ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2507/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2507/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2507/2015
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 2 septembrie 2013, sub nr. x/54/2013, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâtul M.Ap.N. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 226/2011, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Hotărârii din 20 iunie 2013 emisă de pârât, ca fiind netemeinică și nelegală.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 17 din 22 ianuarie 2014, Curtea de Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul M.Ap.N. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 226/2011.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut în esență că îndeplinește condițiile pentru stabilirea calității de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată.
Procedura de filtrare a recursului
Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 26 noiembrie 2014, în conformitate cu prevederile alin. (4) al aceluiași articol.
Prin Încheierea din 19 februarie 2015 completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și l-a admis în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia, cu dezbateri contradictorii.
Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea sentinței atacate.
Recurentul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal Hotărârea din data de 20 iunie 2013 emisă de M.Ap.N. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 226/2011, prin care a fost respinsă cererea formulată de A., constatând că nu i se poate determina calitatea de fost cadru militar activ îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, potrivit prevederilor Legii nr. 226/2011.
Soluția primei instanțe de respingere ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente cauzei, fiind însușită și de instanța de control judiciar.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 226/2011 "Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparații morale și materiale, potrivit dispozițiilor prezentei legi".
În conformitate cu art. 2 alin. (1) "Determinarea calității de cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată, se face la cererea persoanelor interesate, de câte o comisie constituită la nivelul M.Ap.N., respectiv al M.A.I., denumite în continuare comisii."
De asemenea, art. 5 din H.G. nr. 1.049/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 226/2011 prevede următoarele:
"(1) Cererea este însoțită de un dosar, cuprinzând acte, în funcție de calitatea persoanei care depune cererea.
(2) Pentru îndepărtatul abuziv, actele prevăzute la alin. (1) sunt:
a) act de identitate sau pașaport, emis de autoritățile române, aflat în termen de valabilitate, în copie;
b) adeverințe, în original, sau copii certificate ale actelor care să ateste situația militară, eliberate de instituțiile deținătoare de arhivă;
c) livret militar sau orice alte documente din care să rezulte situația militară, în copie autentificată conform legii;
d) extrasul ordinului de trecere în rezervă ori direct în retragere sau în cadrul disponibil;
e) extrasul actului pe baza căruia s-a fundamentat îndepărtarea abuzivă, în situația în care acesta există, în original sau în copie certificată de autoritatea emitentă ori autentificat conform legii;
f) declarație formulată pe propria răspundere, autentificată potrivit legii, din care să rezulte că nu s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 3 alin. (3) din Legea nr. 226/2011;
g) acte din care să rezulte că nu au beneficiat de despăgubirile prevăzute de Legea nr. 433/1946 pentru crearea cadrului disponibil al armatei, pentru cei care au solicitat trecerea în cadrul disponibil al armatei, în original sau în copie certificată de autoritatea emitentă ori autentificate conform legii;
h) declarație formulată pe propria răspundere și autentificată potrivit legii în situația constatării, de către instituțiile deținătoare de arhivă, a inexistenței actelor prevăzute la lit. g), caz în care solicitantul trebuie să depună la dosar dovada constatării inexistenței actelor;
i) certificate de stare civilă, în copie autentificată conform legii, în situația în care și-a schimbat numele."
Din analiza actelor anexate de reclamant cererii sale, în acord cu prima instanță, și Înalta Curte observă că, în mod evident, acesta nu a depus extrasul actului pe baza căruia s-a fundamentat îndepărtarea abuzivă, prevăzut de alin. (2) lit. e) a art. 5 din Normele metodologice, astfel încât, în lipsa acestuia comisia nu a putut determina caracterul abuziv al îndepărtării sale din armată, celelalte acte fiind apreciate de comisie ca insuficiente pentru stabilirea calității de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată.
În fine, un element corect punctat de judecătorul fondului îl reprezintă faptul că la adoptarea soluției de către intimata-pârâtă Comisia de aplicare a Legii nr. 226/2011 nu au fost avute în vedere aspecte precum conduita sau apartenența la diverse organizații în timpul liceului ori ulterior, eventuala faptă penală a tatălui său, aspecte care reieșeau din înscrisurile atașate de reclamant în plus față de actele necesare.
Prin urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 17 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015.
Procesat de GGC - N