ÎCCJ, Decizia nr. 124/2019

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea atacată:

Prin Decizia civilă nr. 8 din ședința completului de filtru de la 21 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 6 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Pe de o parte, s-a constatat că, în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a pronunțat Decizia nr. 730 din 7 martie 2018, prin care, în procedura de filtrare, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București împotriva Deciziei nr. 6085 din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Decizia nr. 730 din 7 martie 2018 a fost dată fără cale de atac.

Conform prevederilor art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Completele de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în alte materii decât cea penală, nu au, în situația dată, nici competența nici atributul instanței ierarhic superioare, în sensul normei indicate, întrucât, atunci când legiuitorul a vrut să reglementeze competența Completului de 5 judecători în materie civilă în soluționarea anumitor căi de atac, a făcut-o în mod expres și limitativ [spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.], ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.

Pe de altă parte, s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile tezei a doua a textului citat din C. proc. civ., întrucât, dacă hotărârea finală pronunțată de o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție este dată fără cale de atac, aceasta nu poate fi supusă recursului la Completul de 5 judecători în materie civilă. În acest sens, s-a reținut că sunt aplicabile, prin analogie, dispozitivul și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 321/2017 referitoare la competența Completului de 5 judecători în materie civilă de soluționare a recursului declarat împotriva încheierilor prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate. În susținerea opiniei exprimare, argumentul principal rezidă în faptul că, la pronunțarea deciziei menționate, Curtea Constituțională a avut în vedere alte dispoziții decât cele incidente cauzei de față [art. 51 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.], respectiv dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Contestația în anulare:

Împotriva deciziei menționate a formulat contestație în anulare A., în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Întâmpinarea:

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mehedinți a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, arătând că împotriva hotărârii atacate nu se poate exercita nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară. În subsidiar, a arătat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de lege pentru formularea contestației în anulare.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță, reținându-se că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru formularea contestației în anulare.

Astfel, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Întrucât, în cauză, contestația în anulare vizează o decizie prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, s-a pronunțat asupra unui recurs, în procedura de filtru, și, având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea astfel pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac, aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 8 din 21 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2019.

Procesat de GGC - GV