ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1874/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1874/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Curtea de Apel București, Secția a VII~a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr, 149 din 27 iunie 2017 a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1293 din 5 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Casa de Pensii a municipiului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat, în raport de prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ca după data suspendării judecății cauzei, dispusă prin încheierea din 15 noiembrie 2016 în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din cod, în cauză nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii pentru o perioadă mai mare de 6 luni.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul A., însoțit de o serie de acte medicale.
Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 4 septembrie 2017 a dispus comunicarea recursului către intimata - pârâtă, după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. XV din Legea nr. 2/2013, procedându-se la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la data de 19 octombrie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din cod.
La 31 octombrie 2017 a fost înregistrat memoriul depus de recurent, însoțit de acte medicale, prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei de recalculare a pensiei și obligarea pârâtei la plata diferenței de pensie.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 15 noiembrie 2017, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 22 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în camera de consiliu, fără citarea părților.
Înalta Curte constată că recursul este tardiv declarat, în considerarea argumentelor ce succed:
Referitor la termenul în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac, se reține, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., că termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii care constată perimarea.
În speță, se constată că decizia civilă nr. 149 a fost pronunțată la 27 iunie 2017, iar recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel București la 6 iulie 2017 (fiind depus personal), cu depășirea termenului procedural, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 C. proc. civ. și care se împlinea la 3 iulie 2017.
Conform art. 185 C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.
Nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei actele medicale depuse de recurent, în condițiile în care cele mai recente sunt datate septembrie 2016.
Pentru cele ce preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 185 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exercițiul căii extraordinare de atac), recursul va fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 149 din 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2017.