ÎCCJ, Decizia nr. 22/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 20 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, s-a admis cererea formulată de intimatele-reclamante A. SA și B. SA și a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare referitoare la una dintre întrebările adresate de către acestea, fiind suspendată judecarea recursului până la pronunțarea de către instanța europeană a hotărârii preliminare.

Împotriva încheierii menționate la pct. 1, în privința soluției de suspendare a judecății, a declarat recurs Autoritatea de Supraveghere Financiară, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători.

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză, s-a concluzionat în sensul că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 octombrie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; la data de 15 octombrie 2018, actul a fost comunicat părților, care nu și-au exprimat punctul de vedere.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Calea de atac formulată în cauză și dedusă judecății Completului de 5 judecători vizează o măsură dispusă de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., potrivit cărora, judecarea cauzelor se suspendă de drept în cazul în care instanța formulează o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Este adevărat că, potrivit regulii instituite de art. 414 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., încheierea privind suspendarea judecării procesului poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, însă teza a II-a a aceluiași alineat instituie excepția de la această regulă, stipulând expres că, atunci "când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă".

Nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 parag. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, aplicate implicit de către instanță prin mențiunea referitoare la calea de atac, din dispozitivul încheierii atacate, prevederi care trimit, de asemenea, la "instanța superioară", ca fiind competentă să soluționeze recursul împotriva încheierii asupra suspendării.

Aceasta, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Completele de 5 judecători ale instanței supreme, în alte materii decât cea penală, nu au, în situația dată, nici competența nici atributul instanței ierarhic superioare, în sensul art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, întrucât, atunci când legiuitorul a intenționat să dea în competența Completului de 5 judecători soluționarea unor litigii, a făcut-o în mod expres și limitativ, cazul de față nefiind astfel reglementat.

Nici faptul că, în dispozitivul încheierii atacate, s-a menționat că hotărârea este supusă recursului la Completul de 5 judecători, nu atrage admisibilitatea cererii pendinte, având în vedere prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Completul de filtru va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva încheierii din 20 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2014.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV