CtEDO 06.03.2008 Auto

AFFAIRE TECHTRON E.P.E. c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
06.03.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE TECHTRON E.P.E. c. GRECE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

În cauza Techtron E.P.E. c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, Președinte, Christos Rozakis, Anatoli Kovler, Khanlar hagiyev, Dean Spielmann, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 februarie 2008, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 5453/06) condusă împotriva Republicii Elene de o societate cu răspundere limitată a dreptului grecesc care își are sediul la Atena, Techtron E.P.E. ( A. Petroutsopoulos, avocat în barou da'é. Guvernul grec ( La 21 februarie 2007, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAȚA CIRCONSTANCES DE L ) a efectuat o licitație la reducere pentru încheierea unui contract public de furnizare a unui sistem de comunicații wireless; reclamanta s-a înrolat și a câștigat licitația. La 18 decembrie 1985, la data de 8811985, la data de 28 ianuarie 1986, recurenta a formulat o opoziție și a fost respinsă la 26 februarie 1986 prin actul nr. 171/1986. La 25 iunie 1986, la data de 1 octombrie 1986, recurenta sesizează instanțele administrative cu privire la două acțiuni de anulare a actelor nr. 171-1986 și 4199/1986. La 30 decembrie 1988, printr-o decizie înainte de a pronunța dreptul, instanța administrativă din Pireu a amânat examinarea cauzei și i-a ordonat acestuia să prezinte anumite documente. La 31 mai 1990, instanța administrativă din Pireu a respins acțiunile ca neîntemeiate (hotărârea nr. 864/1990). 10. La 26 noiembrie 1990, reclamanta s-a ocupat de casare. 11. martie 1999, prima cameră a Consiliului d a numit cauza în fața sesiunii plenare pentru ca aceasta să se pronunțe cu privire la dacă recursul recurentei a fost depus cu întârziere (hotărârea nr. 610/1999). 12. La 21 decembrie 1999, ședința plenară a Consiliului de Stat a considerat că recursul fusese depus în termenul prevăzut de legislația relevantă și a trimis cauza în fața primei camere pentru a se pronunța asupra fondului cauzei (hotărârea nr. 4111/1999). 13. La 19 aprilie 2004, prima cameră a Consiliului din statul membru a atacat hotărârea și a trimis cauza în fața Curții Administrative de Apel (hotărârea nr. 1051/2004) 14. La 31 ianuarie 2005, Curtea Administrativă de Apel a primit recursurile recurentei și a anulat actele atacate. 15. Această hotărâre a fost notificată recurentei la 3 august 2005. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 16. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 17. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 31 iulie 1986, data la care recurenta sesizează Curtea Administrativă de Apel și s-a încheiat la 31 ianuarie 2005, odată cu publicarea hotărârii nr. 123/2005 a Tribunalului Administrativ din cauza recursului și, prin urmare, a durat mai mult de 18 ani pentru două grade de jurisdicție. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 20. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 21. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 22. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 24. reclamanta solicită 51 175,19 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și 100 EUR 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Curtea reamintește că constatarea încălcării convenției la care ajunge rezultă exclusiv dintr-o necunoaștere a dreptului recurentei de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil În aceste circumstanțe, Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între prejudiciul material pretins și încălcarea constatată. În consecință, nu există nicio justificare că aceasta acordă recurentei o indemnizație a acestui șef. 27.În schimb, Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu dincolo de termenul rezonabil În conformitate cu art. 41, recurentei i-a atribuit 26 000 EUR în acest scop, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 28. Recurenta solicită, de asemenea, 3 840 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. Acesta furnizează o factură de 3 840 EUR în sprijinul acesteia 29. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce recurentei 1 500 EUR în acest scop, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 26 000 EUR (26 000 EUR) pentru daune morale și 1 500 EUR (mii cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 6 martie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-03-27
0,96
AFFAIRE TERZOGLOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TERZOGLOU c. GRÈCE ( Requête n o 15280/06) ARRÊT STRASBOURG 27 mars 2008 DÉFINITIF 29/09/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2008-02-07
0,96
AFFAIRE TSERONIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TSERONIS c. GRÈCE (Requête n o 18607/05) ARRÊT STRASBOURG 7 février 2008 DÉFINITIF 07/05/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2008-06-19
0,96
AFFAIRE VLACHOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VLACHOU c. GRÈCE ( Requête n o 2655/06) ARRÊT STRASBOURG 19 juin 2008 DÉFINITIF 19/09/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2009-04-30
0,96
AFFAIRE TSOTSOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TSOTSOS c. GRÈCE (Requête n o 25109/07) ARRÊT STRASBOURG 30 avril 2009 DÉFINITIF 30/07/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Tsotsos c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (premi
CtEDO 2008-07-31
0,96
AFFAIRE LAMBROPOULOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LAMBROPOULOU c. GRÈCE ( Requête n o 8009/07) ARRÊT STRASBOURG 31 juillet 2008 DÉFINITIF 31/10/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Lambropoulou c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’
Sursă