ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1916/2017

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, A.J.F.P. Craiova și Casa de Sănătate Olt, anularea parțială a art. 35 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 637 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv, asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, respectiv cu privire la posibilitatea emiterii de către CAS de titluri de creanță sub forma deciziilor de impunere și anularea parțială a deciziilor de impunere nr. 401, 402, 403, 404 și 405 emise la data de 17 ianuarie 2011 de CAS Olt, cu privire la accesoriile calculate ca obligații de plată în baza acestor decizii.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 137 din 17 martie 2015, a respins cererea de chemare în judecată privind anularea parțială a art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, A.J.F.P. Craiova și Casa de Sănătate Olt, ca lipsită de obiect.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 137 din 17 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a invoca în drept vreunul dintre motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant susține, în esență, că instanța de fond, în mod greșit a respins ca lipsită de obiect acțiunea formulată, având în vedere că de efectele anulării actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007, beneficiază doar contribuabilii a căror decizii de impunere au fost, de asemenea, anulate, aspect asupra căruia, curtea de apel nu s-a pronunțat.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, fără a invoca excepții de ordine publică, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 3 iulie 2015, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Olt a formulat întâmpinare, care însă vizează cererea de chemare în judecată și nu cererea de recurs, conținutul acesteia fiind identic cu cel al întâmpinării depuse la instanța de fond și aflată la dosarul de fond.

La data de 10 septembrie 2015, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Olt a depus la dosar Note de ședință, prin care a solicitat, respingerea recursului ca nefondat, fără a invoca excepții.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 14 martie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante

Cu titlu prealabil, se constată că, deși nu a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul-reclamant a expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, motiv pentru care, sentința atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de casare, aspect reținut de către instanța de recurs prin raportul întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant, față de prevederile legale incidente dar și de apărările intimatei-pârâte, Curtea constată că recursul de față este fondat, în sensul și pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Recurentul reclamant a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect anularea parțială a art. 35 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 637 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv, asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, respectiv cu privire la posibilitatea emiterii de către CAS de titluri de creanță sub forma deciziilor de impunere și anularea parțială a deciziilor de impunere nr. 401, 402, 403, 404 și 405 emise la data de 17 ianuarie 2011 de CAS Olt, cu privire la accesoriile calculate ca obligații de plată în baza acestor decizii.

Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantului, ca fiind lipsită de obiect, reținând că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea parțială a actului administrativ - art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 al Președintelui CNAS cu privire la posibilitatea emiterii de către CAS a titlurilor de creanță sub forma deciziilor de impunere.

De asemenea, a mai reținut instanța, că prin Sentința civilă nr. 835 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București au fost anulate în parte dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere.

Conchide instanța că, urmare a efectelor Sentinței civile nr. 835/2012 privind anularea parțială a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, cererea reclamantului este lipsită de obiect, astfel că nu poate dispune anularea unui act administrativ normativ deja anulat.

Arată că una dintre condițiile pe care trebuie să o îndeplinească obiectul unei cereri de chemare în judecată este aceea de a fi posibil, ori un act administrativ anulat printr-o hotărâre judecătorească general obligatorie, nu mai poate fi anulat.

Soluția instanței de fond, prin raportare la art. 425 C. proc. civ., nu îndeplinește exigența motivării unei hotărâri care impune prezentarea în manieră coerentă și efectivă a examenului critic al instanței menit a susține rezultatul deliberării dar și concordanța argumentelor cu aspectele deduse judecății, raportat și la apărările și susținerile părților.

Procesul civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, include, inter alia, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", în sensul de a fi corect examinate susținerile lor de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, aceasta implică, mai cu seamă în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Albina c. României și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Gheorghe c. României).

Este adevărat că prin Sentința civilă nr. 835 din 8 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2011 - publicată în Monitorul Oficial nr. 243 din 4 aprilie 2014, ca urmare a rămânerii irevocabile, prin Decizia nr. 6192 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - s-a dispus anularea în parte a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere.

Cu toate acestea, din perspectiva considerațiunilor generale înfățișate de instanța de fond, Înalta Curte constată că în motivarea soluției adoptate, prima instanță, omite a prezenta analiza proprie asupra susținerilor și argumentelor și respectiv apărărilor părților, chiar dacă nu separat fiecăruia dintre acestea, ci în manieră sistematizată și omogenă, este deplin justificată întrucât numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate se poate realiza un "control public al administrării justiției" (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului Hirvisaari din 27 septembrie 2001).

Necercetarea fondului cauzei cu respectarea exigențelor sus-enunțate atrage imposibilitatea instanței de recurs de-a exercita efectiv controlul judiciar.

Se impune, în aceste condiții, casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să examineze toate aspectele invocate, pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul B. împotriva Sentinței nr. 137 din 17 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.

Procesat de GGC - CL