ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1184/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2041 din data de 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Prahova împotriva sentinței civile nr. 1389 dîn 10 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă. A schimbat în tot sentința, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 17 ianuarie 2018 (data depunerii cererii la oficiul poștal) recurenta-reclamantă A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței civile nr. 1389 din 10 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, ca fiind legală și temeinică.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a I civilă, la data de 3 martie 2016, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, să se constate nelegalitatea deciziei nr. x din data de 16 noiembrie 2015, emisă, de pârâtă, și recalcularea drepturilor sale de pensie, în baza dispozițiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Înalta Curte reține că pretenția dedusă judecății izvorăște dintr-un conflict privind asigurările sociale, cauza circumscriindu-se dispozițiilor reglementate de art. XVlII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până ia data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. l lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată. În cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului,"

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/20i3 a instituit două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează în sensul că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Din coroborarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia civilă nr. 2041 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reeurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2041 din 38 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2041 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apei Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2018.