ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 02.04.2015, reclamanții A., B., C. și D. au formulat contestație împotriva Rezoluției nr. x/2015 emisă de pârâta Inspecția Judiciară, solicitând desființarea rezoluției și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Prin sentința nr. 2416 din 30 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei procedurii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții A., B., C. și D., prin reprezentant E., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În memoriul de recurs, neîncadrat în drept recurenții au invocat excepția nulității Rezoluției nr. x/2015 pentru lipsa numelui și prenumelui persoanei care a emis rezoluția și au precizat că motivele de recurs sunt cele din contestația făcută împotriva rezoluției de clasare și cele din răspunsul la întâmpinare.

În opinia recurenților, față de motivele invocate în sesizarea inspecției judiciare, soluția pronunțată în cauză a fost dată cu încălcarea normelor de procedură, în lipsa administrării mijloacelor de probă și fără a fi puse în discuția contradictorie a părților elementele de fapt și de drept pe care s-a fundamentat soluția de clasare a sesizării, ceea ce echivalează cu necercetarea procesului.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 octombrie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2017, Completul de filtru a respins excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, prin întâmpinare, și a admis în principiu recursul, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen pentru judecata cauzei pe fond la data de 15 februarie 2018.

La termenul de judecată din 15 februarie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în raport de soluția de principiu a Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017.

Analizând, cu prioritate, excepția admisibilității recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

În acest sens Înalta Curte reține că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b; rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b, se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentința nr. 2416 din 30 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004). Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, recurenții au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor anterior reținute, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenții nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și va respinge recursul, ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de A., B., C. și D. împotriva sentinței nr. 2416 din 30 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios adminsitrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2018.