ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2137/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, S.C. M.R.P.P. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea parțială a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-MC 326 emisă de pârâtă la data de 1 septembrie 2011 și comunicată în data de 30 septembrie 2011, reprezentând impozit pe profit în cuantum de 1.555.456,44 RON și majorări de întârziere de 1.262.953 RON, TVA în cuantum de 662.203 RON și majorări de întârziere în cuantum de 973.652 RON. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat contestație administrativă potrivit art. 205 C. proc.

fisc. înregistrată cu nr. 1040619 la 10 octombrie 2011. S-au apreciat îndeplinite condițiile prevăzute de lege, avându-se în vedere că societatea a justificat necesitatea serviciilor prestate de furnizorii vizați de concluziile inspectorilor fiscali, iar aceste servicii s-au repercutat pozitiv asupra activității și performanței economice a reclamantei, au fost furnizate servicii de gestiune a bazelor de date asigurându-se un instrument modern și eficient de realizare a managementului operațional, s-a acordat consultanță pe probleme de management și s-au prestat servicii cu caracter financiar contabil, acestea dovedindu-și necesitatea. Totodată, există documente justificative privind realitatea prestațiilor, iar dovada recuperării cheltuielilor nu este cerută de niciun act normativ, organul fiscal refuzând însă să ia în considerare actele prezentate de reclamantă.

Referitor la veniturile obținute din vânzarea mijloacelor fixe neamortizate, despre care se susține că au fost mai mici decât valoarea rămasă neamortizată, s-a consideră că această decizie a fost luată ca urmare a unei eronate aprecieri a situației de fapt. Totodată, plățile către service - urile auto reprezintă cheltuieli de promovare, fiind făcute implicit pentru obținerea de venituri impozabile. În cea ce privește condiția existenței pagubei iminente se invocă cuantumul sumei impuse ce va avea repercusiuni asupra activității economice a societății precum și faptul că obligațiile fiscale suplimentare vor fi cuprinse și în certificatul de atestare fiscală ceea ce va pune societatea în situația de a-i fi revocate toate atestatele de comercializare a produselor energetice, cu consecința paralizării întregii activități a societății.

De asemenea, va fi revocată și autorizația de destinatar înregistrat conform art. 206/30 din Codul fiscal, iar reclamanta va fi descalificată din cadrul licitațiilor pentru atribuirea de contracte de achiziție publică și va fi împiedicată să participe la alte licitații. La 18 octombrie 2011 reclamanta și-a precizat cererea în sensul că solicită suspendarea deciziei de impunere în privința sumei de 1.496.271 RON, sumă ce include 1.262.953 RON dobânzi și 233.318 RON penalități de întârziere, precum și majorări de întârziere aferente TVA impuse suplimentar de 1.072.982 RON sumă ce include 973.652 RON dobânzi și 99.330 RON penalități de întârziere. Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulate, susținându-se pe de o parte, că reclamanta nu a depus cauțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2)C.

proc. fisc., iar, pe de altă parte, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât susținerile reclamantei nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului. Prin Sentința civilă nr. 641 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, cererea a fost admisă, instanța dispunând suspendarea parțială a executării Deciziei nr. F-MC 326 din 1 septembrie 2011 emisă de pârâtă, privind obligațiile fiscale suplimentare de 1.155.456,44 RON și majorări de întârziere, de 1.262.953 RON precum și TVA în sumă de 662.203 RON și majorări de întârziere de 973.652 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a achita o cauțiune de 1 % din valoarea contestată, aceasta consemnând la CEC Bank prin recipisa de consemnare nr. 715159/1 suma de 44.542,64 RON.

În privința dovedirii celorlalte condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța a reținut, relativ la cazul bine justificat, că deductibilitatea cheltuielilor prestate de diverși furnizori, a fost refuzată de către organul fiscal apreciindu-se că societatea nu a justificat necesitatea serviciilor prestate, iar aceste servicii nu au fost prestate efectiv, că cheltuielile față de diverși furnizori nu au fost efectuate în scopuri de venituri impozabile, iar veniturile obținute din vânzarea mijloacelor fixe neamortizate a fost mai mică decât valoarea rămasă neamortizată, că plățile către service - urile auto reprezintă avantaje financiare și nu contravaloarea unor bunuri și servicii, iar serviciile pentru care s-a achitat TVA nu sunt destinate operațiunilor taxabile ale reclamantei.

A reținut instanța fondului că reclamanta a susținut justificarea prestării acestor servicii prin faptul că au fost îmbunătățite performanțele financiare ale societății prin integrarea noilor achiziții și restructurarea procedurilor care stau la baza activității economice, prin furnizarea unor licențe închirierea echipamentelor și folosirea rețelelor de calculatoare ca și operarea și întreținerea componentelor hardware și software, furnizarea unor licențe microsoft care au servit obiectivelor strategice și au dus la creșterea nivelului de onorare a comenzilor. S-au oferit servicii de consultanță privind recrutarea și formarea personalului nou angajat având ca scop reducerea cheltuielilor referitoare la personal și eficientizarea activității angajaților.

A apreciat instanța fondului că reclamanta, fiind o societate comercială, este singura în măsură să aprecieze care servicii sunt necesare pentru îmbunătățirea activității societății, funcționării eficiente a serviciilor și a personalului angajat în vederea obținerii profitului, astfel încât aceasta poate justifica angajarea acestor servicii. Totuși, chiar dacă în contractele, facturile și rapoartele de activitate serviciile în cauza sunt descrise sumar, nu se poate susține că ele nu ar fi fost efectiv prestate, existând indicii care pot reține apărările reclamantei raportat la concluziile inspecției fiscale în sensul că aceste servicii au fost efectiv prestate.

În ceea ce privește veniturile obținute din vânzarea mijloacelor fixe neamortizate, s-a constatat că la dosarul cauzei a fost depus un raport de evaluare a ofertelor privind vânzarea parcului auto din care rezultă și societatea câștigătoare a licitației, situație care trebuie coroborată cu alte probe, fiind însă un indiciu ce se poate susține cu privire la cazul bine justificat.

În ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de lege, judecătorul fondului a reținut că paguba iminentă reiese și din faptul că în caz de neplată al obligației în speță, obligația fiscală urmează a fi menționată în certificatul de atestare fiscală, fapt ce ar influența emiterea atestatelor de comercializare a produselor energetice conform art. 206 16 alin. (3) lit. c) din Legea 571/2003, autoritatea competentă având posibilitatea revocării atestatului de comercializare sau depozitare, fapt care va împiedica activitatea societății și care ar avea efecte și asupra autorizației de destinatar ce, de asemenea, poate fi revocată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., respectiv hotărârea instanței a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs pârâta - recurentă susține că, în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Astfel, susținerile intimatei - reclamante preluate de instanța de fond nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, fiind necesară administrarea de probe în cadrul procesului; îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi constatată cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a dreptului, având în vedere că măsurile luate în cadrul procedurii suspendării executării sunt măsuri provizorii, situație în care nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

În ceea ce privește cea de a doua condiție, cea referitoare la iminența producerii unei pagube, reclamanta nu a probat că executarea sumei ce face obiectul actului atacat i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat și care i-ar afecta major activitatea comercială, situație imposibil de înlăturat în alt mod decât prin suspendarea executării actului atacat.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, precum și condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, recurenta - reclamantă a depus la dosarul de fond documente care justifică o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative atacate, demonstrând, cel puțin la nivelul aparenței, necesitatea și prestarea efectivă a unor servicii de management, servicii IT și hardware, a unor achiziții de know - how organizațional și pregătire profesională ce sunt de natură a conduce la creșterea și eficientizarea activității.

Totodată, a fost combătută neacordarea deductibilității pentru valoarea rămasă neamortizată a autoturismelor prin dovezile privind organizarea unei licitații în vederea vânzării respectivelor autoturisme la prețul de piață maxim posibil.

În ceea ce privește paguba iminentă, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta rezultă cu evidență din mărimea însemnată a sumei ce se execută - 4454264,44 RON, coroborată cu evidențierea existenței acestui debit fiscal neachitat în certificatele fiscale, fapt de natură să producă consecințe negative imediate pe trei planuri: blocarea activității societății ca urmare a revocării atestatelor de comercializare a produselor energetice și imposibilității de emitere a unora noi; suportarea de către societate a unor costuri semnificative reprezentând accize plătite în Ungaria și România în cazul în care autorizația de destinatar înregistrat al MOL România va fi revocată; descalificarea societății din cadrul oricărei licitații pentru atribuirea de contracte de achiziție publică și imposibilitatea participării la licitații noi.

În raport de aceste elemente, Înalta Curte apreciază că măsura suspendării actelor administrative atacate a fost în mod corect dispusă de instanța de fond, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului recursului, invocată de intimata - reclamantă M.R.P.P. S.R.L. Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței civile nr. 641 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2012. Procesat de GGC - DG