ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2989/2015

Decizia nr. 2989/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

reclamantul A., în contradictoriu cu C.A.S. Dolj a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 18983 din 13 decembrie 2011 și a deciziei nr. 070 din 24 februarie 2012 emisă de C.A.S. Dolj prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere, cu consecința exonerării de la plata debitului în sumă totală de 37.414 RON.

Pârâta C.N.A.S.

a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C.N.A.S. în cauza dedusă judecății.

Prin sentința civilă nr. 66 din 09 februarie 2015 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională de Administrare Fiscală și chemata în garanție Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a fost emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în temeiul dispozițiilor art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4) art. 216, art. 256-260, art. 261 alin. (2) și (4) și ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, ale art. 17 alin. (5) și ale art. 18 pct. 36 din Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, după cum se menționează în preambulul actului normativ.

Referitor la excepția de nelegalitate, s-a reținut că în M. Of. nr. 243 din 04 aprilie 2014 s-a publicat sentința civilă nr. 835 din 08 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-au anulat în parte dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere.

Această hotărâre judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat prin decizia nr. 6192 din 17 septembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. Casa de Asigurări de Sănătate Dolj consideră că soluția instanței de fond nu este susținută de motivarea acesteia, în condițiile în care autoritatea de lucru judecat invocată nu poate opera asupra întregului art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, ci doar asupra dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, în privința organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere.

Chiar și în această situație, instanța de fond nu trebuia să admită excepția de nelegalitate invocată ci să o respingă ca fiind inadmisibilă, potrivit prevederilor art. 497 teza finală coroborat cu art. 498 alin. (2) teza

finală C. proc. civ.

De asemenea, recurenta reia apărările și susținerile făcute în fața instanței de fond.

II. Casa Națională de Asigurări de Sănătate , în recursul său, arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că Președintele C.N.A.S. are calitate procesuală pasivă, cu motivarea că este reprezentant legal al instituției emitente al actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă și are atribuțiile stabilite în mod expres prevăzute la art. 281 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, recurenta mai consideră că, în mod eronat, instanța de fond a motivat admiterea excepției de nelegalitate a art. 35 din Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, raportându-se doar la sentința civilă nr. 835 din 08 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-au anulat, în parte, dispozițiile articolului mai sus menționat, în privința posibilității organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere, și motivând faptul că soluția în speță nu poate fi diferită de soluția pronunțată anterior în acțiunea în anulare a acelorași prevederi normative, întrucât se opune efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.

În susținerea recursului se invocă practică judiciară.

III. Agenția Națională de Administrare Fiscală , prin motivele de recurs a susținut că Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 contestat, a fost emis de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, și nu de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Având în vedere că acest ordin este emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece A.N.A.F. nici nu a emis actul a cărui anulare se cere și nici nu s-a făcut dovada că nu s-a soluționat, în termen legal, vreo cerere formulată de reclamantă.

Examinând cauza în raport cu hotărârea atacată, prin prisma efectelor sentinței civile nr. 835 din 08 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a criticilor recurenților, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va analiza grupat recursurile formulate, constatând că se impune reformarea hotărârii instanței de fond, în limitele și pentru motivele expuse în continuare.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, instanța de control judiciar constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată.

Actul administrativ cu caracter normativ a fost emis de Președintele C.N.A.S. în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, precum și pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administrație care avea competența de a reglementa elaborarea normelor privind aplicarea măsurilor de executare silită și de urmărire a contribuțiilor datorate la Fond pentru persoanele fizice, nefiind relevantă identitatea persoanei fizice care exercită efectiv această funcție.

Pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ, nu este suficient ca „pârâtul” să fie o autoritate publică, fiind necesar ca autoritatea publică respectivă să fie emitenta actului administrativ contestat sau, să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.

În virtutea principiului disponibilității părții, pentru ca persoana chemată în judecată să dobândească rolul de subiect pasiv este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse obligații corelative unor drepturi, atât drepturile, cât și obligațiile fiind necesar a forma un conținut reglementat de anumite norme juridice.

Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Având în vedere că într-un proces calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, în cauza de față, în raport de obiectul acțiunii și de motivarea în fapt și în drept a acesteia, rezultă că Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește excepția invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte constată că susținerea recurentei este neîntemeiată deoarece la data de 12 ianuarie 2015, instanța de fond verificând îndeplinirea normelor de procedură, a repus cauza pe rol cu citarea acesteia și comunicarea unei copii a acțiunii, termenul fiind stabilit pentru data de 09 februarie 2015, dându-i astfel posibilitatea de a se apăra și de a formula întâmpinare.

Calitatea procesuală nu este dată de faptul că actul a cărui nulitate a fost cerută, este sau nu emis de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

De asemenea, începând cu data de 01 iulie 2012 competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de către persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din Titlul IX

2

al C. fisc. revine A.N.A.F.

În ceea ce privește fondul cauzei, din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 04 aprilie 2014 s-a publicat în Monitorul Oficial sentința civilă nr. 835 din 08 februarie 2012, prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat, în parte, dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 „în privința posibilității organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere”.

Această hotărâre judecătorească, a intrat în puterea lucrului judecat, întrucât prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 6192 din 17 septembrie 2013, recursul C.N.A.S. a fost anulat ca netimbrat.

Ca urmare, soluția din prezenta cauză, în privința excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele C.N.A.S., nu poate fi diferită de soluția pronunțată anterior în acțiunea de anulare a aceleiași prevederi normative, fundamentată pe argumente identice, pentru că se opune efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.

Distinct de argumentul reținut, Înalta Curte mai observă și că, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, „hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.

În cauză, chiar dacă instanța de fond, din eroare, a omis să menționeze că este vorba de alin. (1) al articolului, Înalta Curte constată că atât acțiunea, cât și motivarea în drept și în fapt a Curții de Apel Craiova se referă la art. 35 alin. (1) din Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 61/2007.

De asemenea dezbaterile pe fond, cât și apărările s-au referit la nelegalitatea dispozițiilor alin. (1) din art. 35.

Prin urmare, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., sentința primei instanțe va fi reformată parțial, în sensul celor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Dolj împotriva sentinței civile nr. 66 din 09 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că:

Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamatul A. și, în consecință, constată nelegalitatea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele C.N.A.S.

Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2015.