ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3206/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3206/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea formulată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia pentru Determinarea Calității de îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, a solicitat anularea Hotărârii nr. 8 din 22.05.2014 emisă de Comisia pentru determinarea calității de îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 și Hotărârii nr. 10 din 16 iulie 2014 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască calitatea de fost cadrul miliar activ, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 226/20011, modificată și completată cu Legea nr. 27/2014
1.2. Soluția primei instanțe
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., a anulat Hotărârea nr. 10 din 16 iulie 2014 și Hotărârea nr. 08 din 22 mai 2014 și a dispus emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască reclamantului calitatea de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 226/2011 modificată, a obligat pârâta să acorde reclamantului drepturile ce i se cuvin ca urmare a dobândirii acestei calități.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul A. a urmat cursurile Școlii de Ofițeri Activi Cavalerie în anii 1946-1948, și a fost repartizat la absolvirea acestora în mai 1948, la Regimentul 9 Roșiori Oradea cu gradul de sublocotenent, în mai 1949 a obținut gradul de locotenent în cadrul aceleiași unități, iar în aprilie 1951 a obținut gradul de locotenent major în cadrul Centrului Instrucție Apărare Anti-Chimică Făgăraș.
În această perioadă reclamantul a îndeplinit funcții de comandă astfel: Comandant Pluton, Comandant, secția A.A., Comandant Escadron Armament Greu, Comandant Pluton Școală Divizionară, Comandant Companie Școală Divizionară.
În aprilie 1952, reclamantul a fost trecut în rezervă, cu gradul de locotenent major, potrivit Ordinului Ministerului Forțelor Armate ale Republicii Populare Române privind corpul ofițerilor nr. M.C. 01498 din 21.04.1952 prin aplicarea art. 40 lit. d) din Statutul Corpului Ofițerilor Forțelor Armate ale Republicii Populare Române - Cap. VII - notare negativă ca necorespunzător.
În iunie 1952, reclamantul a fost concentrat pentru o perioadă de 6 luni la Batalionul Constr. MFA Caracal, cu gradul de locotenent major și funcția de Comandant Companie.
Toate aceste date privind parcursul profesional rezultă din: Situație militară - A., Certificat cu situația militară nr. DP 590, extras din Livretul Militar și Livretul Militar.
La data de 17.04.2014 reclamantul s-a adresat Comisiei pentru Determinarea Calității de Îndepărtat Abuziv din Armată în Perioada 23 August 1944-31 Decembrie 1961 prin cererea cu nr. x, solicitând constatarea acestei calități în baza art. 3 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 226/2011, modificată și completată prin Legea nr. 27/2014, însă prin Hotărârea nr. 8 din 22 mai 2014 cererea i-a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 10 din 16 iulie 2014 a Comisiei pentru determinarea calității de îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 August 1944 - 31 Decembrie 1961.
Observând conținutul Hotărârii nr. 8 din 22 mai 2014, Curtea a constatat că prin aceasta s-a reținut lipsa a două acte, respectiv adeverință care să ateste situația militară, eliberată de instituțiile deținătoare de arhivă și extrasul actului pe baza căruia s-a fundamentat îndepărtarea abuzivă din armată, în motivare reținându-se că,, nu au fost identificate consemnări privind motivele care au stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă" și că "în lipsa existenței unor acte care să justifice caracterul abuziv al trecerii în rezervă a ofițerului, nu se poate reține calitatea de îndepărtat abuziv din armată".
Hotărârea nr. 10 din 16 iulie 2014 a reținut aceleași lipsuri ca și Hotărârea nr. 8 din 22 mai 2014 și a reluat aceeași motivare, iar în final i-a recomandat reclamantului să se adreseze Comisiei de reconstituire cu martori.
Curtea a reținut că, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.
În ceea ce privește caracterul contradictoriu, Curtea a reținut că prin Hotărârea nr. 10, deși se respinge contestația pe fond, i se recomandă reclamantului să uzeze de procedura reconstituirii cu martori, recomandare ce echivalează cu o eventuală prematuritate a cererii formulate, însă așa cum este știut, aceste două soluții nu pot coexista.
În ceea ce privește recomandarea procedurii reconstituirii cu martori, Curtea a reținut că oricum aceasta nu era necesară, deoarece conform art. 3 alin. (6) din Legea nr. 226/2011 ea se adresează numai celor care "nu posedă livret militar ori alte acte oficiale sau nu li se poate elibera dovada necesară, datorită inexistenței sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris", or reclamantul poseda și livret militar și extras situație militară și adeverință eliberată de instituția abilitată.
Referitor la caracterul formal al ambelor hotărâri, s-a reținut că niciuna dintre acestea nu a analizat susținerile reclamantului, referitoare la inexistența vreunei dovezi, privind îndepărtarea din armată în sensul art. 40 lit. d) din Statutul Corpului Ofițerilor Forțelor Armate ale Republicii Populare Române - Cap. VII - notare negativă ca necorespunzător, și pe cale de consecință, la motivele reale ale îndepărtării sale, respectiv originea socială a acestuia și a părinților săi.
Calea de atac exercitată
2.1. Recursul
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale, încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac recurentul a susținut în esență că Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât petentul se regăsește în situația prevăzută de art. 3 alin. (6) din Legea nr. 226/2011 și art. 6 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 226/2011.
Întrucât nu deține înscrisuri privind motivul real al trecerii în rezervă, aceste dispoziții legale prevăd că reclamantul se poate adresa comisiei de reconstituire cu martori, din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Prezumția instanței de fond cum că motivul real al trecerii în rezervă ar fi fost originea socială și starea materială a reclamantului și a familiei sale, nu sunt în concordanță cu Ordinul Ministrului Forțelor Armate ale Republicii Populare Române privind Corpul Ofițerilor nr. MC 01498 din 21.04.1952, potrivit căruia reclamantul a fost trecut în rezervă pentru "notare negativă ca necorespunzător serviciului".
Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentului.
2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din data de 7 iunie 2016, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte analizând recursul formulat în raport de motivele de nelegalitate invocate reține că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Astfel cum s-a reținut în cuprinsul pct. 1 al prezentei decizii, instanța de fond, prin sentința nr. 117/2015 a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat Hotărârile nr. 10/16.07.2014 și nr. 8 22.05.2014 și a dispus emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască reclamantului calitatea de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23.08.1944 - 31.12.1961, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 226/2011, modificată, fiind obligat pârâtul să acorde reclamantului drepturile ce se cuvin ca urmare a dobândirii acestei calități.
Necontestat este faptul că reclamantul a fost trecut în rezervă în anul 1952 cu gradul de locotenent-major, potrivit art. 40 lit. b) din Statutul Corpului Ofițerilor Forțelor Armate ale RPR, cu "notare negativă ca necorespunzătoare a serviciului", prin Ordinul nr. MC01498 din 21.04.1952.
De asemenea, este necontestat faptul că nu a fost depus la dosar vreun document, respectiv un extras al vreunui act din care să rezulte îndepărtarea abuzivă din armată a reclamantului pentru a se putea stabili de către comisie calitatea de îndepărtat abuziv din armată, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 226/2011 și Normelor metodologice de aplicare a legii aprobate prin H.G. nr. 1049/2012.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 226/2011, respectiv art. 3 - "(1) Se consideră cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată, persoanele care au fost trecute în rezervă sau direct în retragere, indiferent de gradul avut în momentul respectiv, pentru unul dintre următoarele motive: a) convingerile moral-politice și religioase ale cadrului militar ori apartenența politică a soției sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; b) statutul social rezultat din ocupația soției cadrului militar sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; c) starea materială a cadrului militar, a soției sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv;
(6) Pentru cazurile în care, din diferite motive, cei îndreptățiți nu posedă livret militar ori alte acte oficiale sau nu li se poate elibera dovada necesară datorită inexistenței sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris, calitatea persoanelor prevăzute la art. 1 se stabilește de comisiile de reconstituire cu martori, în condițiile prevăzute de lege și de normele metodologice de aplicare a prezentei legi".
Conform art. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 226/2011 privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, aprobate prin H.G. nr. 1049/2012:
"Art. 1 - Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 226/2011 privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, denumite în continuare norme, reglementează modul de stabilire a calității de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată sau din comandamentele și din unitățile de jandarmi și grăniceri, denumit în continuare îndepărtat abuziv, în vederea recunoașterii dreptului la reparații morale și materiale conform art. 1 și 9 din Legea nr. 226/2011".
Conform art. 2 alin. (1) lit. a), b) din aceleași Norme, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
"a) fost cadru militar activ - persoana care a intrat în armata regală română sau în comandamentele și unitățile de jandarmi și grăniceri, până cel târziu la 30 decembrie 1947, care a fost îndepărtat abuziv în perioada 23 august 1944 la 31 decembrie 1961 și care, la data trecerii în rezervă ori direct în retragere, deținea grad militar corespunzător corpurilor de cadre militare;
b) solicitant - îndepărtatul abuziv, soția supraviețuitoare a acestuia, precum și reprezentantul legal al îndepărtatului abuziv ori al soției supraviețuitoare a îndepărtatului abuziv, în numele și pe seama titularului dreptului, în baza mandatului primit".
Potrivit art. 3 - "(1) Calitatea de îndepărtat abuziv se determină de către comisiile constituite în acest scop la nivelul Ministerului Apărării Naționale, respectiv al Ministerului Administrației și Internelor, denumite în continuare comisii, în termenul prevăzut la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 226/2011".
Conform art. 4. - "(1) Determinarea calității de îndepărtat abuziv se realizează pe baza unei cereri, formulate de solicitant", iar potrivit art. 5 - "(1) Cererea este însoțită de un dosar, cuprinzând acte, în funcție de calitatea persoanei care depune cererea".
(2) Pentru îndepărtatul abuziv, actele prevăzute la alin. (1) sunt:
a) act de identitate sau pașaport, emis de autoritățile române, aflat în termen de valabilitate, în copie;
b) adeverințe, în original, sau copii certificate ale actelor care să ateste situația militară, eliberate de instituțiile deținătoare de arhivă;
c) livret militar sau orice alte documente din care să rezulte situația militară, în copie autentificată conform legii;
d) extrasul ordinului de trecere în rezervă ori direct în retragere sau în cadrul disponibil;
e) extrasul actului pe baza căruia s-a fundamentat îndepărtarea abuzivă, în situația în care acesta există, în original sau în copie certificată de autoritatea emitentă ori autentificat conform legii;
f) declarație formulată pe propria răspundere, autentificată potrivit legii, din care să rezulte că nu s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 226/2011;
g) acte din care să rezulte că nu au beneficiat de despăgubirile prevăzute de Legea nr. 433/1946 pentru crearea cadrului disponibil al armatei, pentru cei care au solicitat trecerea în cadrul disponibil al armatei, în original sau în copie certificată de autoritatea emitentă ori autentificate conform legii;
h) declarație formulată pe propria răspundere și autentificată potrivit legii în situația constatării, de către instituțiile deținătoare de arhivă, a inexistenței actelor prevăzute la lit. g), caz în care solicitantul trebuie să depună la dosar dovada constatării inexistenței actelor;
i) certificate de stare civilă, în copie autentificată conform legii, în situația în care și-a schimbat numele".
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (3) din același act normativ:
"(3) Solicitantul care nu dispune de actele prevăzute la art. 5, iar în urma demersurilor de identificare a acestora i s-a comunicat, de instituțiile deținătoare de arhivă, prin dovadă scrisă, că actele nu pot fi eliberate din cauza inexistenței sau distrugerii arhivelor, se poate adresa comisiei de reconstituire cu martori din cadrul Ministerului Apărării Naționale, respectiv celei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, după caz".
În raport de situația de fapt necontestată de actele dosarului și de dispozițiile legale citate anterior, incidente în cauză, rezultă că reclamantul nu a depus documentul prevăzut la art. 5 alin. (1) lit. e) din Normele metodologice menționate. Astfel, dovada îndepărtării abuzive din armată, pretinsă de acesta, se face cu martori din cadrul M.Ap. N, respectiv din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, după caz, cum prevăd expres dispozițiile art. 6 alin. (3) din același act normativ.
Or, în acest context, instanța de fond reținând că motivul trecerii în rezervă/îndepărtării abuzive din armată ar fi fost originea socială și starea materială a reclamatului și familiei sale (fiu de colonel și moșier), fără dovezi/probe prevăzute de lege care să conducă la această concluzie, a pronunțat o hotărâre nelegală cu încălcarea dispozițiilor legale citate/menționate anterior, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit principiilor fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil, în termen optim și rezonabil prevăzut de art. 6 C. proc. civ. precum și în conformitate cu disp. art. 22 C. proc. civ., se impune ca instanța de fond să administreze probele prevăzute de lege pentru aflarea adevărului în cauză, să stabilească faptele și să aplice corect legea, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care va cerceta îndeplinirea cerințelor legale privind încadrarea reclamantului în categoria persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 226/2011, respectiv fost cadru militar, "îndepărtat abuziv din armată" în perioada de referință 23.08.1944 - 31.12.1961, administrând proba cu martori prevăzută de dispozițiile legale în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale - Comisia pentru determinarea calității de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 împotriva sentinței nr. 117 din 9 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.