Decizia nr. 1079/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 442/2015 a Tribunalului Satu Mare

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub Dosar nr. x/2013, reclamantul Sindicatul Finanțelor "B." Satu Mare, în reprezentarea membrului de sindicat A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 569 din data de 2 august 2013 de eliberare din funcția publică inspector, clasa I, grad profesional asistent; reintegrarea funcționarului public pe funcția publică deținută anterior sau pe o funcție similară în cadrul noii structuri; plata de către intimată a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, cu toate drepturile de care ar fi beneficiat în exercitarea funcției publice; plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului. În motivare s-a arătat că Decizia nr. 569/2013 a fost emisă în baza Ordinului nr. 1112/2013 al Președintelui ANAF care nu a fost publicat în Monitorul Oficial și care putea produce efecte doar în condițiile stipulate de art. 12 din Legea nr. 24/2013.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 442/2015/CA din data de 19 iunie 2015, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul Finanțelor "B." Satu Mare, în reprezentarea membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, având ca obiect anularea Deciziei nr. 569 din 2 august 2013, obligarea pârâtei la reîncadrarea funcționarului public și plata drepturilor salariale și a luat act de renunțarea la judecata excepției de nelegalitate a H.G. nr. 520/2013, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței civile nr. 442/2015/CA din data de 19 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A.. În cadrul dosarului de recurs aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea parțială a dispozițiilor art. 9, 10 și 14 din H.G.R. nr. 520/2013, acțiune ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015. Prin Încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la intervenția părții interesate.

Recursul formulat împotriva Încheierii din data de 25 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva Încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare. În motivarea recursului s-a arătat că prin Încheierea din data de 25 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, s-a dispus suspendarea judecării cauzei având ca obiect litigiu privind funcționarii publici formulată de A., până la soluționarea cauzei înregistrate pe rolul Curții de Apel Oradea ce face obiectul Dosarului nr. x/2015. Prin cererea cu care a sesizat instanța, reclamanta A. a solicitat: "suspendarea procesului până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea parțială a H.G.R. nr. 520/2013, cu privire la prevederile art. 9, 10 și 14". Recurenta-pârâtă consideră că soluționarea prezentei cauze nu depinde de existența ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăți, respectiv de soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea parțială a H.G.R. nr. 520/2013, cu privire la prevederile art. 9, 10 și 14. Mai mult decât atât, instanța trebuie să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării judecății, ori soluționarea litigiilor privind funcționarii publici se soluționează cu celeritate.

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. PENTru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului. Potrivit art. 413 C. proc. civ. "Instanța poate suspenda judecata: 1) când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Din actele și lucrările dosarului rezultă că în cauza de față se invocă survenirea motivului de suspendare pentru verificarea legalității H.G.R. nr. 520/2013, pe motiv că aceasta contravine prevederilor art. 13 din O.U.G. nr. 74/2013, deoarece a fost delegată competența de aprobare a numărului posturilor pe fiecare structură, numărului posturilor de conducere și numărului posturilor de execuție Președintelui Agenției Națională de Administrare Fiscală. În măsura în care ar fi dispusă anularea normelor instituite prin prevederile art. 9, 10 și 14 din H.G.R. nr. 520/2013, organigrama și statul de funcții la nivelul DGRFP Cluj-Napoca, așa cum au fost aprobate prin Ordinele Președintelui ANAF, nu ar mai avea temei legal. Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de recurs faptul că între prezenta cauză și Dosarul nr. x/2015 există o strânsă legătură, soluția ce urmează a se pronunța în prezenta cauză depinzând de cea care urmează a fi pronunțată în acel dosar. Așa fiind, instanța de control judiciar constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și, ca atare, în mod corect s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea unei soluții definitive în dosarul menționat. Este de menționat și faptul că Dosarul nr. x/2015 a fost soluționat prin pronunțarea Deciziei nr. 3614 din 15 decembrie 2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o încheiere temeinică și legală.

Temeiul de drept al soluției PENTru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.