ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Mica, a solicitat anularea H.C.L. al Comunei Mica nr. 24 din 26 aprilie 2013, prin care s-a aprobat rezilierea contractului de arendă pășune nr. 32 din 12 mai 2011, încheiat între părți și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, în calea de atac a recursului, s-a respins cererea de recuzare, formulată de reclamanta A. S.R.L., prin care aceasta a recuzat întregul complet de judecată 3R, format din d-nii judecători B., C. și D.

Împotriva încheierii din 19 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a formulat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 227/2016, pronunțată de către completul de judecată recuzat și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj.

În motivarea recursului se arată că cererea de recuzare a fost respinsă în mod greșit și că în cauză sunt incidente prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ., republicat.

Raportat la cadrul legislativ intern, dat de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, judecătorul care se pronunță asupra unei cereri de suspendare a actului administrativ atacat nu este incompatibil a soluționa acțiunea în anulare, dar consideră recurenta că, în raport de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în condițiile în care în speță, judecătorul, în soluționarea cererii de suspendare, a exprimat argumente și păreri care ating substanțial fondul cauzei, imparțialitatea acestuia este pusă sub semnul îndoielii.

În concret, arată că soluționând cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, completul recuzat s-a referit la conflictul de interese al unuia dintre consilierii locali, invocat ca motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, instanța apreciind că nu rezultă din procesul-verbal de ședință că acesta ar fi votat și că, dimpotrivă, respectivul consilier local s-ar fi abținut de la vot.

Pe de altă parte, se susține că acest complet, prin decizia pronunțată, a dat eficiență Raportului APIA din data de 14.03.2013, în condițiile în care recurenta a invocat ineficiența acestuia, datorată neconfirmării lui de către șeful acestei instituții, prin semnătură.

Se mai arată că aceste două motive de nelegalitate nu au fost analizate și soluționate de către instanța de fond în rejudecare, astfel că le-a invocat ca motive de recurs, completul recuzat fiind chemat să se pronunțe asupra acestora, recurenta apreciind că, date fiind aspectele anterior arătate, acest complet și-a spus părerea în cauză și era incompatibil.

Legal citat, intimatul Consiliul Local al comunei Mica nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

Deși recurenta-reclamantă nu a invocat vreun temei de drept pentru cererea de recurs, Înalta Curte, în raport de motivele de fapt arătate, apreciază că în speță, temeiul juridic este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, dat fiind faptul că normele de drept ce reglementează cazurile de incompatibilitate absolută și/sau relativă a judecătorilor sunt edictate în vederea respectării garanțiilor procesuale ale unei bune administrări a justiției, fără legătură cu normele de drept substanțial, care reprezintă cauza juridică a fiecărei cereri ce justifică demersul judiciar.

Verificând încheierea atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, reține instanța de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității.

În opinia recurentului, a fost afectată imparțialitatea judecătorilor, în condițiile în care completul față de care a fost formulată cererea de recuzare, a pronunțat Decizia civilă nr. 1372 din 13 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a admis recursul declarat de recurentul Consiliul Local al Comunei Mica împotriva Sentinței civile nr. 12447 din 06 septembrie 2013, în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în tot și rejudecând cauza, a respins cererea de suspendare, formulată de A. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă a invocat incidența în speță a motivelor de recuzare prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2 și pct. 13 din C. proc. civ., republicat, respectiv situațiile în care judecătorul este incompatibil de a judeca când acesta și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost desemnat să o judece, precum și atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Se constată că în speță, criticile aduse de către recurenta-reclamantă modului de soluționare al cererii de recuzare au fost prezentate global pentru ambele cazuri de incompatibilitate, din structurarea motivelor de recurs reieșind că îndoielile cu privire la imparțialitatea judecătorilor vizați de cererea de recuzare rezultă din chiar faptul că aceștia s-au pronunțat asupra recursului declarat împotriva sentinței prin care a fost soluționată cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând susținerile susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că aceasta nu a făcut dovada unor elemente de natură să nască, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor, în accepțiunea art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ., republicat, chiar recurenta apreciind că pronunțarea asupra unei cereri de suspendare în procedura prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu conduce la incompatibilitatea judecătorului în a soluționa acțiunea în anulare, dar apreciind că în raport de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o asemenea opinie s-a putea contura, în condițiile în care sunt exprimate argumente și păreri care ating substanțial fondul cauzei.

Înalta Curte reține însă, că în speță, au fost respectate garanțiile de imparțialitate pe care Convenția europeană urmărește să le protejeze, recurenta-reclamantă A. S.R.L. beneficiind de o instanță constituită cu respectarea normelor de procedură civilă privind imparțialitatea judecătorilor desemnați în cauză, ce nu se află în nicio situație de incompatibilitate absolută sau relativă în soluționarea cauzei cu care aceștia au fost legal învestiți. La pronunțarea Deciziei civile nr. 1372 din 13 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, judecătorii au analizat cererea de suspendare cu soluționarea căreia au fost învestiți, ceea ce nu atrage starea de incompatibilitate, astfel că susținerile recurentei nu pot fi primite.

Înalta Curte constată că aspectul invocat de către recurentă în susținerea cererii sale de recuzare nu reprezintă o situație de natură a demonstra lipsa de imparțialitate a membrilor completului de judecată, aceștia fiind ținuți să respecte atât principiile ce guvernează procedura civilă, dar în egală măsură, sunt chemați să facă minime verificări cu privire la fondul cauzei în vederea pronunțării asupra suspendării actului administrativ în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță, că analiza cazului bine justificat în cadrul cererii de suspendare este una provizorie și sumară, iar nu o dezlegare în fond a pricinii, astfel încât judecătorii care soluționează cererea de suspendare nu devin incompatibili în acțiunea în anulare.

De asemenea, se impune a fi amintită și Recomandarea R (89) 8 a Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind protecția judiciară provizorie în materie administrativă, potrivit cărora "măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate, dacă executarea actului administrativ este de natură să creeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv." În același sens sunt și Recomandarea Rec(2003)16 a Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind executarea actelor administrative și hotărârilor judecătorești din domeniul dreptului administrativ, precum și Opinia Asociației Judecătorilor Europeni de Drept Administrativ din noiembrie 2008 cu privire la protecția provizorie și procedurile accelerate în fața instanțelor de contencios administrativ, la cercetarea aspectelor de fond de către judecătorul suspendării provizorii, întinderea verificărilor neputând depăși nivelul prima facie, la prima vedere, concept de drept transpus în dreptul continental ca pipăire a fondului, examinare sumară și care nu antamează temeinicia argumentelor.

În consecință, în mod corect instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a reținut că cererea recurentei este nefondată, argumentele invocate de către acesta neputând fi subsumate motivelor de recuzare prevăzute de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ., republicat.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 19 ianuarie 2016 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 19 ianuarie 2016 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN