ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul A. Târgu Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Direcția Generală de Monitorizare, Control și Antifraudă și Casa de Asigurări de Sănătate Mureș (1) constatarea nulității Raportului de control nr. x/16.1.2014 emis de pârâta de rând 1; (2) constatarea nulității Notificării nr. 3241 din 06 februarie 2014, act administrativ subsecvent Raportului de control, emisă de către pârâta de rând 2; (3) exonerarea reclamantului de măsurile sancționatorii aplicate prin cele două acte administrative contestate și, în consecință, să se dispună restituirea către reclamant a sumei de 413.926,43 RON și a sumei de 7.758,18 RON, reținute în baza Raportului de control nr. x/16 ianuarie 2014 și a Notificării nr. 3241 din 06 februarie 2014, ca reparație a pagubei cauzate prin emiterea și punerea în aplicare a celor două acte administrative nelegale; (4) obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 9 din 23 ianuarie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Direcția Generală de Monitorizare, Control și Antifraudă și Casa de Asigurări de Sănătate Mureș.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. Târgu Mureș a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că Raportul de control nr. x/16 01.2014 încheiat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Direcția Generală Monitorizare, Control și Antifraudă, ca și act de control, este definit, atât ca și caracteristici juridice, cât și ca structură, prin Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1012/2013, care, la pct. 5.2.3.1 prevăd următoarele: "Valorificarea acțiunilor de control se face prin întocmirea de către echipa de control a unui raport de control."

În același act normativ, la pct. 5.2.3.2., teza 1. legiuitorul stabilește termenul în care raportul de control trebuie să fie întocmit, respectiv "Raportul de control se întocmește într-un exemplar în termen de maximum 15 zile calendaristice de la finalizarea efectuării controlului, în funcție de complexitatea acțiunii de control, și se supune avizării conducătorului structurii de control/directorului general adjunct - la nivelul CNAS, și aprobării președintelui CNAS/președintelui-director general al casei de asigurări de sănătate, în termen de o zi lucrătoare de la finalizare."

Or, așa cum bine se poate observa din însuși raportul de control pus în discuție, acesta poartă numărul DGMCA/29/16 01 2014, fiind în mod evident elaborat/întocmit la data de 16.01.2014, odată ce acesta nu poartă inserată o altă dată de întocmire decât aceasta. De remarcat în acest context, că, așa cum rezultă atât din textul raportului contestat, cât și din cel al Procesului-verbal de control, controlul a fost finalizat la data de 20.12.2013, între respectiva dată și data de 16.01.2014 (data la care a fost întocmit raportul) scurgându-se 27 de zile calendaristice, raportul contestat fiind așadar întocmit cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege.

În opinia recurentei este profund nefondată și neîntemeiată poziția intimatei-pârâte CNAS din răspunsul la contestația-plângere prealabilă, formulată față de raportul de control aflat în discuție, intimata-pârâtă invocând față de termenul de întocmire a raportului de control că: "raportul de control a fost întocmit în termenul prevăzut în Ordinul Președintelui CNAS nr. 1022 din 16.12.2013". Cu alte cuvinte, acest enunț este pur declarativ, iar prin faptul că nu corespunde realității, este golit în totalitate de substanță, rămânând valabilă doar aserțiunea nerespectării termenului legal - practic, aspectul sesizat, dovedit de însuși raportul de control emanat de la CNAS.

Un alt viciu de formă al raportului contestat, îl reprezintă nerespectarea de către organul de control a structurii acestui înscris, așa cum este aceasta prevăzută la pct. 5.2.3.4. din Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1012/2013.

Astfel, trebuie remarcat, în primul rând că, deși în raportul de control contestat se face trimitere la anumite prevederi legale, în raport nu este precizat în scris, prin citare, textul normei corespunzător, care se prezuma a fi fost încălcat de către unitatea controlată, așa cum impune actul normativ ce reglementează forma pe care trebuie să o aibă raportul de control, respectiv Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1012/2013.

De asemenea, în raportul de control contestat au fost consemnate doar iregularitățile/disfuncționalitățile efectiv constatate de către organul de control, fără a fi consemnate și efectele acestora, așa cum impune pct. 5.2.3.4, lit. a), teza a doua, din actul normativ invocat.

Un alt aspect care face ca raportul de control contestat să fie viciat ca formă, îl reprezintă nerespectarea modului de comunicare a acestuia către entitatea controlată, respectiv potrivit legii comunicarea se face direct entității controlate, iar nu unei alte entități, în speță CAS Mureș, care să-l aducă la cunoștința entității controlate, așa cum s-a întâmplat.

În acest context, își găsesc aplicabilitate față de aspectul invocat prevederile de la pct. 5.2.3.5. din Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1012/2013, potrivit cărora:

"Raportul de control întocmit în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice se transmite entității controlate după aprobarea de către președintele CNAS pentru controalele operative și inopinate/președintele-director general al casei de asigurări, de sănătate pentru controalele tematice."

De asemenea, același aspect este reglementat și de pct. 4 din Anexa nr. 11 (privind raportul de control) la Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1012/2013, potrivit căruia:

"Exemplarul «în original» al raportului de control se arhivează la structura de control în secțiunea A a dosarului de control, iar un exemplar copie - conform cu originalul se transmite entității controlate Accesul altor entități abilitate la rapoartele de control se face numai cu acordul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate/președintelui-director general al casei de asigurări de sănătate, după caz."

Tot un viciu de formă îl reprezintă și inserarea în raportul de control contestat a unor denumiri greșite ale structurilor din cadrul unității, respectiv:

"Clinica de Cardiologie I - adulți" în loc de secția Cardiologie și "Clinica Ortopedie și Traumatologie" în loc de secția Ortopedie și Traumatologie, ceea ce echivalează practic cu referirea la structuri inexistente în cadrul unității.

Privitor la prima măsură prevăzută în raportul contestat, recurentul consideră că aceasta este nejustificată și disproporționată, în raport cu aspectele constatate de către organul de control, fiind totodată și neîntemeiată și contrară principiilor legale privind interdicția unei duble sancționări pentru aceeași faptă ilicită. Astfel, această măsură practic face trimitere la toate iregularitățile/disfuncționalitățile constatate de către organul de control prin raportul contestat, incluzând astfel toate deficiențele constatate și sancționate prin măsurile prevăzute în continuare, la pct. 2 - 5 din raport

La stabilirea oricărei sancțiuni, indiferent de natura acesteia, trebuie respectat principiul aplicării unei singure sancțiuni pentru o singură faptă ilicită, potrivit căruia există o singură sancțiune pentru o singura faptă ilicită.

Acest principiu este desemnat prin adagiul latin non bis in idem și presupune aplicarea unei singure sancțiuni pentru o singură faptă ilicită. Cel ce a nesocotit prin conduita sa ordinea de drept va răspunde o singură dată pentru fapta ilicită, căci unei încălcări a legii îi corespunde o singură sancțiune juridică.

Or, în speță, în mod evident este vorba despre aplicarea a două sancțiuni administrative pentru aceleași fapte, respectiv pe de o parte, atât sancțiunea reținerii unui procent de 1% din valoarea de contract aferentă lunilor ianuarie, februarie, septembrie și octombrie 2013, cât și, pe de altă parte, celelalte sancțiuni aplicate individual pentru fiecare neconformitate constatată, respectiv obligarea unității la plata unor sume reprezentând contravaloarea unor servicii considerate a fi raportate eronat de spital, virarea contravalorii celor 12 cazuri de vătămări corporale, și celelalte măsuri menționate la punctele următoare, la finalul raportului de control, contestat.

Privitor la cea de-a doua măsură prevăzută în raportul de control contestat, recurentul precizează că și aceasta este nejustificată și neîntemeiată, având în vedere că nu se poate preciza dacă serviciile constatate ca fiind raportate eronat au fost sau nu decontate spitalului din FNUASS. În lunile supuse controlului spitalul a realizat servicii medicale în regim de spitalizare de zi peste valoarea de contract, nedecontate de Casa de Asigurări de Sănătate Mureș, această instituție neputând preciza dacă serviciile constatate ca fiind raportate eronat au făcut parte dintre cele decontate.

A. Târgu Mureș a semnat contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești nr. 1/173/30.04 2013 cu obiecțiuni formulate în scris și înregistrate la Casa de Asigurări de Sănătate sub nr. 17573 din data de 11.06.2013. Prin obiecțiunile formulate la contract s-a solicitat excluderea din contract a clauzelor referitoare la refuzul facturilor a căror valoare nu se încadrează în sumele contractate cu Casa de Asigurări de Sănătate Mureș, având în vedere imposibilitatea sistării acordării asistenței medicale de către spital pentru acele cazuri care nu se încadrau în nivelul sumelor contractate cu Casa de Asigurări de Sănătate Mureș, nivel inferior față de capacitatea spitalului de furnizare de servicii medicale. Astfel, la decontarea serviciilor medicale furnizate ar fi trebuit luată în considerare în primul rând obligativitatea de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică, fără nicio discriminare indiferent de naționalitate, vârstă, sex, rasă, convingeri politice și religioase, etnie, orientare sexuală, origine socială sau dacă pacientul are sau nu asigurare medicală obligație prevăzută de art. 170 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății.

În acest context, nu există nicio bază legală pentru obligarea la virarea către Casa de Asigurări de Sănătate Mureș a sumelor aferente cazurilor de vătămări corporale având în vedere prevederile art. 313 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății, așa cum s-a consemnat în raportul de control contestat, ceea ce face ca această măsură sancționatorie, pe lângă nejustificată și nefondată, să fie și neîntemeiată.

Privitor la cea de-a șasea măsură prevăzută în raportul contestat, recurentul consideră că aceasta este în fapt stabilită în sarcina CAS Mureș, iar nu a entității controlate, ceea ce face neavenită și nejustificată inserarea sa în raportul de control contestat. Măsura aflată în discuție nu poate fi dusă la îndeplinire de către spital, având în vedere că aceasta vizează o altă entitate decât cea controlată, sens în care, pe de o parte, aceasta nu putea face obiect al raportului de control, iar pe de altă parte nu putea fi pusă în sarcina entității controlate.

În ceea ce privește prima măsură prevăzută atât în notificarea aflată în discuție, cât și în raportul contestat, recurentul arată că aceasta este nejustificată și disproporționată, în raport cu aspectele constatate de către organul de control, fiind totodată și neîntemeiată și contrară principiilor legale privind interdicția unei duble sancționări pentru aceeași faptă ilicită

Referitor la solicitarea de a se dispune exonerarea de la măsurile sancționatorii cuprinse în raportul de control și în notificare, precum și de obligare a intimatelor-pârâte la restituirea/eliberarea către spital a sumelor reținute în baza actelor administrative contestate, recurentul precizează că solicită acest lucru în raport de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ, reținerile efectuate de către pârâte din sumele datorate, în baza actelor administrative contestate, constituind la rândul lor măsuri nelegale, care au fost de natură a crea prejudicii (pagube), care în mod evident se impune a fi reparate.

Se mai susține că reținerea efectivă a sumei de 413.926,43 RON a fost efectuată la data de 12.03.2014, deci ulterior contestării respectivelor acte administrative, fără a fi luate în considerare motivele de contestare și fără comunicarea în prealabil, de către cele două intimate-pârâte, a unor răspunsuri clare la contestațiile formulate, prin care acestea să fie respinse.

Astfel, măsurile sancționatorii dispuse prin actele administrative contestate au fost puse în aplicare în mod nefondat și nelegal, fără a exista o bază în acest sens la data efectuării reținerilor efective din sumele datorate cu titlu de decontare pentru serviciile medicale prestate.

Apărările formulate în cauză

Intimata Casa de Asigurări de Sănătate Mureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 16.02.2017, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în perioada 17.12.2013 - 20.12.2013, în cadrul reclamantului A. Târgu Mureș, s-a desfășurat un control dispus de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, efectuat prin Direcția Generală Control, Monitorizare și Antifraudă.

Controlul s-a finalizat prin încheierea Raportului de control nr. x/16.1.2014, prin care s-a constatat nerespectarea de către reclamant a mai multor obligații cuprinse în Ordinul MS nr. 1782/2006, Ordinul Comun MS/CNAS nr. 1723/950/2011, Ordinul Comun MS/CNAS nr. 423/191/2013, Contractul de furnizare de servicii medical spitalicești nr. 1/173/2011-2012 și nr. 173/2013, Hotărârea nr. 117/2013 și Ordinul MS nr. 1100/2005. Față de încălcările constatate, echipa de control a dispus, printre altele, următoarele măsuri contestate de reclamant: 1) reținerea sumei de 413.926,43 RON, calculată prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract aferentă lunilor ianuarie, februarie, septembrie și octombrie 2013; 2) achitarea către CAS Mureș a contravalorii serviciilor spitalicești raportate eronat în sumă de 84.471,36 RON, din care 81.940 RON debit și 2.531,36 RON accesorii, calculate la data de 15.1.2014, reprezentând debite an precedent; 3) virarea către CAS Mureș a contravalorii cheltuielilor DRG aferente celor 12 pacienți cu vătămări corporale pentru care au fost recuperate cheltuielile efectuate cu spitalizarea; 6) extinderea controlului de către CAS Mureș cu privire la eliberarea certificatelor de concedii medicale pentru perioada internării și la externare pentru pacienții din Clinica Ortopedie - Traumatologie pentru care nu au putut fi puse la dispoziția echipei de control declarațiile cu privire reședința pacienților pe durata concediului medical conform O.U.G. nr. 158/2005.

Pentru punerea în aplicare a măsurilor sus-menționate, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureș a emis Notificarea nr. 3241/8.2.2014, prin care a adus la cunoștința reclamantului reținerea sumei de 413.926,43 RON, începând cu luna februarie 2014 și obligația de a achita către Casă contravaloarea serviciilor spitalicești raportate eronat și a cheltuielilor DRG aferente celor 12 pacienți cu vătămări corporale pentru care au fost recuperate cheltuielile cu spitalizarea.

Contestațiile formulate de reclamant au fost respinse de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate Mureș.

Înalta Curte constată că prin Raportul de control au fost consemnate constatările echipei de control față de obiectivele stabilite, s-au formulat concluziile și au fost propuse măsurile corespunzătoare. Raportul de control a fost avizat de către Directorul general adjunct al DGMCA din cadrul CNAS, a fost aprobat de către Președintele CNAS și a fost transmis entităților controlate.

Recurentul susține că nu s-a respectat prevederea legală referitoare la termenul de întocmire a raportului de control, prevăzut la pct. 5.2.3.2 teza 1 din Ordinul președintelui CNAS nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Prima instanță a reținut că "termenul de 15 zile nu constituie un termen de decădere sau de prescripție a răspunderii unității verificate., împrejurarea că nu s-a respectat termenul de 15 zile calendaristice sau că nu s-a dispus prelungirea termenului de finalizare nu pot determina nulitatea actului final al controlului".

Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că termenul de 15 zile este un termen de recomandare și nu de decădere.

În ceea ce privește Notificarea CAS nr. 3241 din 06 februarie 2014, recurentul susține că s-a invocat un temei legal greșit, ceea ce face ca actul să fie viciat.

Notificarea CAS Mureș nr. 3241 din 06 februarie 2014, act subsecvent Raportului de control, a fost emisă pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse prin Raportul de control contestat, iar în preambulul Notificării au fost invocate toate temeiurile de drept aplicabile măsurilor specificate la pct. 1 - 3.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut că temeiul legal al emiterii Notificării este corect arătat, prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) și art. 8 alin. (5) din Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești nr. 1/173/2013 corespund măsurii de la pct. I din Raport și Notificare, în timp ce Secțiunea a 3-a din Anexa 2 la Ordinul nr. 1012/2013 constituie baza aplicării măsurii de recuperare de la pct. 2 din Raport și Notificare.

Față de prima măsură, respectiv: "Reținerea sumei de 413.926.43 RON calculată prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract aferentă lunilor ianuarie, februarie, septembrie și octombrie 2013. Reținerea va avea loc cu ocazia primei plăți ce urmează a fi efectuată în luna februarie 2014", se constată că această măsură s-a aplicat în temeiul Art. 8 alin. (1) lit. a) și a art. 8 alin. (5) din Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești nr. 1/173/2013 și reprezintă o sancțiune aplicată ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale.

Înalta Curte mai apreciată că prima instanță a apreciat în mod corect că nu se poate reține nesocotirea principiului proporționalității prevăzut la pct. 5.2.3.4 lit. c) din Ordinul nr. 1012/2013 și pct. 3 lit. i) din Anexa nr. 4 la Ordinul 1012/2013, din moment ce sancțiunea stabilită este dispusă în baza și în cuantumul indicat de prevederile normative aplicabile raportului juridic încheiat între reclamant și Casa de Asigurări de Sănătate Mureș.

De asemenea, prin hotărârea atacată, instanța apreciază în mod temeinic, că nu pot fi primite nici afirmațiile reclamantului cu privire la aplicarea a două sancțiuni pentru o faptă identică, din moment ce sancțiunile au izvor și natură juridică distinctă.

Recurentul face trimitere la principiul privind interdicția unei duble sancționări pentru aceeași faptă ilicită, dar în cauză nu poate fi vorba despre o dublă sancționare pentru aceeași faptă.

Măsura de la pct. 2 a fost aplicată pentru raportările eronate - necontestate de către recurent, respectiv vizează sumele decontate în baza unor raportări care s-au dovedit ulterior a fi eronate în timp ce măsura enunțată la pct. 1 este o măsură sancționatorie, o sancțiune aplicată în temeiul art. 8 alin. (1) lit. a) din Contractul încheiat, pentru nerespectarea de către furnizorul de servicii spitalicești a obligațiilor asumate prin contract.

Referitor la cea de-a doua măsură, respectiv:

"Achitarea către CAS Mureș a contravalorii serviciilor spitalicești raportate eronat, în sumă de 84.471,36 RON, din care 81.940 RON debit și 2.531,36 RON accesorii calculate la data de 15.01.2014, reprezentând debite an precedent", instanța constată că recurenta nu contestă caracterul eronat al raportărilor consemnate în Raportul de control, ci susține că în privința acestor cazuri, nu există certitudinea că s-ar fi decontat.

Având în vedere că suma contractată, realizată și raportată aferentă spitalizării de zi, a fost decontată integral, Înalta Curte consideră justificată măsura restituirii sumelor reprezentând raportări eronate - cazurile fiind invalidate urmare a Raportului de control.

Referitor la cea de-a treia măsură și anume:

"Obligația A. Târgu Mureș de a vira către CAS Mureș, contravaloarea cheltuielilor DRG aferente celor 12 pacienți cu vătămări corporale pentru care au fost recuperate cheltuielile efectuate cu spitalizarea" Înalta Curte apreciază că și în acest caz susținerile recurentului sunt nefondate.

Recurentul își însușește nerespectarea obligațiilor prevăzute în Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești astfel cum este prevăzut în Raportul de control contestat, însă nu este de acord cu măsurile dispuse în consecința nerespectării acestor obligații.

Deci, la sancțiunile stabilite în sarcina recurentului prin măsurile cuprinse în raportul de control în conformitate cu prevederile contractului de furnizare de servicii medicale spitalicești se adaugă sumele încasate necuvenit de acesta.

Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate ș[ dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. în acest sens, furnizorii de servicii care acordă asistența medicală realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.

În temeiul prevederilor legale de strictă interpretare mai sus menționate, rezultă că recurentul nu și-a respectat obligația de a restitui CAS Mureș sumele reprezentând cheltuielile efective ocazionate de cele 12 cazuri de vătămări corporale la care se face referire în raportul de control.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. Târgu Mureș împotriva Sentinței civile nr. 9 din 23 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2017.

Procesat de GGC - GV