 2012 și sentința nr. 262 din 30 mai 2012 a Curții de Apel

Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în sensul că

respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 104/2001, ca nefondată.

Menține dispozițiile privind

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei de

interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie

2013.