ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra excepției inadmisibilității apelurilor de față, invocată de reprezentantul Ministerului Public, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 63 din 15 martie 201 pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, în Dosarul nr. x/332/2016, în baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 41 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare; s-a revocat liberarea condiționată de care a beneficiat inculpatul pentru pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 413 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin Decizia penală nr. 2586 din 07 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1295 zile, rămas neexecutat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 1295 zile închisoare în regim de detenție.

În baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 41 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. și B., solicitând admiterea apelurilor, desființarea sentinței și, pe fond, încetarea procesului penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată C.

Prin Decizia penală nr. 1132 din data de 23 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaților și au fost obligați aceștia la plata a câte 40 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii au declarat contestație în anulare condamnații A. și B.

Prin motivele dezvoltate în scris, condamnatul B. a învederat că instanța de apel a încălcat prevederile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., înlăturând definitiv declarația autentică de retragere a plângerii penale, depusă de persoana vătămată C. în apel, deși această declarație dădea naștere unei prezumții relative de împăcare, astfel că instanța de apel avea obligația să verifice, înaintea citirii actului de sesizare, dacă părțile s-au împăcat, potrivit art. 158 C. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. De asemenea, a arătat că instanța de apel nu a luat în considerare nici declarația persoanei vătămate dată în primă instanță, în care a precizat că nu se constituie parte civilă și nu dorește să mai fie citată și care trebuia să conducă la concluzia că părțile s-au împăcat.

Totodată, contestatorul a susținut că Sentința penală nr. 63 din 15 martie 2017 a Judecătoriei Vânju Mare a fost pronunțată de către un judecător incompatibil, în condițiile în care, la data de 12 octombrie 2016, judecătorul fondului a formulat cerere de abținere în cuprinsul căreia a menționat că, la data de 11 mai 2016 a pronunțat încheierea în Dosarul penal nr. x1/332/2016, operând astfel cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (5) C. proc. pen. Cererea magistratului a fost, însă, respinsă prin încheierea din 12 octombrie 2016, fără a fi motivată soluția, menționându-se doar că nu este incident cazul prev. de art. 64 alin. (5) C. proc. pen. În aceste condiții, față de motivarea generală a soluției de respingere a cererii de abținere, s-a considerat că judecătorul investit cu soluționarea fondului în Dosarul nr. x/332/2016, a pronunțat soluția în stare de incompatibilitate, însă instanța de apel nu a analizat nici acest motiv.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 426 pct. b și d C. proc. pen., precizând că au fost încălcate prevederile art. 6 protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 15 septembrie 2017 dată în camera de consiliu, a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B. împotriva Deciziei penale nr. 1132 din 23 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și a Sentinței penale nr. 63 din 15 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, în Dosarul nr. x/332/2016.

La data de 22 septembrie 2017, a formulat contestație în anulare și condamnatul A., iar la data de 05 octombrie 2017, instanța a admis în principiu și contestația în anulare formulată de acest condamnat, apreciind că a fost formulată în termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen., că motivele sunt prevăzute de dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. și că se invocă dovezi care sunt la dosarul cauzei.

Prin Decizia penală nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, contestațiile formulate de condamnații D. (deținut în Penitenciarul Craiova, studii 9 clase, ocupație cioban, recidivist) și E. (deținut în Penitenciarul Pelendava - Craiova, studii 8 clase, ocupație cioban, recidivist) împotriva Deciziei penale nr. 1132 din data de 23 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/332/2016 și au fost obligați la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a arătat că, potrivit cazului de contestație în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., invocat de contestatori "când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal din cele prev. de art. 16 alin. (1) lit. e)-h), j) C. proc. pen." care presupune eroarea procedurală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal pentru care existau probe în cauză, nu poate fi analizat în ipoteza invocării de către contestatori a unor erori de judecată și a repunerii în discuție a fondului cauzei, întrucât instanța de apel a dezbătut și analizat incidența cazului de încetare a procesului penal în cadrul deciziei de apel.

Or, prin motivarea contestației în anulare formulate de condamnați se dorește reinterpretarea probelor și pronunțarea unei soluții diametral opuse, ceea ce ar transforma instanța investită cu soluționarea contestației în anulare în instanță de control judiciar, rol ce nu i-a fost atribuit de legiuitor.

În ceea ce privește cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - "(...) când a existat un caz de incompatibilitate", contestatorii au invocat că judecătorul primei instanțe s-ar fi aflat în situația de incompatibilitate prev. de art. 64 alin. (5) C. proc. pen. Or, acest caz de incompatibilitate presupune ca, în cauzele în care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată, după punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară să fi admis plângerea și să fi dispus începerea judecății sau să fi admis plângerea și să fi trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, cazuri în care judecătorul primei instanțe nu s-a aflat.

Împotriva acestei decizii, contestatorii condamnați E. și D. au formulat apel, la data de 14 octombrie 2017 (prin e-mail).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 13 noiembrie 2017.

Prin motivele de apel, formulate în scris și transmise prin email, la data de 05 decembrie 2017, s-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea Deciziei penale nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, cu suspendarea executării pedepsei până la soluționarea contestației în anulare. De asemenea, s-a precizat că instanța nu a dat relevanță declarației autentice a persoanei vătămate C., apreciind că există prezumția legală de împăcare a părților în fața instanței de judecată și nici nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea de redozare a pedepsei. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 432 alin. (4) și art. 421 alin. (2) C. proc. pen.

Înalta Curte notează că excepția inadmisibilității unei căi de atac are caracter peremptoriu deoarece prin efectele pe care le produce tinde la împiedicarea oricărei judecăți și la stingerea procesului.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În cauză, contestatorii condamnați E. și D. au formulat, în temeiul art. 426 lit. b) și d) C. proc. pen., contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1132 din data de 23 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/332/2016, care a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia penală nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, hotărâre ce formează obiectul prezentului apel.

Conform textului indicat de apelanți a fi aplicabil în cauză, respectiv art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Prin urmare, C. proc. pen. nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a apelului împotriva Deciziei penale nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 6 și art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Pentru aceste considerente, în baza art. 432 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de contestatorii condamnați E. și D. împotriva Deciziei penale nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, întrucât acesta a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii condamnați E. și D. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii condamnați E. și D., în sumă de câte 260 lei, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de contestatorii condamnați E. și D. împotriva Deciziei penale nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorii condamnați E. și D. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii condamnați E. și D., în sumă de câte 260 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2018

Procesat de GGC - GV