ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3512/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 192 din 23 septembrie 2013 și a Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 26 iulie 2013 emise de către pârât, ca fiind netemeinice și nelegale.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2070 din 30.06.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Sibiu.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că procedura de achiziție publică în legătura cu care a fost reținută pretinsa abatere s-a derulat în anul 2010, deci înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Așa fiind, în respectarea principiului nerectroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României, o lege nu se poate aplica asupra faptelor prin care se constituie sau se sting situații juridice, nici asupra efectelor acestor situații care s-au consumat înaintea intrării în vigoare a legii noi.

Acest principiu al neretroactivității este cu atât mai relevant cu cât actul normativ ulterior introduce concepte, ipoteze legale și sancțiuni noi, diferite de cele existente anterior.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 "neregula"' este definită ca:

"orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționalei și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

"Aplicarea corecțiilor financiare este reglementată în același art. 2 alin. (1) lit. o), fiind definit:

"măsurile administrative luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, care constau în excluderea de la finanțarea din fondurile europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestuia a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă".

În prezenta cauză se pune problema legalității constatării unei creanțe bugetare generate de o faptă - pretins ilicită - săvârșită și consumată anterior intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Important de reținut este că obligația de plată a unei corecții financiare este caracterizată ca fiind o sancțiune (deci implică existența unei răspunderi juridice) și că răspunderea juridică operează în funcție de regimul sancționator existent în momentul săvârșirii unei presupuse fapte ilicite.

Or, la momentul săvârșirii presupusei fapte ilicite era în vigoare O.G. nr. 79/2003 și nu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, iar în aceste două acte normative definiția "nereguli" este structural diferită.

Astfel, dacă în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G nr. 79/2003 este sancționată doar fapta ilicită "care prejudiciază" diferitele bugete din care se realizează finanțarea, după data de 3 iulie 2011 (intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011) este extinsă sfera valorilor sociale protejate, prin sancționarea și a conduitei generatoare de posibile prejudicii prin introducerea în cuprinsul definiției "nereguli" a ilicitului ..care poate prejudicia" bugetele de finanțare.

Sintetizând, se observă că O.G. nr. 79/2003 sancționa doar fapta care genera un prejudiciu, prin O.U.G. nr. 66/2011 se sancționează și faptele care au un potențial pericol de a produce prejudicii.

De altfel. O.G. nr. 79/2003 nu cuprinde în conținutul său noțiunea de "corecție" sens în care, pentru o pretinsă faptă care a fost săvârșită în unul 2010 nu poate fi aplicată o sancțiune nou introdusă în anul 2011.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta consideră că instanța prin sentința pronunțată a făcut o aplicare greșită a legislației specifice procedurii achiziției publice, pronunțând astfel o soluție nelegală.

Prin Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 26 iulie 2013 menținută prin Decizia nr. 192 din 23 septembrie 2013 s-a reținut neîndeplinirea condițiilor prevăzute art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 în ceea ce privește atribuirea Contractului de asistență tehnică pe parcursul realizării construcțiilor către S.C. A. S.R.L.

Conform prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34:

"Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare numai în următoarele cazuri:

b) atunci când, din motive tehnice, artistice sau pentru motive legate de protecția unor drepturi de exclusivitate, contractul de achiziție publică poate fi atribuit numai unui anumit operator economic'".

Organul de control, în motivarea neîncadrării în prevederile art. 122 lit. b). reține faptul autoritatea contractantă nu a justificat care sunt motivele legale de protecție a unor drepturi de exclusivitate care au impus atribuirea fără competiție a contractului.

Totodată, se reține faptul că potrivit prevederilor art. 22 lit. d), e), f) și h) din Legea nr. 10/1995 și ale art. 9 din Anexa la H.G. nr. 273/1994 proiectantul avea obligația de urmărire în șantier ca activitate ce derivă din obligațiile legale instituite în sarcina sa și era inclusă în tariful de bază, chiar dacă nu activitatea este prezentată în mod explicit.

Se apreciază faptul că pentru prestarea serviciilor de asistență tehnică, suplimentare față de cele prevăzute în lege ca fiind obligatorii, autoritatea contractantă putea, fie să includă serviciile în documentația de atribuire a contractului inițial, fie a aplica o procedură competitivă.

Autoritatea contractantă, prin Nota justificativă nr. 13545 din 23 noiembrie 2010 privind alegerea procedurii precizează:

"societatea realizând proiectarea, studiul de fezabilitate, proiectul tehnic, deține deja în totalitate datele necesare și astfel aceasta are un drept de exclusivitate asupra datelor sale, motiv pentru care este necesară încheierea contractului de asistență tehnică tot cu operatorul S.C. A. SRL".

Potrivit caietului de sarcini, obiectul contractului de servicii de asistență tehnică din partea proiectantului pe parcursul realizării lucrărilor de construcții vizează respectarea de către executantul lucrărilor de construcții a Proiectului Tehnic și încadrarea în cerințele și normativele în vigoare ... precum și modificarea eventuală a unor soluții de proiectare astfel încât să răspundă cerințelor calitative ale lucrării.

Raționamentul alegerii procedurii de atribuire a contractului a fost, așa cum s-a arătat în mod expres prin nota justificativă de alegere a procedurii, protecția unui drept de exclusivitate al proiectantului asupra proiectului tehnic întocmit.

Deși nu s-a stipulat în mod explicit, dreptul de exclusivitate protejat își are fundamentul în prevederile art. 7 lit. h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia orice proiect tehnic este supus protecției dreptului de autor.

În virtutea beneficiilor acestuia, autorul unei opere are dreptul exclusiv de a decide realizarea de opere derivate.

Prin realizarea de opere derivate se înțelege orice transformare a unei opere preexistente care se bucură de protecția dreptului de proprietate intelectuală.

Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 67 din Ordinul nr. 839/2009 modificarea soluțiilor tehnice din documentații se poate realiza doar în baza dispozițiilor de șantier emise de către proiectantul lucrării.

În opinia recurentei, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale anterior prezentate, condiția de protecție a unor drepturi de exclusivitate impusă de prevederile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 este pe deplin îndeplinită, iar atribuirea contractului de servicii s-a realizat cu respectarea legislației în domeniul achizițiilor publice.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2016, recursul a fost admis în principiu.

Cauza a fost suspendată la data de 20 mai 2016 până la soluționarea cauzelor conexe C-260/14 și C261/14 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

La data de 1 iulie 2016 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a publicat în Jurnalul Oficial Hotărârea din 26.05.2016, iar la data de 9 decembrie 2016 cauza a fost repusă pe rol.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Înalta Curte constată că, din perspectiva calificării faptelor ca nereguli, nu există un conflict de legi în timp.

Este adevărat că, prin decizia nr. 66 din 26 februarie 2015, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispozițiile acestei ordonanțe se aplică pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanței, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

Curtea a constatat că activitățile anterior menționate presupun atât aplicarea normelor de procedură cât și a normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere și aplicarea de corecții financiare. Astfel, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi, cu încălcarea principiului neretroactivității legii, raportul juridic nemaifiind guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară. Curtea a avut în vedere două diferențe de reglementare de drept substanțial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii și cea privitoare la implementarea principiului proporționalității, prin aplicarea corecțiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și bani sau fonduri publice naționale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă și la potențialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 a definit neregula ca abaterea care prejudiciază (n.a., cert, dovedit) bugetul Uniunii Europene.

Sub aspectul corecțiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, s-a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporționalității.

Aceste considerente ale Curții Constituționale, care au condus la declararea neconstituționalității prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naționale succesive. Totuși, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, sub imperiul cărora s-a încheiat contractul de finanțare și a avut loc acțiunea beneficiarului finanțării considerată neregulă, trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare, care au același obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului și Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului.

Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează și la prejudiciul potențial, este confirmată de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, precum și obiectivul urmărit prin acest regulament.

Rezultă, din aceste considerente, că acțiunile beneficiarului finanțării, socotite nereguli în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie nereguli și sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistența unei diferențe între reglementările naționale succesive și, pe cale de consecință, inexistența unui conflict de legi în timp.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele reunite C-260/14 și C-261/14, prin Hotărârea Curții din 26.05.2016, a statuat că:

"principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În considerentele hotărârii, CJUE a amintit jurisprudența sa constantă și anume, Hotărârea din 03.09.2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (CCE) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deși decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piața comună și prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată și notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat.

Se poate aprecia că aplicarea corecției, ca expresie a principiului proporționalității, reprezintă un efect viitor al situației juridice (neregulii) apărute sub imperiul reglementării anterioare. În acest sens pledează argumentul că activitatea de constatare a neregulii, în cadrul căreia s-a dispus măsura administrativă a corecției a avut loc sub imperiul reglementării noi, cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011.

Cât privește natura juridică a corecției aplicate, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 2988/95 și jurisprudența CJUE în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14, Înalta Curte reține că aplicarea acestei corecții nu constituie o sancțiune, ci o măsură administrativă dispusă ca o consecință a constatării că nu au fost respectate condițiile necesare pentru obținerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii, ceea ce face ca avantajul primit să fie nedatorat.

De asemenea, așa cum s-a statuat în jurisprudența CJUE (hotărârile în cauzele C-465/10 și C-199/03) și abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii, iar statele membre sunt în măsură să solicite beneficiarilor în cauză rambursarea finanțării.

În speță, neregula constă în acțiunea beneficiarului de a se abate de la dispozițiile legale în materia achizițiilor publice, precum și de la prevederile contractului de finanțare, prin nerespectarea de către acesta, în cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică, a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006 (forma în vigoare la data inițierii procedurii de atribuire), acțiune ce a condus la atribuirea contractului fără organizarea unei licitații adecvate.

Prin neregula săvârșită s-au adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

În acord cu legislația europeană, existența abaterii sau neregulii presupune existența prejudicierii bugetului UE.

Prin încheierea contractului de finanțare reclamanta a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a obligat să respecte prevederile legislației naționale în domeniul achiziției publice, astfel încât nerespectarea acestor obligații duce la neeligibilitatea cheltuielilor efectuate.

Posibilitatea aplicării corecțiilor financiare sau a declarării neeligibilității a fost prevăzută de art. 14 alin. (1) raportat la alin. (9) din Contractul de finanțare, iar potrivit art. 9 alin. (25) din Contract Beneficiarul și-a asumat obligația de a respecta prevederile legislației naționale în domeniul achizițiilor publice sub sancțiunea neeligibilității cheltuielilor astfel efectuate.

Pentru atribuirea contractului de servicii mai sus menționat, reclamantă a aplicat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, oferta câștigătoare fiind și singura depusă a S.C. A. S.R.L.

Din verificarea procedurii de atribuire s-a constatat că nu erau îndeplinite condițiile pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare fiind încălcate dispozițiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin referatul de necesitate nr. 12442 din 29 octombrie 2010, recurenta-reclamanta a menționat faptul că, întrucât în contractul de proiectare nu au fost cuprinse atribuțiile de asistență tehnică din partea proiectantului pe perioada de execuție a lucrărilor, s-a ales procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț în temeiul art. 122 lit. b) deoarece "activitatea de asistență tehnică pe parcursul realizării construcției nu poate fi exercitată de alt proiectant, decât de proiectantul inițial conform prevederilor din Legea nr. 10/1995 și H.G. nr. 28/2008".

În Nota justificativă nr. 13545 din 23 noiembrie 2010 privind alegerea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, se precizează următoarele:

"societatea realizând proiectarea, studiul de fezabilitate, proiectul tehnic, deține deja în totalitate datele necesare și astfel aceasta are drept de exclusivitate asupra datelor sale, motiv pentru care considerăm necesară încheierea contractului de asistență tehnică tot cu operatorul S.C. A. SRL", nefiind prezentate motivele legate de protecția unor drepturi de exclusivitate care au impus atribuirea fără competiție.

Potrivit caietului de sarcini, obiectul contractului de servicii asistență tehnică din partea proiectantului pe parcursul realizării lucrărilor de construcții, "vizează respectarea de către executantul lucrărilor de construcții a Proiectului Tehnic și încadrarea în cerințele și normativele în vigoare ... precum și modificarea eventuală a unor soluții de proiectare astfel încât să răspundă cerințelor calitative ale lucrării. Orice modificare sau completare a Proiectul Tehnică se va face doar în condiții justificate și acceptate de Beneficiar și Constructor și cu acceptul Proiectantului Tehnic și al Verificatorului de Proiect ce a avizat inițial documentația tehnică".

Deci, nu rezultă un motiv tehnic care să fie de natură să împiedice acordarea serviciilor de asistență tehnică altui specialist/proiectant, în condițiile în care scopul serviciilor îl constituie întocmirea documentelor necesare realizării lucrărilor, monitorizarea și supervizarea lucrărilor de construcții, toate acestea fiind obligatoriu a fi realizate în corespondență cu proiectul/PAC vizat spre neschimbare.

Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/1995, proiectantul are următoarele obligații:

"d)elaborarea caietelor de sarcini, a instrucțiunilor tehnice privind execuția lucrărilor, exploatarea, întreținerea și reparațiile, precum și, după caz, a proiectelor de urmărire privind comportarea în timp a construcțiilor. Documentația privind postutilizarea construcțiilor se efectuează numai la solicitarea proprietarului;

e) stabilirea, prin proiect, a fazelor de execuție determinate pentru lucrările aferente cerințelor esențiale și participarea pe șantier la verificările de calitate legate de acestea;

f)stabilirea modului de tratare a defectelor apărute în execuție, din vina proiectantului, la construcțiile la care trebuie să asigure nivelul de calitate corespunzător, cerințelor esențiale, precum și urmărirea aplicării pe șantier a soluțiilor adoptate, după însușirea acestora de către specialiști verificatori de proiecte atestați, la cererea investitorului;

g)participarea la întocmirea cărții tehnice a construcției și la recepția lucrărilor executate".

Conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 10/1995, obligațiile proiectantului se referă exclusiv la urmărirea comportării în exploatare a lucrării/construcției (lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desființare parțială, precum și lucrări de reparații) și se rezumă numai la avizarea proiectului inițial.

Deci, cheltuielile cu asistența tehnică pot fi incluse în contractul de elaborare a tuturor fazelor de proiectare în devizul general al cheltuielilor, conform prevederilor art. 5 din H.G. nr. 28/2008, sau pot să nu fie incluse în contractul de elaborare a fazelor de proiectare și să formeze obiectul unui contract distinct de primul, putând avea părți contractante diferite.

Textele legale în materie nu instituie obligația acordării asistenței de către proiectantul inițial, aceasta putând fi asigurată și de către o altă persoană.

Potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, autorul unei opere deține un drept de proprietate intelectuală asupra operei sale, concretizat în drepturi morale și drepturi patrimoniale asupra operei sale.

Conform prevederilor art. 11 alin. (1) și art. 12 din Legea nr. 8/1996, "drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări ... Autorul unei opere are drept patrimonial exclusiv de a decide daca, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de consimți la utilizarea operei de către alții". Autorului îi revine de altfel, în calitate de titular drepturilor patrimoniale asupra operei sale, dreptul de a autoriza sau de a interzice realizări de opere derivate (art. 13 lit. i) din Legea nr. 8/1996)

Autorul lucrării își prezervă drepturile morale asupra operei sale, pe care le poate opune numai în măsura în care prin modificarea acesteia, sau prin orice atingere adusă operei, prejudiciază onoarea sau reputația sa (art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996).

Prin urmare, în momentul predării documentației de către prestator și a recepției către achizitor, autorul patrimonial a devenit achizitorul. Astfel, după momentul predării documentației, achizitorul este cel care poate decide cu privire la aceasta, conform dispozițiilor legale citate mai sus. Din acel moment, prestatorul nu mai poate invoca dreptul de exclusivitate asupra operei sale.

Conform prevederilor art. 3 alin. (6) din Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr. 1119/2007 - privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea și echiparea infrastructurii serviciilor sociale", în cadrul axei prioritare "îmbunătățirea infrastructurii sociale din cadrul Programului operațional regional 2007-2013:

"în categoria cheltuielilor eligibile privind asistența tehnică se includ cheltuielile efectuate, după caz, pentru:

asistență tehnică din partea proiectantului, în cazul când aceasta nu intră în tarifarea proiectării;

asigurarea supravegherii execuției prin inspectori de șantier desemnați de autoritatea contractantă".

Dacă sunt respectate drepturile morale de autor și se solicită avizul proiectantului inițial în cazul modificării proiectului tehnic, asistența tehnică pe perioada de execuție a lucrărilor (în cazul care nu intră în tarifarea proiectării) se poate realiza și de către o altă persoană decât proiectantul inițial.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Sibiu împotriva sentinței civile nr. 2070 din 30 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 decembrie 2016.