ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3121/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3121/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea formulată la data de 19 ianuarie 2015 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, anularea Hotărârii nr. 19 din 05.11.2014 emisă de pârât și pronunțarea unei hotărâri prin care să-i fie recunoscută calitatea de fost cadru militar activ îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 și acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 114 din data de 15 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurentul a arătat că instanța a respins cererea de chemare în judecată prin însușirea punctului de vedere al Comisiei pentru determinarea calității de fost cadru militar activ îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, reținându-se că nu este îndeplinită condiția intrării în armată până cel târziu la 31 decembrie 1947. Se susține că în privința sa nu este aplicabilă cerința legii privind încadrarea în forțele armate până cel târziu la 30 decembrie 1947, prevăzută de art. 1 din lege, arătând că situația sa se încadrează în excepțiile prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 226/2011, dispoziții derogatorii de la cerințele art. 1 din lege.
Se susține că dispozițiile privind excepția prevăzută de lege se referă la ofițerii politici care au făcut disidență politică și/sau au suferit condamnări din motive politice, iar despre aceste funcții, la modul instituționalizat și generalizat se poate vorbi doar de la 5 octombrie 1948, odată cu formarea Direcției Superioară Politică a Armatei, organism ce a fost creat pentru a conduce întreaga activitate politică și de partid din armată, fiind împuterniciți atât cu atribuțiile unei instituții militare de stat, cât și cu cele ale unui organism superior de partid.
Recurentul susține că a făcut dovada că a avut funcția de ofițer politic, a urmat cursurile Școlii Militare Politice în perioada 1950-1952 și a fost cadru militar-ofițer MFA în cadrul B., județul Constanța.
De asemenea, recurentul a arătat că a făcut dovada că a fost arestat pentru refuzul de a face gardă la portretul lui Stalin, în perioada funerariilor acestuia și că a fost exclus din armată din motive politice.
II. Procedura de soluționare a recursului
Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24.02.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 14.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
Cu privire la fondul recursului
Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent și constatând că sentința instanței de fond a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale o va menține în totalitate și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
În conformitate cu prevederile art. 1 Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparații morale și materiale, potrivit dispozițiilor prezentei legi. din Legea nr. 226/2011 privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 "Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparații morale și materiale, potrivit dispozițiilor prezentei legi."Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparații morale și materiale, potrivit dispozițiilor prezentei legi. Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparații morale și materiale, potrivit dispozițiilor prezentei legi.
Situația de fapt a cauzei a fost corect reținută de instanța de primă jurisdicție, care a constatat că recurentul-reclamant s-a adresat Comisiei pentru determinarea calității de fost cadru militar activ îndepărtat din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, în vederea determinării calității de fost cadru militar activ, îndepărtat din armată, iar prin Hotărârea nr. 19 din 5 noiembrie 2014 cererea petentului a fost respinsă, întrucât nu întrunea condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2011, respectiv nu a intrat în armată până cel târziu la data de 30 decembrie 1947.
Prin Legea nr. 27/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 226/2011 a fost lărgită sfera subiecților beneficiari ai normei juridice și au fost instituite condițiile ca fostele cadre militare active să fi intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și să fi fost îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.
Prin Decizia nr. 868 din 10 decembrie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 226/2011 s-a reținut faptul că "legiuitorul este liber să opteze, atât în privința măsurilor reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a persoanelor îndreptățite de a beneficia de aceste reparații materiale și morale. Ca atare, criteriul datei intrării în armată nu este arbitrar, cadrele militare care au intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri anterior datei de 30 decembrie 1947 au fost supuse unor mari și sporite umilințe și nedreptăți, întrucât au reprezentat un obstacol major în realizarea obiectivelor social-politice dorite de autoritățile comuniste."
Or, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul a intrat în armată în anul 1950, nefiind întrunită condiția prevăzută de art. 1 din lege, de a fi fost intrat în armată până cel târziu 30 decembrie 1947, astfel încât în mod corect s-a reținut ca fiind legală hotărârea Comisiei pentru determinarea calității de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată, obiect al cererii introductive a recurentului-reclamant.
Nici apărarea în conformitate cu care situația sa este una de excepție ce nu se încadrează în prevederile art. 1 din lege nu poate fi primită de Înalta Curte, având în vedere că, deși recurentului i s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească "caracterul politic al măsurii administrative de arestare și internare într-o unitate de muncă, pe timp de 12 luni", această recunoaștere nu este suficientă pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege, întrucât pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 266/2011 fostele cadre militare trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile: să fi intrat în armata română până cel târziu la 30 decembrie 1947 și să fi fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.
Contrar susținerilor recurentului, dispozițiile art. 3 alin. (3) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 226/2011 nu derogă de la prevederile art. 1 din același act normativ, neexistând în textul legal o stipulație în acest sens.
Nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 114 din data de 15 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.