ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2224/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.10.2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, anularea Deciziei nr. 821 din 02.08.2013, de eliberare din funcția publică și reintegrarea acesteia pe funcția publică deținută anterior sau pe o funcție similară în cadrul noii structuri; plata de către intimată a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, cu toate drepturile de care ar fi beneficiat în exercitarea funcției publice.

Prin Sentința nr. 356 din 21 mai 2015, Tribunalul Satu Mare a respins excepțiile de nelegalitate a Ordinului nr. 1104 din 01 august 2013, a Ordinului nr. 1112 din 01 august 2013 și a Ordinului nr. 2133 din 09 august 2013, emise de ANAF, excepții invocate de reclamantă și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Verdeață (fostă A.) A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, de anulare a deciziei de eliberare din funcție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Verdeață (fostă A.) A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea pe fond a cauzei și, pe cale de consecință: anularea Deciziei nr. 821/2013, reintegrarea acesteia pe funcția publică deținută anterior sau pe o funcție similară sau asimilată în cadrul noii structuri, plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, cu toate drepturile de care ar fi beneficiat reclamanta în exercitarea funcției publice.

Prin încheierea pronunțată la data de 1 februarie 2016 de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, s-a admis cererea de suspendare a prezentei cauze, formulată de recurenta-reclamantă A. și, în temeiul art. 413 pct. 1 din C. proc. civ., republicat, s-a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe recurenta-reclamantă A. și pe intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Cluj-Napoca și M.F.P. - Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Oradea.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut că dezlegarea cauzei atârnă de soluția ce se va pronunța în Dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, dosar ce are ca obiect anularea parțială a dispozițiilor H.G. nr. 520/2013, ce au stat la baza emiterii deciziei contestate în prezentul litigiu.

Împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 1 februarie 2016 de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, solicitând admiterea recursului și casarea încheierii recurate, respectiv respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei.

În motivarea recursului se arată că soluționarea cauzei nu depinde de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, respectiv de soluționarea acțiunii având ca obiect anularea parțială a H.G. nr. 520/2013, cu privire la dispozițiile art. 9, 10 și 14.

De asemenea, recurenta-pârâtă consideră că instanța trebuie să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării judecății, având în vedere faptul că soluționarea litigiilor privind funcționarii publici se face cu celeritate.

Intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului îndreptat împotriva încheierii de suspendare din data de 1 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

La termenul de judecată din 14 iunie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes în susținerea recursului de față.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele 4 condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes, iar interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Cât privește suspendarea soluționării unei cauze, dispozițiile art. 414 C. proc. civ. prevăd că recursul se poate declara pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecății cauzei, interesul recurentului fiind, evident, acela de a obține reluarea și continuarea judecății. Prin promovarea recursului se urmărește desființarea măsurii suspendării, apreciată de recurent ca fiind nelegal dispusă și oferirea posibilității procedurale de a continua demersurile judiciare stopate în mod temporar.

Cu toate acestea, în măsura în care motivul pentru care s-a dispus suspendarea a încetat, partea poate uza de dispozițiile art. 415 C. proc. civ., formulând o cerere de reluare a judecății cauzei, caz în care depunerea sau susținerea recursului împotriva măsurii suspendării nu mai este justificată de existența unui interes actual. Scopul urmărit prin promovarea recursului (reluarea judecății cauzei) este atins printr-o altă cale procedurală, respectiv cererea de repunere pe rol a cauzei.

În speță, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 1 februarie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 pct. 1 din C. proc. civ., republicat, a dispus suspendarea judecării cauzei privind pe recurenta-reclamantă A. și pe intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și M.F.P. - Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Oradea.

La data de 19.01.2017, recurenta A. a formulat o cerere de reluare a judecății, având în vedere că nu mai subzistă motivul care a generat suspendarea soluționării cauzei, în contextul în care, în Dosarul Curții de Apel Oradea nr. x/35/2015, reclamanții au formulat o cerere de renunțare la judecată, iar hotărârea pronunțată în condițiile art. 406 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, nu poate genera nevoia menținerii efectelor suspendării.

Astfel, se constată că în Dosarul Curții de Apel Oradea nr. x/35/2015, până la a cărui soluționare s-a dispus suspendarea judecării prezentei cauze, reclamanții au formulat o cerere de renunțare la judecarea cauzei, în faza de recurs, iar prin Decizia nr. 3614 din 15 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de renunțarea reclamanților la judecata acțiunii, reclamanta din prezentul dosar făcând parte dintre aceștia, soluția pronunțată având caracter definitiv.

Ca urmare a formulării de către reclamanta A. a cererii de reluare a judecății, cauza a fost repusă pe rol, iar prin Decizia civilă nr. 981 din 28 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, recursul declarat de către reclamantă a fost soluționat definitiv.

În condițiile în care efectele încheierii de suspendare a judecății cauzei au încetat, cauza fiind repusă pe rol și soluționată definitiv, interesul pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, în susținerea recursului nu mai este unul actual în sensul art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 1 februarie 2016 de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN